Inhibina B

Inhibina B

Inhibinele sunt hormoni polipeptidici heterodimerici care suprima selectiv secretia hipofizara de hormon foliculo-stimulant (FSH) si exercita actiuni paracrine locale asupra gonadelor. Formele finale ale moleculelor de inhibine au o greutate moleculara de aproximativ 32-36 kD si sunt alcatuite din 2 lanturi distincte α si β unite prin punti disulfidice.

Inhibina B este produsa de celulele Sertoli testiculare la barbati si de catre celulele granuloasei foliculului ovarian la femei. Principala functie a acestui hormon consta in reglarea gametogenezei printr-un mecanism de feed-back negativ exercitat asupra productiei de FSH. Numeroase studii atesta utilitatea determinarii de inhibina B ca marker endocrin pentru monitorizarea functiei gonadale la ambele sexe

La fetite, nivelul de inhibina B creste odata cu progresia pubertatii, determinarea sa fiind utila in stabilirea maturitatii gonadale precum si in diagnosticul pubertatii precoce.
Dupa atingerea varstei reproductive, concentratiile de inhibina B variaza in raport cu fazele ciclului menstrual. Nivelele sunt maxime la mijlocul fazei foliculare cu un varf in momentul ovulatiei, dupa care se reduc la valorile bazale in cursul fazei luteale.
In perioada postmenopauza concentratiile de inhibina B diminua la <5> 45 pg/mL

Femeile cu niveluri foarte reduse de inhibina B (<20 ng/L) prezinta cel mai adesea un raspuns ovarian foarte slab, astfel ca acestea trebuie sa fie consiliate pentru a opta catre donarea de ovocite sau adoptie Pe de alta parte, in cursul fertilizarii in vitro este important sa se aleaga nivelul corect de stimulare ovariana. Stimularea insuficienta poate conduce la un raspuns slab iar stimularea excesiva la sindromul de hiperstimulare ovariana. Nivelurile de inhibina B pot depista sindromul de hiperstimulare ovariana si pot fi utile in controlarea acestei conditii periculoase In tumorile granuloasei se inregistreaza valori foarte crescute ale inhibinei B, fiind un test util atat pentru diagnostic cat si pentru detectarea recurentelor tumorale. La copiii mici de sex masculin nivelurile de inhibina B sunt relativ crescute, dupa care diminua treptat la grupa de varsta 6-10 ani. In perioada copilariei, concentratiile serice bazale de inhibina B constituie un indicator direct al prezentei si functionalitatii tesutului testicular si pot fi aplicate in diagnosticul pacientilor cu criptorhidrie si ambiguitate genitala. La barbati, inhibina B constituie un marker direct al functei celulelor Sertoli si al spermatogenezei. S-a constatat ca nivelurile serice de inhibina B se coreleaza cu volumul testicular si densitatea spermei. Astfel, barbatii cu o productie de sperma absenta sau neglijabila prezinta valori foarte scazute de inhibina B. Determinarea combinata de FSH si inhibina B reprezinta un indicator mai bun al spermatogenezei decat testarea izolata a acestora

Valori de referinta

Barbati 120-400 ng/L

Femei

- ziua 1-2 a ciclului menstrual: 15-70 ng/L

- ziua 3-5 a ciclului menstrual: 45-120 ng/L

- faza foliculara tarzie: 30-90 ng/L

- ovulatie: 80-200 ng/L

- faza luteala: <50 ng/L

- postmenopauza/ovariectomie: <10 ng/L.

Intervalul optim de efectuare a testului: zilele 3-5 ale ciclului menstrual.

In ziua a 3-a ciclului menstrual o valoare > 45 ng/L indica o rezerva ovariana normala.

La barbati, o valoare <60 ng/mL indica o disfunctie testiculara cu afectarea spermatogenezei (de exemplu, sindrom Kalmann, sindrom Klinefelter)

http://www.synevo.ro/

[ ... ]

SHBG (Hormonul de sex legat de globulina)

SHBG (Hormonul de sex legat de globulina)

Sex hormone-binding globulin (SHBG) se efectueaza pentru a masura concentratia de SHBG din sange. SHGB este o proteina secretata de ficat care se leaga de testosteron, dihidrotestosteron si estradiol, pe care le transporta in sange intr-o forma inactiva.

Cantitatea de SHBG din sange este influentata de varsta si sex. Orice schimbare in nivelul de SHBG poate influenta cantitatea de testosteron care poate fi folosita de testuturi.

In mod normal, aproximativ 40% pana la 60% din cantitatea totala de testosteron se leaga de SHBG. SHBG este un test mult mai precis decat un test pentru masurarea cantitatii totale de testosteron deoarece acesta din urma nu distinge intre testosteron liber si testosteron legat.

