Compoziţie: Puregon constă într-o pulbere uscată îngheţată şi un solvent pentru reconstituire. Pulberea pentru injecţii conţine ingredientul activ - hormonul foliculo-stimulant (FSH) (propus INN beta folitropin). O fiolă de Puregon conţine 50 i.u., 75 i.u., 100 i.u., 150 i.u. Activitatea FSH corespunde la 5; 7,5; 10; 15 mcg de proteină (bioactivitatea specifică in vivo aproximativ egală cu 10 000 I.U. mg proteină FSH1). Forma sub care se găseşte Puregon este de: bucată întreagă liofilizată pentru concentraţia de 75 i.u. şi sfere liofilizate sau liosfere pentru concentraţia 50 i.u., 10 i.u., 150 i.u.
Proprietăţi farmacodinamice: (clasificare atc: gonadotropine, G03GA). Puregon conţine FSH recombinat. Acesta este produs prin tehnologie ADN recombinat, folosind o celulă ovariană de Hamster chinezesc transfectată cu subunităţi genetice ale FSH-ului uman. Secvenţa primară de aminoacizi este identică cu cea a FSH-ului natural uman. Se ştie însă că există mici diferenţe între structura lanţului hidrocarbonatelor. FSH este indispensabil, pe de o parte, creşterii şi maturării normale foliculare şi producerii hormonilor steroidieni gonadali, pe de altă parte. La femeie, nivelul de FSH este critic pentru debutul şi durata dezvoltării foliculare şi în consecinţă pentru programarea şi evidenţa foliculilor care vor ajunge la maturitate. De aceea, Puregon poate fi folosit în stimularea dezvoltării foliculare şi a producţiei de steroizi gonadali în cazuri selectate de disfuncţie ovariană. Mai mult, Puregon poate fi folosit în accelerarea dezvoltării mai multor foliculi ovarieni în programele de reproducere medicală asistată (fertilizare in vitro/embrio-transfer (FIV/ET), transfer de gameţi intrafalopian (GIFT) şi injecţii intracitoplasmatice cu spermatozoizi (ICSI)). Tratamentul cu Puregon este, în general, urmat de administrarea de hormon gonadotrop corionic hCG pentru a induce faza finală a maturării foliculare, reluarea meiozei şi a ruperii foliculare.
Proprietăţi farmacokinetice: După administrarea intramusculară sau subcutanată a Puregonului, concentraţia maximă de FSH este atinsă în 12 ore. Din cauza eliberării susţinute de la locul injecţiei şi timpului de înjumătăţire de aproape 40 de ore (variind de la 12 la 70 de ore) nivele de FSH rămân crescute pentru 24-48 ore. Datorită unei perioade de înjumătăţire relativ lungi, administrarea repetată a aceleiaşi doze, va conduce la concentraţii plasmatice de FSH care sunt de aproximativ 1,5 - 2,5 ori mai ridicate decât după concentraţii terapeutice de FSH. Nu există diferenţe farmacokinetice semnificative între injectarea intramusculară şi subcutanată a Puregonului. Ambele administrări au o biodisponibilitate absolută de aproximativ 77%. Din punct de vedere biochimic FSH-ul recombinat este similar cu FSH-ul uman urinar şi urmează aceeaşi cale de distribuţie, metabolizare şi excreţie.
Indicaţii: Puregon este indicat în tratamentul infertilităţii feminine în următoarele circumstanţe clinice. Anovulaţia (inclusiv boala ovarului polichistic), la femeile care nu au răspuns la tratamentul cu clomifen citrat. Hiperstimularea ovariană controlată pentru inducerea dezvoltării de foliculi multipli în programele de reproducere medicală asistată (fertilizare in vitro/embrio-transfer (FIV/ET), transfer de gameţi intrafalopian (GIFT) şi injecţii spermatice intracitoplasmatice (ICSI).
Doze şi administrare: Recomandările de dozaj date mai jos sunt în general aceleaşi ca şi la produsele urinare de FSH. Aceste doze sunt folosite şi în studiile clinice comparative între produsele FSH-urinar şi Puregon. În aceste studii s-a arătat că Puregon este mult mai eficient decât FSH-ul urinar, în termenii unei doze totale mult mai scăzute şi a unui timp de tratament mult mai scurt, pentru obţinerea unor condiţii preovulatorii. Astfel, este mai firească folosirea unor doze cât mai mici de Puregon în comparaţie cu FSH-ul urinar. Acest aspect este important nu doar pentru optimizarea dezvoltării foliculare, dar şi pentru a scădea la minimum riscul de hiperstimulare ovariană nedorită. Pentru acest deziderat, gama largă în care este dozat Puregon, cuprinde şi formele de 50 u.i. şi 100 u.i.