Acest test se efectueaza pentru a evalua statusul hormonal al unui pacient. In cazul barbatilor, se efectueaza pentru a diagnostica o deficienta in producerea de testosteron. In cazul femeilor, testul SHBG urmareste diagnosticarea producerii in exces de testosteron.

La barbati, SHBG poate ajuta in identificarea cauzelor infertilitatii, disfunctiilor erectile, in special daca rezultatele testosteronului total nu sunt concludente.

La femei, testosteronul este secretat de ovare si glandele suprarenale. Chiar si o crestere infima in producerea de testosteron poate cauza un dezechilibu hormonal manifestandu-se prin simptome ca infetilitate, acnee sau hirsutism.

Daca nivelul de SHBG este mai ridicat decat prognozat, in organism exista mai putin testosteron liber pentru testuturi decat indica rezultatele testosteronului total. Daca nivelul este mai mic, in organism exista mai mult testosteron liber, ne-legat de SHBG.

Un nivel crescut de SHBG poate fi asociat cu afectini hepatice, hipertiroidism, anorexie.

Un nivel scazut de SHBG este asociat cu obezitatea, hipotiroidismul si sindromul Cushing.

Concentratia de SHBG este de regula mai mare la copii de ambele sexe. Dupa pubertate, nivelul de SHBG incepe sa scada mai rapid la barbati decat la femei. Nivelul ramane insa stabil la adulti, iar apoi incepe sa creasca la barbati odata cu varsta, perioada cand nivelul de testosteron total incepe sa scada.



http://www.i-medic.ro/

[ ... ]

DHEA-S (Dehydroepiandrosterone sulfate)

DHEA-S (Dehydroepiandrosterone sulfate)

Dehydroepiandrosterone sulfate (DHEAS) are un caracter hermafrodit, fiind un hormon de tip masculin present în sângele atât al bărbaţilor cât şi al femeilor. Are rolul de a dezvolta caracteristicile sexuale masculine, de ordin secundar, la vârsta pubertăţii şi poate fi sintetizat de organism în androgini mai puternici, precum testosteronul şi androstenedione, sau poate fi transformat în esterogen, hormon feminin.

DHEAS este produs de cortextul suprarenal (adrenal), stratul extern al glandelor suprarenale, iar în cantităţi mici fiind generaţi de ovare sau testicule. Secreţia de DHEAS este controlată de ACTH şi de alte elemente ale glandei pituitare.

Deoarece DHEAS este produs în principal de glandele endocrine, este folosit ca un marker endocrin pentru tumorile suprarenale, cancer şi hyperplasia (nivel crescut de DHEAS). În timp ce nivelurile crescute pot să nu fie observat la adulţii bărbaţi, ele pot duce la amenoree şi simptome vizibile de virilizare. Aceste schimbări variază ca intensitate şi pot include:

* Voce îngroşată
* Hirsutism
* Caderea părului ereditară (la bărbaţi)
* Acnee
* Mărirea mărului lui Adam

Ce indică:

Testul DHEAS nu se efectuează în mod uzual, ci doar doar dacă pacientul prezintă simptome care necesită efectuarea acestuia. DHEAS, testosteronul şi alte tipuri de androgini sunt folosiţi pentru a evalua activitatea endocrină şi pentru a diferenţia procesul de secreţie determinat de glandele endocrine faţă de cele ale ovarelor şi testiculelor. DHEAS are rol în diagnosticarea tumorilor adrenocorticale, cancerul glandelor endocrine şi hyperplasia endocrină.

Testul DHEAS se poate realiza împreună cu examinările pentru FSH, LH, prolactină, estradiolului şi testosteronului în diagnosticarea sindromului polichistic ovarian (PCOS) şi a cauzelor care duc la infertilitate, amenorea şi hirsutism.


Când se efectuează:

Testul se recomandă, împreună cu alte examinări hormonale, atunci când este suspectat un exces de DHEAS şi/sau când medicul doreşte o evaluare a funcţionalităţii glandelor endocrine. Mai poate fi efectuat atunci când o pacientă prezintă simptome de hirsutism, alopecia, amenorea, infertilitate, acnee, dezvoltare a musculaturii dar micşorarea sânilor.

Ce înseamnă rezultatele:

Un nivel scăzut al DHEAS poate fi cauza unor disfuncţii adrenale sau a hipopituitarismului - afecţiune care cauzează scăderea nivelurilor hormonilor pituitari care reglează producerea şi secreţia hormonilor adrenali.

Un nivel ridicat al DHEAS poate indica o tumoare adrenocorticală, cancer adrenal sau hiperplastie adrenală. Aceste niveluri ridicate nu sunt un diagnostic a unei anumite afecţiuni, de obicei indicând necesitatea efectuării altor teste pentru a depista cauza schimbărilor hormonale.