Posologie: Se ştie că există variaţii intra- şi interindividuale ale răspunsului ovarian la gonadotropinele exogene. Acest fapt face imposibilă stabilirea unei scheme uniforme de dozaj. De aceea, dozarea trebuie ajustată în funcţie de răspunsul ovarian individual, prin monitorizare ecografică şi a nivelelor de estradiol. După supresia pituitară indusă de GnRH agonişti pot fi necesare doze mai înalte de Puregon pentru a obţine răspunsul folicular adecvat. Experienţa clinică cu Puregon se bazează pe trei cicluri de tratament pentru fiecare indicaţie. În toate stimulările pentru FIV au fost înregistrate rate ale succesului la tratament relativ stabile în primele 4 luni, după care rata succesului scade gradat. Anovulaţia: În general, este recomandată schema de tratament secvenţial. De obicei, aceasta începe cu administrarea zilnică a 75 u.i. de FSH. Doza de început este menţinută pentru cel puţin 7 zile. Dacă nu există răspuns ovarian, se recomandă creşterea gradată a dozei zilnice până la obţinerea creşterii foliculare şi/sau nivelelor plasmatice de estradiol care indică un răspuns farmacodinamic adecvat. Se consideră optimă o creştere zilnică a nivelelor de estradiol de 40-100 %. Această doză va fi menţinută până la obţinerea condiţiilor preovulatorii. Statusul preovulator este obţinut când se evidenţiază ultrasonografic un folicul dominant de cel puţin 18 mm diametru şi/sau când nivelele de estradiol ajung în jurul valorii de 300-900 pg/ml (1000-3000 pmol/l). În mod normal, după 7 sau 14 zile de tratament se poate obţine acest status. Administrarea de Puregon este apoi întreruptă şi ovulaţia se induce administrând hormon gonadotrop corionic (hGC). Dacă numărul foliculilor care răspund este prea mare sau dacă nivelurile de estradiol serice cresc prea rapid, de exemplu - dacă se dublează zilnic estradiolul seric timp de două sau trei zile consecutiv, atunci doza zilnică va trebui scăzută. Având în vedere că foliculii peste 14 mm pot conduce la sarcină, obţinerea preovulatorie a mai multor foliculi peste 14 mm poartă riscul de sarcină multiplă. În acest caz se opreşte administrarea hCG-ului şi sarcina trebuie evitată pentru a preveni gestoza multiplă. Hiperstimularea ovariană controlată în programele medicale de reproducere asistată: În aceste programe există protocoale variate de stimulare ovariană. Se recomandă o doză de început de 150-225 u.i. pentru cel puţin primele patru zile. În continuare, în funcţie de răspunsul ovarian doza se ajustează. În studiile clinice s-a arătat că este suficientă o doză de întreţinere variind între 75 u.i.-375 u.i. pentru 6 până la 12 zile, deşi uneori pot fi necesare tratamente mai îndelungate. Puregon se poate administra fie singur, fie în combinaţie cu agoniştii GnRH pentru a preveni luteinizarea prematură. În ultimă circumstanţă este nevoie de doze mai înalte de Puregon. Răspunsul ovarian se monitorizează prin ultrasonografie şi prin măsurarea nivelelor estradiolului plasmatic. Dacă investigarea ultrasonografică indică existenţa a cel puţin trei foliculi de 16-20 mm diametru, şi dacă există un răspuns estradiolic bun (nivele plasmatice de 300- 400 pg/ml (1000-3000 pmol/l)) pentru fiecare folicul cu diametru mai mare de 18 mm, se poate induce faza finală de maturare foliculară prin administrarea de hCG. Prelevarea ovocitelor se efectuează cu 34-35 ore mai târziu.
Metode de administrare: Puregon trebuie reconstituit împreună cu solventul. După reconstituire soluţia trebuie administrată imediat. Pentru a preveni administrarea dureroasă şi pentru a minimaliza pierderile la locul injectării se indică administrarea de Puregon încet intramuscular sau subcutanat. Locul injectării subcutanate va trebui alternat pentru a preveni lipoatrofia. Orice soluţie nefolosită trebuie aruncată. Injectarea subcutanată a Puregonului poate fi efectuată de partener sau chiar de pacient, presupunând că acesta a primit anterior indicaţii de la medic. Administrarea proprie de Puregon poate fi făcută numai de persoane bine motivate, adecvat instruite şi care au acces la sfaturile unui profesionist.