Alte informaţii:

Nivelurile DHEAS sunt, în mod normal, mari atât la nou-născuţii de sex masculin, cât şi feminin. Acestea încep să scadă imediat după naştere, apoi cresc când copilul ajunge la pubertate, ajungând astfel la nivelul maxim, urmând să scadă apoi odată cu vârsta. Pacienţii care îşi administrează suplimente de DHEA vor avea un nivel crescut de DHEAS în sânge.

Interferente cu medicamente:
Cresteri:
- clomifen, danazol, corticotropin.

Scaderi:
- dexametazona, prednison, alti glucocorticoizi, carbamazepin, testosteron.

[ ... ]

Analiza testosteronului

Analiza testosteronului

Testul pentru testosteron este efectuat pentru stabilirea concentratiei acestui hormon barbatesc (androgen) in sange. Rolul acestui hormon in organism este de a stabili functionarea trasaturilor si caracterului sexual. Cea mai mare parte a testosteronului este produsa la nivelul testiculelor intr-un organism barbatesc, si la nivelul ovarelor intr-un organism femeiesc. Atat la barbati cat si la femei, testosteronul este produs in cantitati mai mici si de catre glandeloe suprarenale.

Concentratia testosteronului in organism este controlata la nivelul glandei pituitare. Astfel ca, in momentul in care nivelul testosteronului scade, glanda pituitara elibereaza in organism un hormon, numit hormonul luteinizant (LH), care are capacitatea de a stimula producerea testosteronului la nivelul testiculelor.

In mod normal, la baietii inainte de pubertate nivelul testosteronului este scazut, urmand ca acesta sa creasca in timpul acestei perioade. Acest lucru duce la ingrosarea vocii, tonifierea si dezvoltarea muschilor, producera spermei, si aparitia pilozitatii la nivelu fetei si al corpului.

La femei, nivelul normal al testosteronului este cu mult mai redus decat la barbati. Cu toate acestea rolul acestui homon este definitoriu atat pentru barbati cat si pentru femei, influentand creierul, masa musculara si osoasa, dispunerea grasimilor in organism, sistemul vascular, nivelul de energie al fiecarui individ, tesuturile genitale si functiile sexuale.

Cea mai mare parte a cantitatii de testosteron din sange se regaseste in combinatie cu o proteina numita globulina de legare a hormonilor.

De ce se face testul?

Testul pentru stabilirea nivelului de testosteron este efetuat pentru:
- stabilirea cauzelor infertilitatii la barbati (acest lucru se poate datora nivelului scazut de testosteron);
- stabilirea cauzelor disfunctiilor erectile;
- stabilirea semnelor pubertatii precoce in cazul baietilor cu varste mai mici de 10 ani (acest lucru se poate datora nivelului ridicat de testosteron);
- scaderea apetitului sexual la femei (acest lucru se poate datora nivelului scazut de testosteron din organism);
- stabilirea cauzelor dezvoltarii caracterelor barbatesti la femei, precum hirsutism (cresterea parului pe fata si corp), sau ingrosarea vocii;
- stabilirea cauzelor neregularitatii ciclului menstrual la femei;
- evaluarea eficientei pentru scaderea nivelului de testosteron in cazul barbatilor cu un stadiu avansat de cancer al prostatei;
- stabilirea cauzelor aparitiei osteoporzei la barbati.

Parametrii normali ai nivelului de testosteron au fost stabiliti dupa cum urmeaza:

Testosteron total la barbati:
- 7 luni-9 ani: >30 nanomoli per litru (nmol/L);
- 10-13 ani: 0.04-21.48 nmol/L;
- 14-15 ani: 3.47-18.74 nmol/L;
- 16-19 ani: 6.94-33.66 nmol/L;
- 20-39 ani: 9.00-37.48 nmol/L;
- 40-59 ani: 12.15-30.88 nmol/L;
- peste 60 ani: 12.15-24.98 nmol/L.

Testosteron total la femei:
- din prima luna de viata pana la pubertate: > de 0.35 nmol/L;
- 7-9 ani: 0.04-0.42 nmol/L;
- 10-13 ani: 0.07-1.84 nmol/L;
- 14-17 ani: 0.28-1.84 nmol/L;
- perioada premenopauzei: 0.35-2.43 nmol/L;
- perioada postmenopauzei: 0.35-2.43 nmol/L.

Daca rezultatele indica valori mai mari decat media normala acest lucru poate fi datorat cancerului la testicule sau glandele suprarenale, pubertate precoce, tumoare la testicule, sau anomalii ale glandelor suprarenale (la barbati si baieti), sau cancer al ovarelor si glandelor suprarenale si sindromul ovarului polichistic (SOP).

Daca dimpotriva rezultatele testului releva valori mai mici ale nivelului de testosteron, acest lucru de poate datora unor probleme ale testiculelor (dezvoltarea necorespunzatoare, leziuni, sau lipsa acestora), tratamentelor pe baza de estrogen (hormon feminin), probleme ale glandei pituitare, boli cronice de lunga durata, anumite boli ereditare (sindromul Klinefelter sau sindromul Down), ciroza, tratamentrul pentru cancer al prostatei, sau dependenta de alcool. La femei, nivelul scazut de testosteron poate fi cauzat de activitatea scazuta a glandei pituitare, boala Addison, pierderea functiilor ovariene in urma unor boli sau interventii chirurgicale, sau datorita unor medicamente precum corticosteroizi si estrogen.

Ce poate afecta testul?

Rezultatele testului pentru stabilirea nivelului de testosteron din sange pot fi influentate de:
- medicamente precum estrogen, testosteron, corticosteriozi, digoxin, spironolactona, si barbiturati;
- hipertiroidism (aceasta boala poate sa duca la cresterea nivelului de globulina de legare a hormonilor);
- hipotiroidism (aceasta boala poate sa duca la scaderea nivelului de globulina de legare a hormonilor);
- tratamente pentru cancerul la prostata;
- medicamente care cresc nivelul prolactinei, asa cum sunt cele pentru atacurile de apoplexie.

[ ... ]

Hormonul anti-Mullerian (AMH)

Hormonul anti-Mullerian (AMH)

The clock is ticking !




Recomandari pentru determinarea AMH

-evaluarea potentialului de fertilitate: nivelurile de AMH reflecta statusul ovarian (se coreleaza cu numarul foliculilor antrali, ca si nivelurile de inhibina B din ziua a 3-a a ciclului menstrual); spre deosebire de FSH si inhibina B, nivelurile serice de AMH nu prezinta variatii ciclice, astfel incat proba poate fi recoltata in orice zi a ciclului menstrual;




-evaluarea fenomenului de imbatranire ovariana: nivelurile bazale scazute de AMH semnaleaza o rezerva ovariana redusa asociata cu raspuns slab la tehnicile de fertilizare in vitro;

-valoare predictiva asupra debutului menopauzei: nivelurile AMH prezinta valoare predictiva asupra instalarii perioadei de tranzitie catre menopauza;

-evaluarea sindromului ovarelor polichistice: nivelurile serice de AMH sunt crescute in sindromul ovarelor polichistice si pot constitui un marker util pentru evaluarea gradului de extindere a acestei afectiuni

AMH constituie un marker ideal pentru estimarea rezervei ovariene.

AMH exercita un efect inhibitor atat asupra recrutarii foliculilor primordiali cat si asupra raspunsului foliculilor de crestere la hormonul foliculo-stimulant FSH. Modul in care se exercita controlul hormonal al secretiei AMH nu este bine definit. Studiile efectuate pe modele animale si umane au aratat ca in absenta AMH foliculii primordiali sunt recrutati cu o rata mai mare, astfel ca rezerva acestora se epuizeaza prematur, iar ciclul menstrual se intrerupe la o varsta mai tanara. Pe de alta parte, pe baza nivelului FSH scazut in prezenta unui numar mai mare de foliculi de crestere, s-a formulat ipoteza ca, in absenta AMH, foliculii sunt mai sensibili la actiunea FSH. AMH atenueaza cresterea activitatii aromatazei FSH – dependente si exprimarea receptorului pentru LH. Astfel, efectul inhibitor asupra sensibilitatii la FSH a foliculilor ar putea juca un rol in procesul de selectie. Se crede ca fiecare folicul prezinta propriul prag pentru concentratia FSH, care trebuie depasit pentru a facilita selectia acestuia. O expresie AMH scazuta la nivelul foliculilor va diminua pragul pentru FSH, ceea ce face ca foliculii sa-si continue cresterea si sa ovuleze in ciclul urmator.

O data cu inaintarea in varsta nivelul AMH scade continuu la femei in corelatie cu rezerva functionala ovariana. Scaderea sa este semnificativa cu cativa ani inainte de o crestere evidenta a FSH. Din acest motiv AMH poate identifica mai bine femeile a caror fertilitate este in scadere si poate oferi indicatii asupra tranzitiei catre menopauza in urmatorii 4 ani.

Rolul AMH ca semnal periferic al marimii rezervei de foliculi in crestere poate avea avantaje importante din punct de vedere clinic. La pacientele care urmeaza tratamente pentru infertilitate imbatranirea ovariana se caracterizeaza printr-un raspuns scazut la administrarea exogena de gonadotropine si la o sansa redusa de a obtine o sarcina. Identificarea corecta a persoanelor care prezinta o rezerva ovariana redusa si astfel un raspuns slab la tratamentele de stimulare este importanta, pentru a evita ca acestea sa fie incluse inutil in programele de fertilizare in vitro. Pe de alta parte, evaluarea rezervei ovariene prezinta utilitate la pacientele care sunt in mod normal excluse din aceste programe datorita varstei inaintate.

Cateva studii au aratat ca AMH este un marker foarte bun pentru a stabili raspunsul ovarian in cadrul programelor de fertilizare in vitro. Determinarile hormonului in faza foliculara precoce (ziua a 3-a a ciclului menstrual) intr-un grup de paciente neselectionate au aratat ca nivelurile AMH sunt mai mici la pacientele cu raspuns ovarian slab in comparatie cu cele cu raspuns normal, raspunsul ovarian fiind definit ca numarul ovocitelor recuperate. S-a demonstrat de asemenea ca nivelurile serice ale AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali inaintea tratamentului si cu numarul ovocitelor recuperate ca urmare a stimularii ovariene.

Absenta controlului AMH de catre FSH a fost confirmata atat la om cat si la animale, sugerand faptul ca hormonul actioneaza mai degraba ca un factor paracrin decat ca unul sistemic si nu face parte parte din circuitul feed-back negativ in care sunt implicate gonadotropinele. Astfel, tratamentul cu o doza unica mare de agonist de gonatropin-releasing hormone (GnRH) care determina o crestere a productiei de FSH si LH endogene nu afecteaza nivelurile serice AMH. Intr-un mod similar, in sarcina AMH ramane constant, acesta nefiind influentat de statusul gonadotropinelor, reflectand doar populatia foliculara.

Pe langa rolul sau de marker al rezervei ovariene, nivelurile serice AMH pot fi importante si in patologia ovariana, respectiv in sindromul ovarelor polichistice. Desi acest sindrom cuprinde un spectru larg de manifestari clinice si caracteristici biochimice, o anomalie comuna este reprezentata de perturbarea selectiei foliculului dominant cu anovulatie consecutiva. Acest mecanism de selectie deficitara conduce la acumularea de foliculi antrali mici, care contribuie semnificativ la productia AMH. S-a formulat ipoteza ca la pacientele cu sindromul ovarelor polichistice activitatea aromatazei ar putea fi scazuta datorita faptului ca foliculii nu produc suficient estradiol. AMH inhiba de asemenea activitatea aromatazei, sugerand ca acesta contribuie la severitatea acestui sindrom.

Un procent semnificativ de paciente cu sindromul ovarelor polichistice prezinta obezitate, rezistenta la insulina si hiperinsulinemie compensatorie. Nivelurile crescute de insulina sunt in parte responsabile de hiperandrogenismul asociat acestui sindrom. La aceste paciente, tratamentul cu medicamente care reduc nivelul de insulina (de exemplu, metformin) si afecteaza astfel indirect productia de androgeni poate avea efecte favorabile3.

In concluzie, nivelurile serice AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali; prin extrapolare se poate considera ca acestea reflecta marimea rezervei de foliculi primordiali. Evaluarea rezervei ovariene prezinta importanta atat pentru clinicile de fertilizare in vitro cat si pentru orice pacienta care se adreseaza specialistului in vederea evaluarii potentialului de fertilitate


Valorile cuprinse intre 0.4-1.0 μg/L indica o rezerva functionala ovariana redusa si un raspuns slab la stimularea ovariana. Pacientele cu valori AMH scazute necesita doze mai mari de rFSH fata de cele cu niveluri crescute/normale.

In cazul valorilor <0.4>8 μg/L) pot fi un indiciu de sindrom de ovar polichistic. Sub terapie cu metformin valorile pot inregistra scaderi pe termen lung

[ ... ]

ANALIZA CORTISOLULUI

ANALIZA CORTISOLULUI

Analiza se poate face in orice zi a ciclului menstrual, cel mai bine dimineata la prima ora

Cortizolul este un hormon corticosteroid produs de catre cortexul glandei suprarenale si care este implicat in raspunsul la stress. El creste tensiunea arteriala, glicemia, si poate cauza infertilitate la femei.

Cantitatea de cortizol prezent in sange parcurge variatii astfel incat nivelul maxim este intalnit spre orele matinale ale diminetii (la trezire ) iar nivelul minim este la aproximativ 3 ore dupa ce adormim. Schimbarea acestui tipar legat de nivelul cortizolului seric este strans legata de hormonul ACTH , stress, depresie, boala, febra trauma, hipoglicemie,interventii chirurgicale, frica durere.

Cortizolul:

• actioneaza ca un antagonist al insulinei, crescand gluconeogeneza, si lipoliza

• diminueaza activitatea sistemului imun

• diminueaza activitatea de formare a oaselor

• este hiperglicemiant si HTA

• creste eficacitatea catecolaminelor

Valori normale

• 20 mg / zi sau 55 micromoli /zi

Testarile sangelui si urinii pentru cortisol sunt folosite pentru a disgnostica in special sindromul Cushing si boala Addison. Amandoua sunt doua boli severe si semnifica afectiuni la nivelul glandelor suprarenalelor. Unii doctori folosesc testarea cortizolului din saliva pentru a pune diagnosticul de sindrom Cushing insa aceasta practica nu s-a raspandit foarte mult.

Cele mai dese tipuri de teste ce se fac pentru a stabili nivelul productiei de cortizol in exces sunt testarile pe saliva si mai ales pe urina. Odata ce s-a determinat un nivel anormal de cortizol doctorul va efectua alte teste pentru a stabili cu certitudine daca exista un exces sau din contra un deficit de cortizol in organism si pentru a-i determina cauza.

Daca exista un nivel crescut de cortizol doctorul va efectua un test de inhibare a dexametazonei, pentru a determina daca principala cauza a excesului se datoreaza cresterii secretiei de ACTH-hormon produs de glanda pituitara si care stimuleaza secretia de cortizol. Acest test se realizeaza astfel : se administreaza pacientului dexametazona oral ( un glucocorticoid sintetic ) si apoi se masoara nivelul seric si urinar de cortizol. Dexametazona inhiba secretia de ACTH si implicit ar trebui sa scada si secretia de cortizol daca sursa excesului este cauzata de hipersecretia glandei pituitare.

Exista o varietate de procedee dar cel mai des folosit este urmatorul: se administreaza la fiecare 6 ore inhibitorul de ACTH pe parcursul a 2-4 zile. Separat, urina de pe parcursul a 24 de ore este colectata atat inainte de administrare cat si in timpul perioadei de testare. De asemenea sangele si urina este colectata la sfarsitul perioadei de testare si se evalueaza nivelele serice si urinare de cortizol.

Daca rezultatele testarilor sangelui si/sau urinii indica un nivel scazut de cortizol atunci doctorul poate cere un test de stimulare a ACTH. Acest test implica masurarea concentratiei de cortizol in sangelel unui pacient inainte si dupa administrarea de ACTH. Daca glandele suprarenale functioneaza normal atunci injectarea de ACTH ar trebui sa stimuleze productia de cortizol.

Acesta masuratoare se face atunci cand un pacient este suspectat ( prezinta semne si simptome) a avea sindrom Cushing:obezitate, pierderea masei musculare, fatigabilitate ) sau cand prezinta semne ale bolii Addison:slabiciune fatigabilitate, cresterea pigmentarii samd.

Testele de inhibare sau stimulare se fac daca un pacient este suspectat a avea una din afectiunile mentionate sau pentru a monitoriza starea sa daca el a fost deja diagnosticat.

La cei mai multi oameni nivelul de cortizol este foarte mic la culcare si este maxim la trezire dimineata. Acest tipar se va schimba daca o persoana isi modifica ritmul somn-veghe. Concentratii normale sau crescute dimineata corelate cu unele care nu scad seara sugereaza o hipersecretie de cortizol. Daca nivelul de cortizol scade la testul de inhibare a ACTH aceasta semnifica faptul ca pacientul are o problema cauzata de hipersecretia glandei pituitare. Daca nu scade, atunci nivelul crescut de cortizol se datoreaza unei tumori secretante de ACTH sau unei afectari la nivelul corticalei glandei suprarenale, sau chiar medicatiei pe care o ia respectivul pacient ( terapia cu corticosteroizi ).

Daca nivelul de cortizol este prea mic si pacientul raspunde la un test de stimulare a ACTH-ului atunci problema este secretia insuficienta a glandei pituitare. Daca nivelul este scazut dar pacientul nu raspunde la un test de stimulare, atunci este foarte probabil ca afectarea s-a produs la nivelul glandei suprarenale.

Insuficienta corticosuprarenala se caracterizeaza prin nivel scazut de cortizol-boala Addison. Odata ce testarea s-a realizat si s-a identificat un nivel anormal-fie scazut fie crescut-de cortizol, doctorul poate cere alte investigatii cum ar fi CT sau RMN.

De asemenea trebuie stiut ca sarcina, stresul fizic si emotional, si boala pot duce la cresterea nivelului de cortizol. Cresterea cortizolului sanguin se poate datora si hipertiroidismului sau obezitatii.

Tratamentele cu spironolactona, hidrocortizon si contraceptivele orale- de asemenea cresc nivelul de cortizol. Scaderea nivelului de cortizol se poate datora hipotiroidismului, sau administrarii de hormoni steroidieni. Pentru testare trebuie stiut ca pacientul este bine sa tina o dieta in care concentratia de sare este de 2-3 grame/zi si sa isi limiteze efortul fizic cu 10-12 ore inainte de test.

[ ... ]

ANALIZA ESTRADIOLULUI

ANALIZA ESTRADIOLULUI

Analiza se face intre zilele 3-5 ale ciclului menstrual si la ovulatie. E important de stiut cand se intampla ovulatia, pentru ca altfel rezultatul analizei va fi unul eronat !

Estrogenii sunt responsabili de dezvoltarea caracterelor sexuale secundare feminine. Impreuna cu progesteronul controleaza cele mai importante procese reproductive feminine. Cel mai activ biologic dintre estrogeni este 17 beta-estradiolul.
Principalele actiuni ale estradiolului sunt: proliferarea endometrului, efecte asupra vaginului si glandei mamare; de asemenea are rol in prevenirea osteoporozei si reducerea riscului cardiovascular.
Estradiolul este produs in primul rand in ovar (folicul, corp galben), dar cantitati mici se formeaza si in testicule si cortexul suprarenalelor. In sarcina estrogenii sunt produsi in principal de placenta. Aproximativ 98 %, din estradiol este legat de globulina de legare a hormonilor sexuali (SHBG= sex hormone binding globulin). Nivelul de estradiol creste de-a lungul fazei foliculare a ciclului menstrual in stransa dependenta cu cresterea si dezvoltarea foliculului ovarian. In aceasta etapa estradiolul exercita un feedback negativ asupra hipofizei determinand scaderea progresiva a FSH. Spre sfarsitul fazei foliculare se produce o crestere dramatica a concentratiei de estradiol, moment in care feedback-ul devine pozitiv si produce o secretie marcata de FSH si in special de LH care vor declansa ovulatia. Dupa ovulatie nivelul estradiolului prezinta initial o scadere marcata, dar apoi creste, pe masura formarii corpului galben. La sfarsitul ciclului menstrual se constata o scadere importanta a nivelului de estrogen, in asteptarea initierii urmatoarei faze foliculare.
Nivelul de estrogen la menopauza este in general scazut datorita diminuarii productiei ovariene.
La barbati estradiolul este produs de testicule si suprarenale. In conditiile cresterii masei adipoase se poate inregistra un nivel crescut de estradiol, datorita intensificarii aromatizarii periferice a androgenilor. La barbati nivelul de estradiol mai poate creste in cazul consumului excesiv de marijuana, alcool sau a unor tratamente medicale (fenotiazine si spironolactona).
Cresteri dramatice ale nivelului de estradiol se pot intalni atat la barbati cat si la femei in tumori cu celule germinale sau diferite tumori gonadale.

[ ... ]

ANALIZA PROLACTINEI

ANALIZA PROLACTINEI

Analiza se poate face oricand, dar la femei in faza luteala valorile sunt mai mari.
Deoarece secretia de prolactina este supusa unui ritm circadian, se recomanda ca recoltarea sa se faca intre orele 8 si 10 a.m.
Se va evita recoltarea dupa un examen ginecologic sau dupa provocarea galactoreei (stres-ul si, respectiv, stimularea mamelonara cresc valorile de prolactina). Recoltarea insasi poate constitui o sursa de stres si, in consecinta, de cresteri ale prolactinei.

Prolactina este secretata de hipofiza anterioara si eliberata episodic. Prolactina apare in ser sub trei forme diferite. Predomina forma monomerica (80 %) care este activa din punct de vedere biologic si imunologic; urmeaza in procent de 5-20 % forma dimerica (big prolactina) care este biologic inactiva, iar in proportie de 0.5-5 % forma tetramerica (big-big prolactina) cu activitate biologica scazuta.
Organul tinta pentru prolactina este glanda mamara unde isi exercita functia lactogenica si galactopoietica.
Cercetarile au aratat ca prolactina nu intervine la pubertate in cresterea canalelor galactofore, acest proces necesitand prezenta altor hormoni (estrogeni, corticoizi, insulina, somatotropina). Pe parcursul sarcinii nivelul prolactinei creste sub influenta valorilor crescute de estrogeni si a productiei de progesteron.
Actiunea de stimulare a glandei mamare va determina postpartum lactatia. Concentratiile mari de prolactina inhiba steroidogeneza ovariana precum si productia si secretia gonadotropilor hipofizari. Hiperprolactinemia (la femei si la barbati) este cea mai frecventa cauza a tulburarilor de fertilitate.
Pentru depistarea hiperprolactinemiilor latente se folosesc teste de stimulare cu TRH si metoclopramid.
Valori scazute de prolactina se intalnesc in sindromul Sheehan (apoplexia hipofizara) si in hipogonadismul hipogonadotropic idiopatic.

Recomandari pentru determinarea prolactinei:

La barbati: ginecomastie, infertilitate, azoospermie, suspiciuni de tumori hipofizare (microadenoame si macroadenoame) si mamare.

La femei: diagnosticul ciclurilor anovulatorii, a dereglarilor ciclului menstrual, a amenoreei si galactoreei hiperprolactinemice, infertilitatii, suspiciunilor de tumori hipofizare (microadenoame si macroadenoame) si mamare.

[ ... ]

ANALIZA PROGESTERONULUI

ANALIZA PROGESTERONULUI

La un ciclu normal de 28 de zile, analiza se face in ziua 21(la 7 zile dupa ovulatie-days post ovulation-DPO).
La ciclu neregulat(de exemplu cu ovulatie in ziua 20) e foarte important sa se faca la 7 zile dupa ovulatie. Facut in ziua 21, acesta va arata ca nu ar fi ovulatie, ceea ce e un rezultat eronat. Ovulatia neproducandu-se INCA, nu ca nu ar fi deloc

Progesteronul este un hormon steroid produs de celulele corpului galben ovarian, iar in timpul sarcinii de catre placenta. Concentratia progesteronului prezinta stranse corelatii cu dezvoltarea si regresia corpului galben. In timp ce progesteronul este putin detectabil in faza foliculara, se observa o crestere a nivelului de progesteron in ziua anterioara ovulatiei. Sinteza crescuta de progesteron se mentine de-a lungul fazei luteale. Determinarea nivelului de progesteron reprezinta cel mai bun test de confirmare a producerii ovulatiei. In a doua jumatate a ciclului pregnandiolul este eliminat prin urina, fiind principalul produs de degradare al progesteronului.
In cursul sarcinii se inregistreaza o crestere progresiva a nivelului de progesteron intre saptamanile 9 si 32, adesea de 100 de ori fata de nivelul anterior sarcinii. Concentratia de progesteron este mai mare in caz de sarcina multipla, comparativ cu sarcina unica.
Uterul reprezinta cel mai important organ-tinta al progesteronului. Progesteronul realizeaza transformarea mucoasei uterine intr-un tesut bogat in glande (faza secretorie), care va favoriza implantarea intrauterina a ovulului fecundat. In timpul sarcinii progesteronul inhiba contractiile miometrului, dar scade si sensibilitatea la stimulii fiziologici ai contractiei. In glandele mamare progesteronul (impreuna cu estradiolul) stimuleaza proliferarea si aranjarea secretorie a alveolelor.

Analiza se face pentru detectarea ovulatiei si urmarirea fazei luteale, stabilirea formarii si functionarii corpului galben, stabilirea statusului functional al corpului galben la pacientele cu infertilitate, functionarea placentei pe parcursul sarcinii, testarea functiei ovariene, tumori ovariene, chisturi ovariene, iminenta de avort, moarte fetala, toxemie de sarcina. Nivelurile serice de progesteron impreuna cu beta-HCG permit diferentierea sarcinii uterine normale de sarcina ectopica sau sarcina uterina anormala.

[ ... ]

ANALIZA FSH SI LH

ANALIZA FSH SI LH

Atat analiza FSH cat SI LH se fac in zilele 3,4 ale ciclului menstrual si cu doua zile inainte de ovulatie, pentru a prinde varful(peak).
La un ciclu de 28 de zile ele se fac in ziua 14. La ciclu neregulat, e important de vazut cand se produce ovulatia(prin monitorizare ecografica sau teste de ovulatie) si facute cu doua zile inainte. Altfel rezultatele vor fi eronate !



FSH(hormonul foliculostimulant), impreuna cu LH (hormonul luteinizant), apartine familiei hormonilor gonadotropi. FSH si LH sunt secretati pulsatil de hipofiza anterioara, ca raspuns la eliberarea intermitenta de gonadotropin releasing hormone (GnRH) de la nivelul hipotalamusului. Nivelul sanguin al hormonilor gonadotropi este controlat de hormonii sexuali (estrogen, progesteron, testosteron etc.) prin feedback negativ pe hipotalamus.

La barbati FSH stimuleaza spermatogeneza (un nivel scazut de hormoni gonadotropi poate cauza azoospermie). La femei FSH, alaturi de LH, stimuleaza cresterea si maturarea foliculilor si biosinteza estrogenului la nivel folicular. Nivelul de FSH are un maxim in perioada de mijloc a ciclului menstrual (faza ovulatorie), insa cu o crestere mai mica decat in cazul LH.

In mod simplist, nivelul de FSH si LH este crescut in cazurile in care hormonii sexuali au o productie deficitara (hipogonadism, sindrom Klinefelter, anorhidie, sindromul testiculului feminizant, alcoolism, castrare, menopauza). Nivelul de FSH si LH este scazut in insuficienta hipofizara sau hipotalamica, tumori testiculare sau suprarenaliene care influenteaza secretia de estrogeni sau androgeni.
Cresterea nivelului bazal de LH, cu un raport LH/FSH > 2, la o pacienta cu anovulatie cronica este sugestiva pentru ovarul polichistic.

La femei nivelul de LH variaza in functie de fazele ciclului menstrual (faza foliculara, faza ovulatorie si faza luteala).

[ ... ]