Contraindicaţii: Tumori de ovar, sân, hipofiză, uter, hipotalamus; sarcină sau lactaţie; sângerare vaginală nediagnosticată; hipersensibilitate la unele din componentele care alcătuiesc Puregon; insuficienţă ovariană primară; chisturi ovariene sau ovare mărite, fără legătură cu boala ovarului polichistic; malformaţii ale organelor sexuale incompatibile cu sarcina; tumori fibroide uterine incompatibile cu sarcina.
Avertizări şi precauţii: Înainte de începerea tratamentului se indică a se exclude prezenţa endocrinopatiilor nongonadale netratate. La sarcinile apărute după inducerea ovulaţiei cu preparate gonadotropice, există riscul de sarcină multiplă. Deşi nu au fost înregistrate răspunsuri de hipersensibilitate la Puregon, totuşi posibilitatea unui răspuns anafilactic trebuie avută în vedere. Prima administrare de Puregon se efectuează numai sub strictă supraveghere medicală. Deoarece femeile infertile care sunt prevăzute în programele de reproducere asistată şi în particular FIV, au deseori anormalităţi tubare, incidenţa sarcinii ectopice poate fi crescută. În asemenea circumstanţe se indică confirmarea timpurie ultrasonografică a prezenţei sarcinii intrauterine. În comparaţie cu populaţia normală, rata pierderii de sarcină la femeile prevăzute pentru programele de reproducere asistată este mai mare. Hiperstimularea ovariană nedorită. La pacienţii femei, evaluarea ultrasonografică a dezvoltării foliculare şi nivelurilor plasmatice de estradiol trebuie efectuată anterior începerii tratamentului şi la intervale regulate în timpul acestuia. Pe lângă dezvoltarea unui număr mare de foliculi ovarieni, nivelele estradiolice pot creşte foarte rapid, de exemplu poate avea loc mai mult decât dublarea lor zilnică pentru două sau trei zile consecutiv, existând posibilitatea evoluţiei spre nivele valorice extrem de înalte. Diagnosticul hiperstimulării ovariene poate fi confirmat prin examen ultrasonografic. Dacă apare această hiperstimulare ovariană nedorită (şi nu făcea parte din programele de hiperstimulare ovariană asistată) administrarea de Puregon trebuie întreruptă. În acest caz se evită administrarea de hCG şi deci se evită sarcina, pentru că, se poate induce, pe lângă o sarcină multiplă şi sindromul de hiperstimulare ovariană. Semnele şi simptomele clinice ale unei hiperstimulări ovariene blânde sunt: durerea, greaţa, diareea, creşterea moderată a ovarelor şi apariţia chisturilor foliculare. În cazuri rare apare sindromul hiperstimulării ovariene, care poate pune viaţa în pericol. Acesta este caracterizat de chisturi ovariene largi - aproape de ruptură, ascită, hidrotorax şi creşterea greutăţii.
Reacţii adverse: Hiperstimularea ovariană nedorită a fost observată la 5% din subiecţii trataţi cu Puregon. Simptomele caracteristice ale acestei stări au fost descrise mai sus, la capitolul "Avertizări şi precauţii". Utilizarea clinică a Puregonului prin injectare i.m. sau s.c. poate conduce la unele reacţii la locul injectării: contuzionare, înroşire, durere, prurit de intensitate moderată. Reacţii generalizate nu au fost descrise. În timpul terapiei cu Puregon nu au fost observaţi anticorpi împotriva beta folitropinului sau proteine gazdă activate. A fost raportat un risc uşor crescut de sarcină multiplă şi sarcină ectopică. În unele cazuri rare, au fost descrise procese arteriotrombotice la terapia cu gonadotropine, deci şi la Puregon este posibil.
Interacţiuni: Consumul concomitent de Puregon şi clomifen poate creşte răspunsul folicular. După supresia pituitarei indusă de GnRH agonişti poate fi necesară o doză mai înaltă de Puregon pentru a obţine un răspuns folicular adecvat.
Sarcină şi alăptare: Puregon nu se administrează în timpul sarcinii şi lactaţiei.
Efectul asupra capacităţii de a conduce şi folosi maşini: Din câte se cunoaşte, acest medicament nu influenţează atenţia, concentrarea şi vigilenţa.
Supradozarea: Nu există date despre toxicitatea acută a Puregonului la oameni, dar acest aspect a fost studiat pe animale arătând că este foarte mic. O doză foarte mare de FSH poate conduce la hiperstimulare ovariană (vezi "Avertizări şi precauţii").
1determinat de testele Ph. Eur. pentru bioactivitatea in vivo a FSH şi pe baza coeficientului de extensie molară la 277 nm (Es; 1/mg 1/cm) = 1,066.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu