vineri, 19 februarie 2010

Tratamente pentru endometrioza



Tratamentul endometriozei are ca scop reducerea simptomelor, a riscului infertilitatii si prevenirea aparitiei altor boli. Daca ai endometrioza trebuie sa consulti cat mai repede un medic.

Tratamente pentru endometrioza
Exista o serie de tratamente pentru endometrioza, printre care se numara si calmantele, contraceptivele hormonale, terapia cu hormoni, interventiile chirurgicale.

Calmantele si endometrioza
Calmantele sunt foarte des prescrise in cazul endometriozei. Acestea ar trebui sa-ti diminueze durereile si sa-ti permita sa-ti desfasori activitatile cotidiene. De regula, aspirina sau ibuprofenul ar trebui sa-ti diminueze durerile. Daca te confrunti cu dureri acute, doctorul ti-ar putea prescrie si un narcotic usor.

Contraceptivele hormonale
Contraceptivele care contin estrogen si prosterogen pot diminua durerile din timpul menstruatiei.
De asemenea, acestea vor diminua sangerarile abundente din timpul mentruatiei. Contraceptivele prescrise in cazul endometriozei pot fi luate in continuu pentru a limita numarul menstruatiiilor pe care le ai intr-un an. Printre efectele secundare cu care s-ar putea sa te confrunti se numara: starile de greata, ingrasatul, dureri de cap sau sangerari intre menstruatii.

Terapia cu hormoni Gn-RH
Terapia cu hormoni are ca rol diminuarea sangerarii din timpul menstruatiei. Gn-RH este denumirea unor hormoni sintetici care se aseamana cu cei eliberati de gonade si pe care organismul tau ii va folosi pentru a regla perioada la care apare menstruatia. Daca urmezi acest tratament, sangerarile ar trebui sa se opreasca dupa 2 luni, iar celelalte simptome vor disparea in aproximativ 6 saptamani. Din nefericire acest tratament are si efecte secundare. Vei experimenta cateva dintre simptomele menopauzei. Tratamentul cu hormoni Gn-RH cauzeaza dimnuarea masei osoase. Dupa 6 luni de tratament poti pierde intre 4% si 6 % din masa osoasa si exista posibilitatea sa faci osteoporoza.

Interventia chirurgicala si endometrioza
Daca te confrunti cu o forma severa de endometrioza exista posibilitatea sa ti se recomande o interventie chirurgicala. De regula, interventia chirurgicala in cazul endometriozei presupune folosirea laserului pentru distrugerea tesuturilor. In unele cazuri, interventia chirurgicala poate "incetini" boala suficient de mult pentru ca pacienta sa poata avea un copil. In alte cazuri, boala poate fi atat de avansata incat trebuie sa se recurga la hiserectomie. Aceasta operatie presupune indepartarea ovarelor si a uterului pentru dimnuarea durerilor.





Endometrioza: terapii alternative
Daca tratamentele conventionale nu-ti inspira incredere, poti cauta si remedii naturiste. Majoritatea tratamentelor naturiste au ca scop reducerea cantitatii de estrogen din organism. In multe cazuri, estrogenul este cauza care determina marirea tesutului endometriom. Iata cateva exemple de tratamente naturiste care ar putea sa-ti fie de ajutor.
- vitamina E. Vitamina E este recunoscuta pentru efectele sale antiinflamatoare si calmante. De asemenea poate ajuta in echilibrarea nivelului de estrogen din organism.
- cremele care contin prosterogen pot fi achizitionate si din plafare. Acestea au ca scop echilibrarea cantitatii de estrogen din organism.
- dieta care reduce estrogenul. Dietele sunt adeseori recomandate celor care sufera de endometrioza. Urmand o dieta care reduce nivelul estrogenului din organism puteti preveni aparitia altor tesuturi endometriom. In cadrul acestei diete trebuie sa consumi cat maimulte fibre si legume si sa eviti produsele anorganice.

NOTA: Inainte de a incepe orice tratament naturist trebuie sa ceri obligatoriu parerea unui medic!
[ ... ]

Endometrioza





Majoritatea femeilor se confrunta cu un sentiment de discomfort in timpul menstruatiei. Dar ce se intampla cand respectivele dureri devin insuportabile? Ei bine, daca te confrunti cu dureri persistente si puternice, s-ar putea sa ai endometrioza. Endometrioza poate sa-ti schimbe total modul de viata pana acolo incat nici nu-ti mai poti indeplini activitatile zilnice. Daca ti se pare ca ai putea suferi de aceasta afectiune este foarte important sa mergi la un consult medical. Totusi, pentru ca este destul de dificil sa se diagnosticheze endometrioza este foarte important sa stii cum sa-ti descrii starea in care te afli.

Ce este endometrioza

Cateva milioane de femei sufera de endometrioza. Endometrioza este o boala cronica ce afecteaza procesul menstruatiei lunare. Aceasta boala se manifesta prin aparitia unor tumori benigne, constituite din elemente epiteliale care se dezvolta in tesuturi mai indepartate de uter.
Daca ai endometrioza, tesutul care in mod normal captuseste cavitatea uterina, (in termeni medicali se numeste endometriom) poate aparea si in ovare, pe trompele uterine sau pe rect. In unele cazuri, acest tesut poate creste chiar si pe vezica urinara, pe intestine sau in vagin. In cele din urma acest tesut provoaca leziune organelor de care se "lipeste". Cu fiecare luna, tesutul se dezvolta si mai mult provocand durere si discomfort. Pentru ca organismul nu poate elimina tesutul apar si sangerari interne.

Cauze

Din pacate, pana la ora actuala oamenii de stiinta nu au reusit sa descopere cauzele care determina aparitia endometriozei. Totusi, exista o serie de teorii cu privire la aparitia acestei boli. Unii specialisti sunt de parere ca endometrioza este declansata de complicatii genetice care se transmit in familie. Altii considera ca sistemul limfatic are un rol important in aparitia endometriomului pe diferite organe ale organismului. O alta teorie sustine ca lichidul menstrual neeliminat poate cauza aparitia endometriozei.

Simptome

Printre cele mai evidente simptome ale endometriozei se numara durerile pelviene acute in timpul menstruatiei. Totusi nu toate femeile care sufera de endometrioza se confrunta cu dureri puternice in timpul menstruatiei. De fapt, un numar mare de femei nu manifesta simptome ale acestei afectiuni, cu toate ca sufera de endometrioza. Simptomele acestei afectiuni apar de-abia dupa ce boala se inrautateste. Pentru a evita o situatie neplacuta, este recomandat sa-ti faci in mod regulat cate un control medical. Printre simptomele endometriozei se numara:
- dureri puternice in timpul menstruatiei, cu crampe in zona abdomeniului
- dureri in perioada de ovulatie
- dureri in timpul actului sexual
- dureri in timp ce urinezi, mai ales daca esti la menstruatie
- sangerari in perioada dintre menstruatii

Complicatii

Daca suferi de endometrioza nu amana tratamentul. Aceasta afectiune poate conduce la infertilitate. Din nefericire, aproximativ 40% dintre femeile diagnosticate cu endometrioza nu pot avea copii. Cu cat boala este descoperita mai tarziu, cu atat riscul aparitiei infertilitatii creste.

Tratament

Pana la ora actuala nu s-a gasit un leac pentru endometrioza, dar exista o serie de tratamente care au ca scop ameliorarea acestei boli.
[ ... ]

miercuri, 17 februarie 2010

Acidul folic si cancerul de prostata


Barbatii care iau zilnic suplimente de acid folic au un risc triplu sa se imbolnaveasca de cancer de prostata, potrivit unui studiu al cercetatorilor americani de la Universitatea din California de Sud, informeaza presa americana de specialitate.

Cercetatorii americani au ajuns la aceasta concluzie in urma reanalizarii rezultatelor unui studiu desfasurat intre 1993 si 2006. Studiul a avea ca scop determinarea beneficiilor si riscurilor aspirinei si acidului folic asupra polipilor colonici la barbatii cu risc crescut de cancer.

Prima analiza nu a aratat ca suplimentele de acid folic ar avea vreun efect asupra cancerului de prostata.

La analiza secundara, cercetatorii au studiat incidenta cancerului de prostata pe un esantion de 643 de barbati carora le-a fost administrat un supliment de acid folic sau un placebo. Astfel, s-a determinat ca riscul estimat de cancer de prostata este de 9,7% la barbatii care au luat acid folic si de doar 3,3% la cei care au luat placebo.

Acidul folic este o vitamina de tip B care se gaseste in mod natural in multe legume, fructe si cereale, iar studii precedente au demonstrat ca reduce defectele tubului neural la copii, daca este luat de mama in timpul sarcinii.

Nivelurile de acid folic sunt importante in prevenirea mai multor tipuri de cancer, precum si in cazul bolilor cardiovasculare si neurologice.

http://www.sfatulmedicului.ro/
[ ... ]

Prostatita - inflamatia prostatei



Prostatita reprezinta o boala inflamatorie a prostatei, organ de forma ovala, ce se afla sub vezica urinara a barbatului si inconjoara uretara. Prostata produce cea mai mare parte a lichidului seminal.
De cele mai multe ori cauzele prostatitei nu sunt cunoscute. Aproximativ 50% din barbatii cu prostatita nu au semne de inflamatie, deci o cauza exacta nu poate fi determinata. Dintre cei care au semne de inflamatie, aproximativ 10% au o infectie bacteriana. Un procent mic dintre aceste persoane cu inflamatia prostatei nu prezinta simptome.


Simptome

Simptomele sunt asemanatoare pentru toate formale de prostatita, cu exceptia prostatitei acute bacteriene si a prostatitei inflamatorii asimptomatice.
Simptomele formelor cronice de prostatita, inclusiv a sindromului dureros cronic pelvin inflamator si neinflamator, includ:
- polachiurie, urinari frecvente cu cantitati mici de urina
- disurie, senzatie de arsura la urinare
- nicturie, urinari frecvente in timpul noptii
- dificultati in pornirea jetului urinar, jet urinar intrerupt, presiune scazuta a jetului urinar si picaturi de urina dupa terminarea jetului
- senzatie de golire incompleta a vezicii urinare
- durere sau disconfort la nivelul spatelui, zonei testiculare sau anale, abdomenului inferior, deasupra pubisului sau coapse. Durerea se accentuaza in timpul digestiei intestinale
- durere sau disconfort in timpul sau dupa ejaculare
- durere la extremitatile penisului.

Prostatita, in special cea care are perioade lungi simptomatice, poate cauza stress, anxietate sau depresie.
Barbatii cu prostatita acuta bacteriana au durere de intensitate crescuta si pot necesita spitalizare. Majoritatea se vindeca in urma terapiei cu antibiotice.
Intarzierea tratamentului creste riscul aparitiei de complicatii de tipul sepsisului sau abcesului prostatic.

Factori de risc


Factorii ce cresc riscul de dezvoltare a prostatitei sunt:
- infectiile recente ale tractului urinar
- cateterizarea urinara recenta sau efectuarea unei cistoscopii (investigatie imagistica a vezicii urinare, ce include inserarea unei camere de luat vederi pe uretra pana in vezica)
- sexul anal
- bolile cu transmitere sexuala
- persoanele cu prostatita cronica bacteriana au un risc mai mare de a dezvolta un alt puseu de prostatita acuta.

Investigatii


nvestigarea pacientului suspect de prostatita incepe cu examenul fizic general si cu istoricul medical al pacientului. Tipul prostatitei nu poate fi determinat numai din istoric si simptome. Sunt necesare analize de laborator.
Prostatita acuta bacteriana este forma cea mai comuna de prostatita si cea mai usor de diagnosticat. In cazul in care aceasta se suspecteaza se indica efectuarea de culturi urinare pentru a determina prezenta si tipul bacteriilor.
In cazul in care nu se suspicioneaza o infectie bacteriana se efectueaza culturi din secretiile prostatice, recoltate prin masarea prostatei. Masarea prostatei pentru a determina aparitia secretiilor nu este indicata in cazul suspectarii unei infectii bacteriene pentru ca acest procedeu poate fi periculos si dureros. Unii specialisti considera ca masarea prostatei cu infectie bacteriana creste riscul de a dezvolta septicemie (infectie in sange).
Alte investigatii pot fi necesare in cazul in care:
- simptomele nu se remit in urma tratamentului
- inflamatia persista
- se suspicioneaza cancer de vezica urinara sau de prostata
- se presupune ca ar fi o complicatie, de genul abcesului prostatic.

Tratament


Terapia prostatitei incepe cu administrarea de antibiotice timp de cateva saptamani. In cazul in care simptomele se amelioreaza, se continua antibioterapia pentru 2-3 luni. In cazul in care simptomele nu se amelioreaza in timpul terapiei cu antibioptice, se fac analize suplimentare.

Prostatita bacteriana acuta

Terapia prostatitei acute bacteriene vizeaza vindecarea infectiei si prevenirea complicatiilor. Prostatita acuta bacteriana este tratata cu antibiotice, medicamente pentru febra (antipiretice) si durere (antialgige), administrare de fluide si odihna.
In cazul in care urinarea nu este posibila sau in cazul in care este necesara terapia intavenoasa cu antibiotice, se indica internarea in spital.
Majoritatea pacientilor se vindeca sub tratament in 3-4 saptamani.
Pentru a preveni prostatita acuta se indica:
- mentinerea unei igiene optime
- administrarea de lichide pentru a mentine urinarea normala
- terapia precoce a infectiilor urinare
- evitarea sexului anal neprotejat.

Tratamentul la domiciliu

In cazul in care se suspecteaza o prostatita bacteriana acuta sau cronica, in special in cazul in care apare si febra, este indicat consultul medicului specialist. In acest caz se va recomanda un tratament eficace.
Exista totusi cateva masuri ce pot fi luate pentru a ameliora simptomele:
- administrarea de antialgice, de genul aspirinei, algocalmin, administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene sau acetaminofen
- bai calde la nivelul regiunii pelvine
- odihna si administrara de lichide, in cazul unei infectii. Aceste masuri amelioreaza simptomele si grabesc vindecarea
- evitara constipatiei printr-o alimentatie ce sa cuprinda multe fibre: fructe si legume, paine integrala, cerale si multe lichide.

Tratament chirurgical

Terapia chirurgicala este indicata in cazul prostatitei bacteriene cronice care nu raspunde la tratament antibiotic si care produce episoade frecvente de infectii ale tractului urinar. Procedeele chirurgicale sunt efectuate pentru a indeparta partile infectate ale prostatei sau calculi prostatici. Acest procedeu in unele cazuri nu determina vindecare, poate produce chiar o inrautatire a simptomelor.
Procedeul chirurgical ce permite indepartarea unei parti din prostata sau a calculilor prostatici se numeste prostatectomie transuretrala.
Indepartarea calculilor prostatici poate sa nu duca la vindecare datorita faptului ca nu se indeparteaza si portiunea prostatica ce contine calculii.
Terapii alternative

Masajul prostatic

Masajul prostatic este o terapie care a fost des folosita in trecut si care incepe sa fie folosita din nou in unele centre, deoarece terapia medicamentoasa nu este intotdeauna incununata de succes.
Masajul prostatei se face cu un deget intr-o manusa lubrifiata introdus in rect cu care se apasa de cateva ori pe prostata. Acest procedeu se repeta de 2-3 ori pe saptamana. Care este cauza pentru care acest procedeu creste rata vindecarii nu se stie cu siguranta, dar se presupune ca masajul determina deblocarea canalelor prostatice si imbunatateste circulatia sanguina si penetrarea antibioticelor la nivelul prostatei.
Alte terapii pentru sindromul dureros inflamator sau neinflamator pelvin includ:
- biofeedback
- tehnici de relaxare
- acupunctura.
[ ... ]

Orhita - inflamatia testicolului


Orhita este inflamatia unuia sau ambelor testicule, cauzata de obicei de o infectie. Orhita poate aparea prin propagarea unei infectii, existenta in alta regiune a corpului, pe cale sanguina. De asemenea, poate fi rezultatul unei infectii situata la nivelul epididimului, formatiunea anatomica care transporta lichidul spermatic in exteriorul testiculelor. Acest tip de infectie poata numele de orhi-epididimita.

Cauze


Agentul etiologic al orhitei poate fi un virus sau o bacterie:
- cele mai frecvente bacterii implicate in infectia testiculelor sunt Escherichia coli, Staphylococcus si Streptococcus; orhita poate fi insotita de infectia prostatei; epididimita (infectia canaliculelor situate in regiunea posterioara a testiculelor) poate determina orhita
- bacteriile implicate in bolile cu transmitere sexuala (BTS), ca: Neisseria gonorrheae, Chlamydia trachomatis si Treponema pallidum (agentul etiologic al sifilisului), pot produce orhita la barbatii activi sexual, cu varsta cuprinsa intre 19-35 ani; persoanele cu risc crescut sunt cei cu parteneri sexuali multipli, cei cu comportamente sexuale anormale cu risc crescut de transmitere a BTS, cei ai caror parteneri au avut o BTS sau cei cu antecedente pozitive de BTS
- virusul urlian, agentul etiologic al parotiditei epidemice (oreion), poate determina si orhita. Orhita cauzata de virusul urlian apare cel mai frecvent la adolescenti (foarte rar apare la baieti sub 10 ani), debutul simptomatologiei aparand dupa 4-6 zile de la afectarea parotidelor. O treime dintre dintre pacientii bolnavi de oreion vor dezvolta orhita, avand drept consecinta aparitia atrofiei testiculare (micsorarea testiculului cu infertilitate). De aceea, este foarte importanta evitarea contactarii oreionului mai ales de catre baieti la varsta tanara. Riscul de a contacta orhita de cauza non-sexuala creste in cazul persoanelor nevaccinate impotriva parotiditei epidemice, in cazul existentei unei infectii de tract urinar, in cazul barbatilor peste 45 ani sau celor ce prezinta cateter (sonda urinara) la nivelul vezicii urinare.

Simptome

Debutul poate fi brusc cu durere la nivelul unuia sau ambelor testicule, durere ce iradiaza la nivelul canalului inghinal. Testiculele pot fi in tensiune, edematiate sau eritematoase (culoare rosu sau purpuriu). Poate aparea o senzatie de greutate la nivelul testiculelor edematiate sau poate aparea sange la nivelul lichidului spermatic.
Alte simptome ce pot aparea sunt: greata, varsaturi, febra, durere la mictiune (urinare), durere ce apare la defecatie, durere la nivelul regiunii inghinale, durere in timpul actului sexual si stare generala alterata.

In orhi-epididimita simptomatologia poate aparea sau progresa mult mai lent:
- durerea si edemul testicular sunt de obicei localizate, evoluand pe parcursul a catorva zile
- ulterior, pe masura progresiei bolii, simptomatologia se extinde la intregul testicul
- mai pot aparea durere sau usturime la mictiune (disurie).

Investigatii

Medicul specialist poate efectua o serie de investigatii in scop diagnostic:

- ultrasonografia testiculului inflamat sau a ambelor testicule: poate face diagnosticul diferential intre orhita si torsiunea testiculara, alta afectiune testiculara dureroasa
- tuseul rectal este util in diagnosticarea unei infectii prostatice: acest examen este obligatoriu deoarece in cazul existentei unei infectii prostatice, tratamentul antibiotic va trebui efectuat pentru o perioada indelungata
- se va efectua un examen de secretie uretrala, ultima portiune a tractului urinar, pentru identificarea bacteriei responsabila de infectie; medicul va recolta cu un tampon steril de bumbac, procedura nefiind foarte invaziva.
De asemenea se mai fac examene sanguine pentru depistarea unei eventuale infectii cu HIV sau sifilis, in cazul in care se suspicioneaza o boala cu transmitere sexuala.

Tratament

Tratamentul ambulator asociat tratamentului medical poate ajuta la imbunatatirea simptomatologiei. Pentru ameliorarea durerii se vor administra medicamente antiinflamatorii nesteroidiene ca Ibuprofen, Naproxen sau Acetaminofen.
Se recomanda stabilizarea testiculului afectat intr-o pozitie ce diminueaza durerea. Se va aplica local punga cu gheata. Este contraindicata aplicarea de gheata direct pe piele, intrucat pot aparea degeraturi (leziuni cauzate de gheata). Este recomandat ca gheata sa fie infasurata intr-un material inainte de aplicarea pe piele. Aplicarea de gheata se va face timp de 10-15 minute, de mai multe ori pe zi, in primele doua zile. Acest lucru va diminua tumefierea si durerea.


Tratament medical

Majoritatea cazurilor de orhita si toate cazurile de orhiepididimita necesita tratament antibiotic. Terapia antibiotica este necesara pentru vindecarea infectiei. Tratamentul se poate efectua ambulator si dureaza 10 zile. Durata tratamentului se poate prelungi in cazul in care exista afectare prostatica. Terapia antibiotica injectabila (intravenoasa) se va efectua in spital pentru pacientii care prezinta febra, greata, varsaturi, cu stare generala alterata.
Orhita secundara parotiditei epidemice se vindeca in aproximativ 1-3 saptamani. Simptomatologia se amelioreaza prin efectuarea tratamentului ambulator mentionat mai sus.
In cazul barbatilor tineri, activi sexual, este foarte importanta tratarea tuturor partenerilor. De asemenea se recomanda abstinenta sau folosirea prezervativului pana cand partenerul a finalizat tratamentul si nu mai prezinta simptome.


Monitorizarea evolutiei

Se recomanda reevaluare dupa finalizarea tratamentului. In cazul in care simptomatologia se agraveaza in timpul tratamentului, se recomanda consult de specialitate sau in departamentul de primiri urgente.

Profilaxie

A se evita situatiile cu risc crescut de a contacta o boala cu transmitere sexuala. Se recomanda folosirea prezervativului pentru a scadea riscul contactarii unei BTS. Barbatii peste 50 ani trebuie sa faca un control periodic al prostatei.
[ ... ]

Medicamente cu efect negativ asupra fertilitatii masculine


Medicamentele cu efect negativ asupra fertilitatii

Exista numeroase medicamente foarte cunoscute care pot avea un efect negativ asupra productiei de spermatozoizi si sau asupra functionarii testiculelor. Printre acestea sunt:

  • Ketoconazolul (anti-fungic)
  • Sulfasalazina (pentru bolile inflamatorii ale intestinelor)
  • Spironolactona (anti-hipertensiv)
  • Blocantii de canal de calciu (anti-hipertensive)
  • Allopurinolul, colchicina (pentru guta)
  • Antibiotice: nitrofuranul, eritromicina, gentamicina
  • Methotrexatul (cancer, psoriazis, artrita)
  • Cimetidina (pentru ulcer sau probleme de reflux)

Medicamentele din lista urmatoare pot provoca disfunctii ejactulatorii:

  • Antipsihotice: Chlorpromazina, haloperidolul, tioridazina
  • Antidepresive: Amitriptilina, imipramina, fluoxetina (Prozac), paroxetina (Paxil), sertralina (Zoloft)
  • Antihipertensive: guanetidina, prazosinul, fenoxibenzamina, fentolamina, reserpina, thazide
http://www.desprecopii.com/
[ ... ]

Traumatismul testicular si torsiunea testiculara


Traumatismul testicular

Deoarece testiculele sunt localizate la nivelul scrotului, care atarna la exteriorul corpului, ele nu au protectie musculara si osoasa. Aceasta le face mai predispuse la lovire, izbire, lovituri cu piciorul sau strivire, ce apar mai frecvent in timpul sporturilor de contact. Barbatii isi pot proteja testiculele prin purtarea unor dispozitive atletice in forma de cupa in timpul sportului.
Traumatismul testiculelor poate produce durere severa, echimoza (vanataie) si/sau tumefiere. In majoritatea cazurilor, testiculele - care sunt alcatuite din material spongios - pot absorbi socul unui traumatism, fara prejudicii serioase.
O forma rara de trauma testiculara, denumita ruptura testiculara, apare cand testiculul primeste o lovitura directa sau este strivit de oasele mari ale pelvisului. Acest tip de traumatism poate produce sangerare la nivelul scrotului. In cazuri severe, este necesara interventia chirurgicala pentru repararea rupturii, salvandu-se astfel testiculul.

Torsiunea testiculara


In interiorul scrotului, testiculele sunt fixate la fiecare capat printr-o structura denumita cordon spermatic. Uneori, acest cordon se rasuceste in jurul testiculului, intrerupand astfel furnizarea de sange la nivelul testiculului. Simptomele torsiunii testiculare includ durere brusca si severa, marirea testiculului afectat si tumefiere.
Aceasta afectiune, care apare mai ales la barbatii mai tineri de 25 de ani, poate aparea datorita unei afectari testiculare sau secundar unei activitati ce necesita un efort mare. De asemenea, poate aparea fara o cauza evidenta.

Tratament

Torsiunea testiculara necesita tratament de urgenta. De obicei, tratamentul consta in corectarea afectiunii prin interventie chirurgicala. Functia testiculara poate fi salvata daca tulburarea este diagnosticata si tratata imediat. Daca aprovizionarea cu sange a testiculului este intrerupta pentru o perioada lunga de timp, testiculul poate fi afectat permanent si ar putea necesita indepartare chirurgicala.

http://www.sfatulmedicului.ro/
[ ... ]

Cancerul testicular


Cancerul testicular apare cand celulele de la nivelul testiculului se divid si cresc necontrolat. In anumite cazuri, anumite tumori benigne (necanceroase) pot progresa si transforma in cancer. Cancerul testicular se poate dezvolta in unul sau ambele testicule la barbati sau la adolescenti.

Simptome

Simptomele cancerului testicular includ:
- o umflatura, o zona neregulata sau marire la nivelul fiecarui testicul;
- o senzatie de tractiune sau de greutate neobisnuita la nivel scrotal;
- o durere suportabila la nivel inghinal sau abdominal inferior;
- durere sau disconfort (ce poate aparea si disparea) la nivel testicular sau scrotal.

Cauze

Etiologia precisa a cancerului testicular este necunoscuta, dar exista o serie de factori de risc ai bolii. Factor de risc este considerat orice lucru care creste sansele unei persoane de a contacta o boala. Factorii de risc pentru cancer testicular sunt:
varsta: cancerul testicular poate aparea la orice varsta, dar cel mai frecvent apare la barbatii cu varste cuprinse intre 15 si 40 de ani
- testiculul necoborat: aceasta este o afectiune in care testiculul nu coboara din abdomen, unde este situat in perioada dezvoltarii fetale, la nivelul scrotului, cu putin timp inainte de nastere
- istoricul familial: un istoric familial de cancer testicular creste riscul de a face cancer
- rasa si etnia: riscul de cancer testicular la barbatii albi este de cinci ori mai mare comparativ cu cei negri si de doua ori mai mare decat la barbatii asiatici si americani.



Tratament

Cancerul testicular este o forma rara de cancer, existand tratamente eficiente si fiind de obicei curabil. Interventia chirurgicala este cea mai frecventa forma de tratament pentru cancerul testicular. Interventia chirurgicala implica indepartarea unuia sau a ambelor testicule, printr-o incizie (taietura) la nivel inghinal. In anumite cazuri, chirurgul poate indeparta si niste ganglioni limfatici de la nivel abdominal.
Radioterapia, care foloseste raze de energie mare pentru a distruge cancerul, si chimioterapia, care folosete medicamente pentru distrugerea celulelor canceroase, sunt alte optiuni terapeutice.
Indepartarea unui testicul nu conduce la probleme de conceptie sau a activitatii sexuale. Testiculul care ramane va continua sa secrete spermatozoizi si hormoni sexuali masculini. Pentru a reveni la aspectul normal, se poate monta o proteza testiculara, care se implanteaza pe cale chirurgicala la nivel scrotal, care arata si se simte ca un testicul normal.

Succesul tratamentului cancerului testicular depinde de stadiul bolii in momentul diagnosticului si tratamentului. Daca cancerul este depistat si tratat inainte de raspandirea la nivelul ganglionilor limfatici, rata de vindecare este foarte crescuta, mai mare de 98%. Chiar si dupa ce cancerul testicular s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici, tratamentul este foarte eficient, rata de vindecare fiind mai mare de 90%.

Prevenire

Pentru prevenirea cancerului testicular, barbatii ar trebui sa fie familiari cu marimea si senzatia testiculelor, pentru a putea detecta orice tip de modificare. Majoritatea medicilor sunt de parere ca recunoasterea precoce a unei umflaturi este un factor important pentru succesul tratamentului cancerului testicular si recomanda autoexaminarea testiculara lunara, asociata unui examen fizic de rutina, la toti barbatii dupa pubertate.

http://www.sfatulmedicului.ro/
[ ... ]

Hipoganadismul


Una dintre functiile testiculare constau in secretia de testosteron. Acest hormon are un rol important in dezvoltarea si mentinerea majoritatii caracteristicilor fizice masculine. Acestea includ forta si masa musculara, distributia grasimii, masa osoasa, productia de sperma si comportamentul sexual.

Hipogonadismul la barbati este o afectiune care apare cand testiculele (gonadele) nu produc suficient testosteron. Hipogonadismul primar apare cand exista o tulburare sau anomalie la nivelul testiculelor in sine. Hipogonadismul secundar apare cand exista o tulburare la nivelul glandei pituitare de la nivel cerebral, care transmite impulsuri chimice catre testicule pentru stimularea secretiei de testosteron.
Hipogonadismul poate aparea in timpul perioadei fetale, la pubertate sau in perioada adulta.

Semne si simptome

Daca apare la barbatii adulti, hipogonadismul poate produce urmatoarele:
- disfunctie erectila (incapacitatea de a obtine sau a mentine erectia)
-infertilitate
- scaderea activitatii sexuale
- reducerea pilozitatii corpului sau a barbii
- scaderea marimii sau fermitatii testiculelor
- scaderea masei musculare si cresterea depunerii de grasime
- scaderea masei osoase (osteoporoza)
- marirea tesutului mamar masculin (ginecomastie)
- simptomatologie emotionala si mentala similara celei ce apare la femeile la menopauza (transpiratii profuze, modificari ale starii de spirit, iritabilitate, depresie, fatigabilitate).

Cauze

Exista variate cauze ale hipogonadismului:
- sindromul Klinefelter: acest sindrom implica prezenta unor cromozomi sexuali anormali. Barbatii au in mod normal un cromozom X si un cromozom Y. Cromozomul Y contine materialul genetic sub forma codata, ce determina sexul masculin, precum si dezvoltarea si caracteristicile masculine specifice. Barbatii cu sindrom Klinefelter au un cromozom X suplimentar, ce produce o dezvoltare anormala a testiculelor.
- testiculele necoborate (vezi mai sus)
- hemocromatoza: aceasta afectiune consta in exces de fier la nivel sanguin, putand produce tulburari ale functiei testiculare sau a glandei pituitare
- traumatismele testiculare: traumatismul testiculelor poate afecta productia de testosteron
- tratamentele anticanceroase: chimioterapia sau radioterapia, tratamente aplicate frecvent in cancer, pot interfera productia testiculara de testosteron si de spermatozoizi
- procesul normal de imbatranire: barbatii invarsta au nivele mai scazute de testosteron, desi rata de scadere a acestei secretii variaza mult de la barbat la barbat
- afectiuni ale glandei pituitare: afectiunile glandei pituitare (un mic organ situat in mijlocul creierului), incluzand fie un traumatism, fie o tumora, poate interfera abilitatea glandei de a trimite semnale hormonale catre testicule, pentru a stimula sinteza de testosteron
- medicamentele: anumite medicamente pot afecta productia de testosteron; acestea sunt reprezentate de unele medicamente antipsihotice frecvent folosite.

Tratament

Tratamentul hipogonadismului este diferit in functie de etiologie. Pentru tratarea tulburarilor testiculare, se foloseste tratamentul de substitutie hormonala (terapia de substitutie cu testosteron). Daca etiologia este reprezentata de o afectiune a glandei pituitare, hormonii pituitari pot fi utilizati pentru cresterea nivelului de testosteron si a productiei de spermatozoizi.
[ ... ]

Epidimita

Epidimita este o inflamatie a epididimului. Epididimul este canalul infasurat, dispus pe si in jurul fiecarui testicul. Are functie de transport, depozitare si maturare a celulelor spermatice, care sunt produse la nivel testicular. Epididimul asigura legatura intre testicule si canalele deferente (canalele care transporta sperma).


Epididimita apare frecvent datorita infectiilor sau a infectiei cu Chlamydia, o boala cu transmitere sexuala. La barbatii peste 40 de ani, cea mai frecventa cauza este reprezentata de bacteriile care exista la nivelul tractului urinar.

Simptome

Simptomele epididimitei sunt reprezentate de durere scrotala si tumefiere. Secretie peniana, durere la urinat si contact sexual sau ejaculare dureroasa, pot fi de asemenea prezente. In cazurile severe, infectia se poate raspandi la testiculul adiacent, producand febra si abcese (colectii cu puroi).


Tratament

Tratamentul epididimitei include antibiotice (medicamente care omoara bacteria ce a produs infectia), repaus fizic, aplicarea de punga cu gheata pentru reducerea tumefierii, folosirea unui dispozitiv de sustinere a testiculelor si medicamente antiinflamatorii (de exemplu ibuprofen). Partenera trebuie de asemenea tratata, daca epididimita este secundara unei infectii cu transmitere sexuala, pentru a preveni reinfectia.
Daca este lasata netratata, epididimita poate produce leziuni cicatriceale la nivelul tesutului, putand astfel bloca scurgerea normala a spermei la nivel testicular. Acest lucru poate conduce la probleme de fertilitate, mai ales daca sunt implicatii ambele testicule sau daca barbatul are infectii recurente.

http://www.sfatulmedicului.ro/
[ ... ]

Tumefactia intrascrotala

Cand unui barbat ii apare o tumefactie (umflatura) in interiorul scrotului, fie sufera de o anumita afectiune, fie trebuie sa faca o pauza in desfasurarea actelor sexuale.

O formatiune intrascrotala este adesea unul din semnele varicocelului – afectiune ce se caracterizeaza prin prezenta unei vene varicoase in jurul testiculului, asemanator venelor varicoase de la nivelul piciorului.

De regula, varicocelul apare la testiculul stang si este mai usor de observat atunci cand barbatul e in ortostatism (in picioare) si are tendinta sa dispara atunci cand sta in decubit culcat. Unii barbati sustin ca au impresia ca duc “un sac de viermi” in interiorul sacului scrotal.

Potrivit studiilor, aproximativ 20% dintre barbati pot suferi de varicocel, afectiunea aparand cu precadere la barbatii cu varsta cuprinsa intre 15 si 25 ani. Se presupune cu varicocelul interfereaza cu producerea spermei prin cresterea temperaturii din testicule, astfel, se explica de ce 40% dintre barbatii cu aceasta boala sufera si de infertilitate.

Tumorile scrotale mai pot reprezenta unul din semnele hidrocelului - o formatiune lichida, nedureroasa care inconjoara testiculul si care, de regula, se dezvolta dupa varsta de 40 ani. Hidrocelul poate semnala o infectie sau o leziune a scrotului. De asemenea, hidrocelul poate fi confundat cu hernia inghinala, o afectiune in care o parte a intestinului patrunde in scrot printr-un punct mai slab al peretelui abdominal. Rareori, hidrocelul poate fi un semn al cancerului intestinal.

Mai mult, tumoarea scrotala poate fi semnul unei infectii grave a epididimului – canalul care depoziteaza si ajuta la transportarea spermei. Aceasta infectie – epididimita - adesea este cauzata de catre o afectiune cu transmitere sexuala, cum ar fi Gonoreea si Chlamydia. Infectia la nivelul epididimului poate aparea ca o reactie la medicamentul Amiodarone, utilizat in tratamentul tulburarilor de ritm cardiac.

Daca intreg scrotul este umflat insa umflatura nu este dureroasa poate fi vorba de un semn al limfedemului.

http://www.sfatulmedicului.ro/
[ ... ]

Hematospermia si alte afectiuni

Hematospermia

Ejacularea rosiatica, medical cunoscuta sub denumirea de hematospermie, de regula indica prezenta sangelui in lichidul seminal.
Sangele poate ajunge acolo din cauza oricarui tip de inflamatie a tractului reproductiv.

Barbatii care deja au avut un episod de hematospermie sa se astepte si la urmatoarele. Cu toate ca nu este un simptom al unei afectiuni grave, ejacularea cu sange poate creste incidenta cancerului de prostata.

Secretii uretrale ale penisului

Scurgerile care apar la nivelul penisului pot semnala uretrita – inflamare a uretrei, canalul prin care urina este eliminata din organism, motiv pentru care uretra este un mediu perfect pentru microbi.

Acesti germeni pot aparea si ca urmare a infectiei de la nivelul prostatei sau pot fi dobanditi in timpul actului sexual. Daca lichidul este vascos, tulbure si urat mirositor, scurgerile reprezinta un simptom al afectiunii numita gonoree.

Glandul imflamat

In cazul in care un barbat are capul penisului (gland) inflamat, acesta poate suferi de balanita – afectiune care apare din cauza unei igiene intime necorespunzatoare. Daca barbatul prezinta si inflamarea preputului atunci afectiunea se numeste balanopostita.

In ultima faza a acestor afectiuni, inflamatia si tumefactia se pot agrava atat de tare incat decalotarea devine imposibila (nu isi poate da inapoi preputul) – afectiune cunoscuta medical sub denumirea de fimoza.

Formatiuni pe testicul

Aparita unei formatiuni (galme) pe unul din testicule poate fi semnul aparitiei unui spermatocel – chist benign cu continut spermatic, care se afla in interiorul scrotului dar este atasat de epididim. De asemenea, aceasta galma poate semnala si o leziune testiculara sau o infectie.

Din nefericite, un chist rigid, dureros poate fi primul simptom ale cancerului testicular. O data cu aparitia acestui chist, barbatul poate simti: o greutate sau un disconfort la nivelul scrotului, dar si o durere apasata in spate sau in abdomen.

Exista si cazuri exceptionale, cand barbatul cu cancer testicular nu prezinta niciunul din simptomele acestei afectiuni.

Cancerul testicular este o forma rara de cancer care afecteaza mai ales barbatii tineri, cu varsta cuprinsa intre 15 si 34 ani; rareori sunt diagnosticate persoane care au trecut de varsta de 40 ani.

In SUA, persoanele caucaziene (de culoare alba) prezinta cel mai ridicat risc de a suferi de cancer testicular, urmati fiind de hispanici si asiatic. Persoanele de culoare prezinta cel mai scazut risc de a suferi de cancer testicular.

De asemenea, trebuie mentionat ca aceasta afectiune apare mai ales la persoanele tinere care s-au nascut cu un testicul necoborat in scrot, si la cele unde au existat cazuri similare in familie. Un risc crescut al cancerului testicular il prezinta si barbatii nascuti cu un cromozon X in plus - afectiune genetica numita Sindromul Klinefelter.

http://www.sfatulmedicului.ro/
[ ... ]

Priapismul - erectia prelungita


Erectia prelungita poate fi visul oricarui barbat, insa daca aceasta continua mai mult de 4 ore fara sa continue stimularea sexuala aceasta este semnul afectiunii numita priapism – extrem de inconfortabila, dureroasa care uneori poate conduce la lezarea organului genital masculin. Priapismul apare in randul barbatilor cu siclemie.

Potrivit studiilor, 42% dintre barbatii cu erectie prelungita vor suferi la un moment dat si de priapism.

Erectia prelungita poate fi si o reactie a intepaturii paianjenului vaduva neagra, dar in aceasta situatie apar si crampe musculare si dureri severe in timpul ejacularii. Un lucru mai putin cunoscut este faptul ca erectia prelungita poate fi unul din simptomele leucemiei sau malariei.

Totodata, trebuie mentionat ca erectia prelungita poate fi o reactie la anumite antipsihotice, antidepresive sau antihipertensive.
Pornind de la aceasta situatie nu trebuie sa ne surprinda faptul ca aceasta afectiune ar putea fi unul din efectele secundare ale medicamentelor Viagra, Cialis si Levitra folosite la tratarea disfunctiilor erectile.
Priapismul poate fi o urmare a intoxicarii cu monoxid de carbon, alcool, marijuana, cocaina sau alte substante, dar si ca urmare a unei interventii chirurgicale nereusite la nivelul penisului.

Afectiunea trebuie tratata imediat ce a fost descoperita; lasata netratata poate conduce la aparitia unor cicatrici grave sau la disfunctie erectila permanenta.

http://www.sfatulmedicului.ro/
[ ... ]

Curbarea penisului

Functiile organelor reproducatoare masculine sunt de a produce, mentine si transporta spermatozoizii (celulele reproducatoare ale barbatilor) si lichidul seminal, de a produce si secreta hormonii masculini si, prin acestea, de a contribui la perpetuarea speciei.
Aparatul genital masculin cuprinte atat structuri interne cat si externe.
Structurile externe sunt: penisul, scrotul si testiculele. Organele interne sunt mai mult adjuvante, printre acestea enumerandu-se: canalele deferente, canalele de ejaculare, uretra, veziculele seminale, glanda prostatica si glandele Coweper.

Printre cele mai frecvente afectiuni intalnite la nivelul aparatului reproducator masculin sunt: priapismul, leziunile cutanate de la nivelul penisului, tumefactia intrascrotala, glandul inflamat dar si hematospermia si secretiile uretrale ale penisului.


Curbarea anormala a penisului poate reprezenta inceputul unei anomalii anatomice, insa, poate fi si semnul afectiunii Peyronie.
In cazul acestei afectiuni, se formeaza o cicatrice sub tegument, la nivelul tesutului erectil si care forteaza organul sa se roteasca in sus, jos au inspre stanga sau dreapta. Boala Peyronie poate aparea brusc sau poate avea o evolutie treptata, uneori extrem de dureroasa, determinand ca actul sexual sa se desfasoare cu dificultate sau chiar impiedicand desfasurarea acestuia.

Majoritatea barbatilor se simt extrem de jenati din cauza acestei afectiuni, motiv pentru care apar si problemele sexuale.

In cazuri exceptionale boala Peyronie poate fi transmisa ereditar, insa cauza cea mai frecventa este traumatismul organului in timpul practicarii unui sport sau in timpul unui act sexual viguros.

Boala Peyronie afecteaza mai ales barbatii cu varsta cuprinsa intre 40 si 60 ani si apare predominant la barbatii albi si mai putin la cei de culoare sau asiatici. Peste 4% din barbatii albi din SUA sufera de aceasta afectiune.

Curbarea penisului poate semnala si o vasculita, o inflamatie a peretilor vaselor de sange.


Totodata, aproximativ 30% dintre barbatii cu boala Peyronie prezinta afectiunea mixta a tesuturilor conjunctive, comuna fiind boala Dupuytren - ingrosarea anormala a tesutului de la nivelul palmelor.

Afectiunea Peyronie poate disparea singura dupa o anumita perioada de timp; in caz contrar este necesara interventia chirurgicala. De asemenea, operatia este indicata si in cazul in care afectiunea este dureroasa sau cauzeaza probleme sexuale.

http://www.sfatulmedicului.ro/
[ ... ]

Chlamydia trachomatis - motiv de infertilitate si la barbati



Infectia cu Chlamydia trachomatis nu afecteaza numai fertilitatea femeii ci si pe a barbatului.


Chlamydia trachomatis este cea mai comuna boala cu transmitere sexuala in Marea Britanie.
Simptomele acestei afectiuni sunt deseori nedepistate, multe persoane infectate nestiind de existenta afectiunii.
Cercetatorii de la Spitalul Universitar Canalejo, din La Coruna, Spania, au descoperit ca infectia cu Chlamydia trachomatis afecteaza calitatea spermatozoizilor produsi de barbati.

Echipa de cercetatori a analizat sperma de la 143 de barbati avand infectie cu Chlamydia trachomatis si alte infectii ale tractului urinar care pana la momentul investigatiilor nu reusisera sa aiba copii. S-a depistat ca fragmentarea ADN-ului era de trei ori mai mare la acesti barbati decat la barbatii sanatosi. Pe langa o cantitate de sperma scazuta acesti barbati aveau si un procent mau mare de anomalii ale spermatozoizilor comparativ cu barbatii neinfectati. Cercetatorii au descoperit si scaderea mobilitatii spermatozoizilor la acesti barbati.
Dupa tratament antibiotic timp de patru luni, cercetatorii au remarcat o scadere a fragmentarii ADN-ului cu 36%, iar un procent de 13% dintre pacienti au reusit sa determine aparitia sarcinii la partenere. Pana la finalul perioadei de tratament 86% dintre cupluri au reusit sa aiba sarcina.

Estimarile din Marea Britanie arata ca aproximativ 10% dintre barbatii cu varsta cuprinsa intre 18-25 de ani sunt purtatori de Chlamydia trachomatis. In ciuda promovarii intense a unui program de screening national, expertii in sanatate se tem ca acestei afectiuni nu i se acorda suficienta atentie iar implicatiile asupra scaderii natalitatii sunt foarte mari.

http://www.sfatulmedicului.ro/
[ ... ]

Varicocelul



Varicocelele sunt afectiuni frecvente. De altfel, reprezinta principala cauza de infertilitate masculina, fiind responsabile pentru 40% dintre cazuri. Totusi, aceasta afectiune apare la aproximativ 15% dintre barbati si nu determina intotdeauna probleme de fertilitate. Astfel, nu toate cazurile necesita tratament. Totusi, marea majoritate a specialistilor recomanda tratamentul pentru a preveni instalarea unei stari de infertilitate. Desi nu sunt un risc pentru sanatate, pe parcursul timpului pot duce la o deteriorare a starii de fertilitate.

Varicocelele au fost identificate la 35-40% dintre barbatii cu infertilitate primara si 81% dintre cei cu infertilitate secundara. Studiile au aratat ca aceasta afectiune determina o lezare progresiva a epiteliului seminal. Tratamentul varicocelului opreste aceasta degradare. Astfel, sunt imbunatatiti parametrii seminali si un procent semnificativ de cupluri vor deveni fertile fara a necesita tehnici de asistare.

Varicocelele se considera ca determina defecte spermatogenice prin cresterea temperaturii intratesticulare atat in testiculul afectat cat si in cel contralateral. Studiile au evidentiat si usoare anomalii hormonale, cea mai importanta fiind un raspuns exagerat la GnRH. Importanta clinica a acestui fenomen este inca in studiu. Repararea defectului va opri deteriorarea functiei hormonale testiculare si, intr-o mare masura, va determina o imbunatatire a spermatogenezei precum si a functiei celulelor Leydig. Varicocelectomia este o interventie cu riscuri minime de complicatie si recurenta.

Investigatii

Analiza lichidului seminal

Varicocelele se asociaza de obicei cu anomalii ale tuturor parametrilor lichidului seminal. Totusi, pot determina si anomalii izolate in ceea ce priveste numarul spermatozoizilor, motilitate, morfologie si functie.
Sunt luati in considerare anumiti parametri pentru a evalua morfologia spermatozoizilor. Procentul de spermatozoizi normali se coreleaza cu rata de fertilizare in vitro (in eprubeta). Mostrele ce au un procent de cel putin 14% spermatozoizi normali din punct de vedere morfologic au sanse mai mari de fertilizare in vitro decat cele cu un procent mai mic sau egal de 4%. Totusi exista inca discutii daca aceste procente se pot corela si in cazul fertilizari in vivo (in organism). Anumite studii au demonstrat ca o corectare a varicocelului va duce la imbunatatirea morfologiei spermatozoizilor la anumiti pacienti. Astfel, desi evaluarea preoperatorie a morfologiei spermatozoizilor este utila, rezultatul nu ar trebui sa influenteze decizia de a trata varicocelului.

Ecografie

Investigatia ecografica este o metoda foarte sensibila si poate pune in evidenta varicocele cu diametru de 2-3 mm. Aceasta metoda va evidentia si varicocele ce nu sunt evidente clinic - sunt numite varicocele "subclinice". Deoarece studiile initiale au aratat ca nu exista o corelatie intre dimensiunile varicocelului si raspunsul la tratament, anumiti autori au considerat ca o interventie asupra varicocelelor subclinice ar avea aceeasi rata de succes ca si una asupra celor manifeste clinic. Totusi, majoritatea studiilor au infirmat aceasta idee, demonstrand o rata scazuta de raspuns dupa tratarea varicocelelor clinice si chiar o scaderea a fertilitatii.
Studiile Doppler sunt usor de realizat si pot identifica modificarea directiei fluxului sangvin in timpul manevrei Valsalva. Aceasta analiza poate evidentia si varicocele subclinice, fiind, de asemenea, utila la barbatii ce au tegumentul scrotal ingrosat, cordoane spermatice scurte sau pentru examinarea testiculului contralateral in cazul existentei unui varicocel palpabil.

Tratament



Scopurile tratamentului constau in ameliorarea simptomatologiei (usurarea durerii) in cazurile simptomatice si in imbunatatirea parametrilor lichidului seminal, a functiei testiculare si a ratei de fertilitate la cuplurile unde cauza infertilitatii este varicocelul. Studiile au demonstrat ca repararea defectului poate imbunatati toti acesti parametri. Astfel, s-a evidentiat o imbunatatire a parametrilor lichidului spermatic la 60-80% dintre barbati. Barbatii cu varicocele de dimensiuni mai mari par sa aiba parametri preoperatori ai lichidului spermatic mai slabi decat cei cu varicocele de dimensiuni mai mici, insa cei la care dimensiunile varicocelelor sunt mai mari prezinta o imbunatatire mai mare a calitatii lichidului spermatic.

Tratamentul este reprezentat de ablatie radiologica sau de ligatura chirurgicala. Interventia se practica in general in ambulator si consta intr-o incizie mica imediat sub vintre. Marea majoritate a pacientilor prefera anestezia generala, desi interventia poate fi realizata si cu anestezie locala. Timpul de recuperare este variabil, insa majoritatea isi pot relua activitatile in 3-4 zile, fiind complet refacuti in 7-10 zile.
Interventia chirurgicala deschisa poate fi realizata cu ajutorul lupei sau a microscopului. Aceasta interventie are avantajul identifcarii si prezervarii cu usurinta a areterelor si areteriolelor testiculare, artera sau arterele cremasterice si a canalelelor limfatice precum si a venelelor spermatice interne. Utilizarea microscopului ii permite chirurgului prezervarea arterelor de dimensiuni mici ce iriga testiculul precum si a limfaticelor, eliminandu-se astfel riscul de formare a hidrocelului (o acumluare de apa in jurul testiculului) postoperator. Postoperator, intoarcerea venoasa se face via venelor bazale ce dreneaza in plexul venos rusinos intern.
Laparoscopia poate fi de asemenea folosita ca tehnica de reparare a varicocelelor, insa exista riscul de lezare a organelor interne abdominale.
Complicatiile cele mai frecvente ale varicocelectomiei constau in aparitia hidrocelului, recurenta varicocelului si lezarea arterei testiculare. Utilizarea microscopului intraoperator reduce semnifcativ aceste complicatii deoarece face posibila identificarea cu usurinta a elementelor vasculare ce deservesc testiculul. Aceasta tehnica imbunatateste semnificativ functia testiculara, caliatatea lichidului spermatic si rata de fertilitate la majoritatea barbatilor.

Corectarea varicocelelor va determina o imbunatatire a parametrilor seminali la aproximativ doua treimi dintre pacienti, ratele de fertilitate ajungand la 30-50%. In singurul studiu prospectiv randomizat efectuat pe pacienti ce au necesitat reparatia varicocelului, rata de fertilitate a fost de 44% dupa un an si de 76% la doi ani de la interventie, comparativ cu o rata de 10% la cei ce nu au suferit interventia. Deoarece ciclul spermatogenic este de aproximativ 90 de zile, verifcarea parametrilor seminali se va face la 3 si 6 luni dupa interventie. La barbatii infertili cu un nivel scazut de testosteron, varicocelectomia a determinat o crestere a nivelului de testosteron.
[ ... ]

marți, 16 februarie 2010

Colposcopia



Colposcopia este o metoda de inspectie a colului uterin cu ajutorul unui aparat numit colposcop. Inspectia colposcopica poate fi extinsa asupra vulvei si vaginului, care pot prezenta procese patologice izolate sau asociate celor cervicale.

Colposcopul este un instrument optic stereoscopic destinat vizualizarii la scara marita a mucoasei tractului genital inferior. Necesitatea examinarii colului, organ situat la capatul culoarului vaginal, deci putin accesibil observarii in conditii de iluminare slaba si nedirijata, a condus la constructia acestui tip de aparat pe principiul microscopului cu lumina dirijata.

In principiu un colposcop este alcatuit din sisteme de marire (obiective, oculare, sisteme intermediare), componente optice de redresare a imaginii, care asigura directiile stanga-dreapta si sus-jos identice cu cele ale obiectului, filtre optice, sisteme de iluminare dirijata, mecanismul de reglare si un stativ.

Cum se face colposcopia

Examinarea colposcopica nu necesita anestezie si nu este mai dureroasa decat un consult ginecologic obisnuit. Pacienta sta in pozitie ginecologica pe masa ginecologica, cat mai relaxata.
Examinarea nu dureaza mai mult de 20 de minute.

Se introduce intravaginal un dispozitiv numit specul. Astfel se expune colul si se poate observa aspectul secretiei vaginale si de asemenea se pot recolta frotiuri citologice, asa numitul examen Babes-Papanicolau.
Intr-un prim timp se practica inspectia directa. Se apreciaza forma si dimensiunile colului, prezenta rupturilor de etiologie obstetricala (survenite dupa nastere), precum si a zonelor rosii sau albe de pe suprafata colului. Apoi se aplica cu un tampon solutie apoasa de acid acetic ceea ce asigura individualizarea unor imagini colposcopice anormale ca ectopia si epiteliul aceto-alb. Urmeaza aplicarea solutiei Lugol care coloreaza in castaniu epiteliul normal al colului (epiteliu pavimentos), bogat in glicogen. Epiteliul displazic lipsit de glicogen, nu fixeaza iodul (solutia Lugol continand iod) ,precum si epiteliul pavimentos imatur sau atrofic ( intalnit in menopauza ), precum si eroziunile. Testul contureaza periferia leziunilor, mai ales daca aceste sunt extinse, afectand si vaginul. El stabileste ulterior si nivelul inciziei in eventualitatea unei operatii.

Dupa examenul colului, pe masura retragerii speculului, se examineaza si vaginul.

Cand se face colposcopia

Momentul optim la femeia cu cicluri menstruale regulate este perioada zilelor 11-13 a ciclului menstrual. Se vor evita zilele 4 sau 5 cand grosimea epiteliului este redusa si leziunile mai putin vizibile.

In perioada preovulatorie, adica exact zilele 11-13, mucusul cervical este limpede, joaca rol de mediu de refractie, orificiul cervical extern este intredeschis si permite expunerea zonei unde epiteliul pavimentos se transforma in epiteliu cilindric, zona cu cel mai mare risc de transformare.

Avantajele colposcopiei



* Este complet neinvaziva.
* Recunoaste unele aspecte benigne ale colului, denumite global cervicite ( ectopia , transformarea pavimentoasa tipica , atrofia , inflamatii primare), evitand astfel biopsii inutile.
* Stabileste localizarea si extensia ariilor de transformare atipice (potential maligne, canceroase).
* Permite recoltarea de celule sau prelevarea de biopsii exact din zona cu eventuale probleme.
* Poate explora si peretii vaginali cu eventualele lor leziuni asociate patologiei colului uterin.
* Urmareste eficient procesul de cicatrizare consecutiv unor masuri terapeutice ca distructia tisulara prin electrocoagulare, conizatie sau amputatie de col.
* Permite depistarea recidivelor postoperatorii ale cancerelor de col la nivelul bontului vaginal. Pentru aceasta se fac coploscopii in primul an postoperator la interval de 2-3 luni iar mai tarziu investigarea se spatiaza la 6 luni si apoi anual.
* Urmareste efectele iradierii cancerelor de col uterin.


Erorile colposcopiei



Apar atunci cand leziunile patrund endocervical, adica in interiorul colului, sau cand originea lor are punct de plecare in interiorul colului, asa cum se intampla de obicei in menopauza. De aceea pentru un diagnostic colposcopic sigur trebuie respectate urmatoarele criterii :

* limita dintre exocol (partea vizibila a colului) si endocol (partea din interiorul colului), limita ce se numeste jonctiune scuamo-cilindrica, trebuie sa fie totdeauna vizibila.
* leziunea depistata pe col trebuie deasemenea sa fie vizibila in intregime.
* suprafata sa nu depaseasca 50% din suprafata colului.
* sa existe concordanta intre aspectele citologice ( examenul Babes Papanicolau ), aspectele histologice (obtinute prin biopsii) si colposcopie.



* Colposcopia este o metoda de diagnostic neinvaziva
* Impreuna cu examen citologic si histologic sta la baza diagnosticului precoce al cancerului de col uterin, permitand o decizie terapeutica in timp util

[ ... ]

Cancerul de col uterin



Cancerul cervical este o afectiune oncologica caracterizata prin aparitia unor celule care se inmultesc haotic la nivelul cervixului. Cervixul este prima parte a uterului care se deschide in vagin.

Cauzele aparitiei

Cancerul cervical este provocat de anomaliile celulare care apar la nivelul colului uterin. La inceput, excrescentele celulare survin la nivelul cervixului, iar aceasta deoarece zona este supusa unor modificari ciclice constante, in functie de menstruatie. In cadrul acestui proces fiziologic, exista sanse ca celulele astfel rezultate sa sufere mutatii, favorizand astfel aparitia celulelor dezvoltate defiresc. In cazul infectiei cu Human Papiloma Virus (virus cu transmitere sexuala), sansele de dezvoltare a cancerului sporesc. In fapt, exista mai muolti factori de risc ce pot influenta aparitia acestei afectiuni mortale:

- fumatul (se afla in topul listei, fiind un istoric cu atat mai periculos cu cat femeia a fumat o lunga perioada de timp)
- infectia cu HIV (ceea ce inseamna un sistem imunitar cu deficit, cauzat de infectia cu SIDA)
- asocierea contraceptivelor orale si a infectiei cu HPV, adica Human Papiloma Virus (este vorba de o administarrea a tratamentului hormonal pe perioade mai lungi de 5 ani)

Simptome

La inceput, afectiunea este asimptomatica, fiid cel mai usor de analizat cu ajutorul testului Papanicolau. Odata instalat procesul canceros, exista o serie de simptome. Iata cateva dintre cele mai importante:

- durere in timpul actului sexual (dispareunia)
- secretie vaginala anormala, prezenta in cantitate mare si uneori amestecata cu mici cantitati de sange
- sangerari vaginale anormale, sau modificari notabile in aparitia ciclului menstrual
- sangerari la nivelul cervixului in timpul contactului sexual sau in momentul inserarii diafragmei

In cazul cancerului avansat de col uterin, simptomele se modifica, astfel:

- apare anemia datorata pierderilor necontrolabile de sange
- survine durerea pelviana, a membrelor inferioare sau lombara
- comunicarea anormala dintre vagin si rect, afectiune numita "fistula vaginala". Aceasta apare din cazua extinderii procesului canceros la nivelul tesuturilor alaturate.
- scadere in greutate (mai multe kilograme in cateva saptamani, luni)

Evolutia cancerului de col se poate solda cu afectarea tesuturilor si organelor invecinate. Odata cu instalarea metastazelor, se pot identifica tumori si la nivelul plamanilor, stomacului, rinichilor, intestinelor, ficatului. Unoeri poate degenera in metastaze osoase. Medicul este singurul capabil sa analizeze extensia sau generalizarea acestei boli mortale si sa decida apoi modalitatea de abordare profilactica a acesteia.

Comportamentul sexual creste riscul aparitiei cancerului de col, prin:

- inceperea vietii sexuale inaintea varstei de 18 ani
- contacte sexuale neprotejate, care maresc riscul infectarii cu HPV
- mai mult de 3 parteneri sexuali pe parcursul vietii
- contacte sexuale cu un partener care a avut parteneri sexuali multiplii

Investigatii necesare

- colposcopia si biopsia cervicala (pentru a se putea determina cu exactitate locatia celulelor canceroase)
- biopsia endocervicala (pentru a determina daca celulelle considerate maligne sunt prezente si la nivelul canalului cervical)
- conizatia diagnostica si rezectia cu ansa diatermica, care au ca scop recoltarea tesutului cervical pentru a fi examinat la microscop

Pentru a vedea in ce stadiu de afla procesul canceros, sunt necesare urmatoarele investigatii:

- homoleucograma completa
- biochimia sangelui
- rezectia cu ansa diatermica (pentru a vedea cat de intins este cancerul)
- histerescopia
- citoscopia
- proctoscopia
- urografia
- radioscopia toracica

Odata diagnosticat, cancerul de col uterin poate fi abodat prin:

- terapie chirurgicala, menita sa indeparteze tumora
- radioterapie, folosita in tratamentul celorlaltor organe afectate de tumora
- chinioterapie, folosita in tratamentul metastazelor

Tratamentul la femeile insarcinate

Femeile insarcinaate au parte de aceeasi abordare a tratamentului ca si femeile neinsarcinate. Daca este vorba despre un cancer in faza incipienta, tratamentul se poate amana pana dupa nastere. In cazul acesta, este posibila nasterea vaginala, dar medicii recomanda cu precadere nasterea prin cezariana. In stadiile avansate ale cancerului este posibil sa apara nasterea prematura si chiar avortul spontan.

Tratamentul de intretinere

Perioada de recuperare este foarte importanta pentru ca scopul ei este acela de a preveni recidivele. Starea emotionala joaca si ea un rol crucial in maniera in care pacienta reuseste sa treaca peste aceasta perioada grea. Pe langa recuperarea individuala, femeia are nevoie si de sfatul medicului oncolog, respectiv al ginecologului. Este nevoie sa controale medicale regulate, si anume:

- examen ginecologic complet si examen citologic Papanicolau, la fiecare 3 luni, in primii 2-3 ani de la stabilirea diagnosticului
- examen ginecologic si test Papanicolau la fiecare 6 luni dupa primii 2-3 ani de la diagnostic
- examene medicale anexe, in cazul in care medicul a stabilit ca celulele canceroase s-au extins si la alte organe.

Terapii complementare

Aceste terapii nu trebuie sa fie privite ca si terapii substitutive ale celor standard, folosite in tratarea cancerului cervical. Inaintea demararii unui astfel de tratament, este bine sa se discute cu emdicul in legatura cu eventualele efecte secundare pe care aceasta le-ar putea avea asuopra afectiunii canceroase. Iata cateva astfel de terapii complementare:

- acupunctura
- fitoterapia
- meditatia
- yoga
- suplimente nutritive si vitamine
[ ... ]

luni, 15 februarie 2010

Amenoreea (lipsa menstruatiei)



Lipsa ciclului menstrual indica faptul ca s-a instalat amenoreea. Exista o diferenta in ceea ce priveste amenoreea secundara si primara.
Vorbim de amenoree primara atunci cand pana la varsta de 16 ani nu a existat nici un ciclu menstrual. Atunci cand nu exista cicluri menstruale timp de trei pana la sase luni sau chiar mai mult, dupa ce au existat cicluri normale, vorbim de amenoree secundara.
In functie de cauza care sta la baza amenoreei vor putea fi observate si alte semne asociate, cum ar fi: lactatia, cefaleea, tulburari emotionale, caderea parului sau pilozitate faciala excesiva.

Amenoreea primara

Se considera ca amenoreea primara afecteaza cel putin una din 1.000 de tinere fete. Cele mai frecvente cauze ale acesteia sunt urmatoarele:
- anomalii cromozomiale - anomaliile structurale sau de numar ale cromozomilor implicati in dezvoltarea sexuala si reproducere pot duce la o pierdere prematura a ovulelor si foliculilor implicati in ovulatie si menstruatie
- tulburari ale secretiei hormonale ale hipotalamusului - in cazul amenoreei de origine hipotalamica ne confruntam cu o tulburare de secretie a hormonilor endocrini ai hipotalamusului, glanda endocrina situata la baza creierului in structura osoasa a osului sfenoid numita saua turceasca, cu rol in reglarea intregului sistem endocrin, a unor functii importante a organismului si cu posibile implicatii si in reglarea ciclului menstrual. Efortul fizic intens, tulburari ale alimentatiei precum anorexia, stresul emotional si psihologic excesiv, toate acestea pot contribui la dereglarea functiilor normale ale hipotalamusului. Tumorile hipotalamice, intr-o mai mica masura, pot determina dereglarea ciclurilor menstruale.
- afectiuni ale glandei pituitare - glanda pituitara este glanda endocrina situata la baza creierului, numita si hipofiza, ce poate afecta prin tulburarea functiei proprii ciclurile menstruale.
- lipsa sau incompleta dezvoltare a unor organe ale aparatului reproducator feminin - anumite probleme pot aparea in perioada fetala si in dezvoltarea embriologica a organelor sexuale, situatii in care anumite parti sau organe intregi pot lipsi: de exemplu uterul, colul uterin sau vaginul. In oricare dintre aceste variante, datorita dezvoltarii incomplete nu se vor putea produce ciclurile menstruale.
- anomalii structurale ale vaginului - obstructiile vaginale pot impiedica existenta unor cicluri menstruale normale. Prezenta unor structuri membranare dezvoltate din peretele vaginal si care obtureaza tractul vaginal, poate bloca fluxul sanguin endometrial din perioadele menstruale.

Amenoreea secundara

Aceasta este mult mai frecvent intalnita decat cea primara. Exista mult mai multe cauze pentru amenoreea secundara :
- sarcina - la femeia in perioada reproducatoare, sarcina reprezinta cea mai frecventa cauza de amenoree. Atunci cand ovulul este fecundat si se implanteaza in mucoasa uterina (endometru) nu vor mai urma cicluri menstruale, endometrul suferind transformari pentru a hrani oul in dezvoltare si pentru a forma placenta materna, el nemaifiind eliminat prin menstruatie
- contraceptivele - unele femei care utilizeaza pentru contraceptie pilulele orale pot avea unele tulburari ale ciclurilor menstruale. La oprirea contraceptivelor orale pot trece intre trei si sase luni pana la restabilirea ciclurilor menstruale regulate si ovulatia normala
- alaptatul - mamele care alapteaza pot avea adesea amenoree. Chiar in cazurile in care ovulatia se produce, menstruatia poate lipsi. In aceste cazuri se va putea constata mai dificil o eventuala sarcina, ea neputand fi evidentiata prin amenoree
- stresul - stresul mintal poate altera temporar functionalitatea normala a hipotalamusului – structura neurologica cu rol in reglarea si controlul intregului sistem endocrin, a secretiilor de hormoni ai glandelor si implicit a ciclului menstrual. In consecinta ovulatia si menstruatia se pot opri ca urmare a unui stres mental si/sau emotional puternic, reluarea ciclurilor normale urmand a se face dupa trecerea perioadei respective
- medicamentele - cu certitudine o serie de medicamente pot altera ciclul menstrual. Dintre acestea putem enumera: antidepresivele, antipsihoticele, chimioterapicele anticanceroase, corticoizii, etc.
- bolile cronice - este cunoscuta o instalare a amenoreei in bolile cronice grave. In anumite cazuri acest simptom poate fi la debutul bolii. Ciclurile menstruale se vor reinstala dupa tratamentul si recuperarea corespunzatoare
- balanta hormonala - o cauza comuna a ciclurilor menstruale neregulate este sindromul de ovar polichistic. In cadrul acestui sindrom se inregistreaza nivele relativ ridicate si sustinute de hormoni sexuali (estrogeni dar si androgeni) fiind mai greu realizabila fluctuatia hormonala normala a ciclului menstrual. De multe ori ovarul polichistic este asociat obezitatii, sangerarilor uterine abundente la ciclu (meno/metroragii), acneea, exces de pilozitate faciala, in afara tulburarilor de ciclu menstrual clasice
- greutatea scazuta a corpului - greutatea corporala prea mica poate fi urmata de intreruperea sintezei normale a mai multor hormoni si ca urmare afectarea ovulatiei si menstruatiei. Femeile care au grave tulburari in alimentatie, intalnite in sindroame precum anorexia sau bulimia, pot avea schimbari anormale in cadrul sistemului endocrin cu tulburarea ciclurilor menstruale.
- efortul fizic excesiv - intreruperea ciclurilor menstruale cu amenoreea secundara, pot fi intalnite si la sportivele de performanta si mai ales in perioadele de antrenament intens (cantonamente si competitii). Sporturile respective in care sunt frecvent intalnite astfel de probleme sunt: atletismul (in special alergatul pe distante mari – maraton), gimnastica dar si baletul, etc. Dar trebuie specificat ca mai multi factori in cazul unei sportive de performanta intervin in tulburarea ciclurilor menstruale, si anume: cantitatea redusa de tesut adipos a organismului, stresul, consumul mare de energie, etc.
- tulburari in functionalitatea normala a tiroidei - afectiuni ale glandei tiroide sunt frecvent implicate in afectarea ciclurilor menstruale. Afectarea tiroidei va genera o scadere si a prolactinei – hormon secretat de glanda pituitara (hipofiza anterioara) cu rol in reglarea secretiei lactate si a dezvoltarii glandelor mamare – efect ce va avea la randul sau consecinte asupra functiei hipotalamusului cu afectarea ciclurilor menstruale
- tumorile glandei pituitare - tumorile benigne ale acestei glande endocrine precum adenoamele, prolactinoamele pot cauza secretii exagerate de prolactina care pot interactiona cu secretia regulata de hormoni implicati in reglarea ciclului menstrual. O parte din aceste tumori pot fi tratate prin administrarea unor medicamente, intr-o alta categorie fiind necesara interventia chirurgicala
- leziunile uterine - conditiile in care la nivelul uterului pot exista structuri ce impiedica eliminarea sangelui menstrual la ciclu, pot fi cauzatoare de amenoree. Dintre afectiunile sau interventiile ce pot cauza astfel de leziuni enumeram: fibroamele uterine (mai ales cele dezvoltate predominant submucos), chiuretajele, cezarienele, etc. Ca urmare a acestor piedici in evacuarea normala a continutului uterin la ciclurile menstruale, acestea vor avea ori un aspect anormal, atunci cand sangele se va evacua dupa o perioada de stagnare in cavitatea uterina, ori se va instala amenoreea in situatia unei obstructii complete
- menopauza prematura - menopauza in general se instaleaza la o varsta medie de 51 de ani. Daca aceasta se instaleaza inaintea varstei de 40 de ani, o numim menopauza prematura. Lipsa functiei de sinteza hormonala a ovarelor se va asocia cu scaderea in circulatie a hormonilor estrogeni si ca urmare a ciclurilor de ingrosare si apoi descuamare a endometrului (mucoasei uterine) cu implicatie directa asupra menstrelor. Menstruatia prematura poate fi rezultatul unor factori genetici, a unor boli autoimune, dar si de cauza necunoscuta.
Va trebui sa va prezentati la medic pentru examen de specialitate in urmatoarele situatii:
- cand nu ati avut inca nici un ciclu menstrual si ati trecut de varsta de 16 ani – amenoree primara,
- cand ciclul menstrual a lipsit doua sau mai multe luni consecutiv – amenoree secundara.


Desi amenoreea rar poate reprezenta o problema grava de sanatate, ea uneori poate reprezinta un semn de alarma pentru o serie de tulburari hormonale. Descoperirea acestora poate lua mult timp si pot fi necesare mai multe tipuri de teste de laborator.
Primul astfel de test pe care il va recomanda medicul (daca nu cumva il veti face acasa inainte de a ajunge la medic) este testul de sarcina. Medicul specialist va efectua de asemenea un examen ginecologic prin care va evalua pe langa o eventuala sarcina si starea organelor genitale feminine cu eventualele elemente patologice ce ar putea sta la baza amenoreei.
Urmatorul pas este reprezentat de testele sanguine prin care se va determina nivelul mai multor hormoni. Se va face o evaluare si a glandei tiroide prin nivelul circulant al hormonilor acesteia (tiroxina si triiodotironina), a prolactinei, etc. Se va mai practica un test de provocare la progesteron.
In functie de semnele si simptomele asociate cu rezultatele testelor de laborator se va stabili daca in cadrul investigarii cauzelor amenoreei mai sunt necesare si alte investigatii sau teste diagnostice. Imagistica precum tomografia computerizata, ecografia,rezonanta magnetica nucleara pot pune in evidenta eventuale tumori ale glandei hipofize, anomalii ale aparatului genital feminin, etc.
Ca ultima solutie se poate recurge la histeroscopie sau chiar laparoscopie mini-invaziva, tehnici invazive de examinare a organelor sexuale ce permit medicului o explorare directa.

http://www.sfatulmedicului.ro/
[ ... ]

Dismenoreea (durerile menstruale)

 




Dismenoreea este termenul medical folosit pentru durerile pe care le suporti in timpul menstruatiei. Unele femei trec cu usurinta peste acestea, deoarece nu sunt intense si nu se manifesta mai mult decat o stare de disconfort. Insa, in unele cazuri durerile sunt atat de insuportabile, incat pot impiedica efectuarea activitatilor zilnice. Si pe deasupra mai trebuie sa suporti si niste crampe, care apar cel mai des in prima si a doua zi a ciclului menstrual. Crampele menstruale sunt contractii cauzate de uter pe masura eliminarii cheagurilor de sange prin colul uterin.

Dismenoreea poate fi primara (nu este determinata de o afectiune si poate sa dispara dupa prima nastere) si secundara (are la baza o afectiune).

Simptomele dismenoreei primare

  • crampe dureroase;
  • durere in regiunea abdomenului inferior;
  • dureri de spate;
  • migrene;
  • diaree sau constipatie;
  • greata si stare de voma;
  • ameteli;
  • senzatie de balonare;
  • sensibilitate la nivelul sanilor;
  • crestere in greutate corporala.
Simptomele dismenoreei secundare :

  • durere in abdomenul inferior;
  • dureri de spate;
  • sangerari intre perioadele de menstruatie;
  • dureri in timpul sau dupa un raport sexual;
  • secretii vaginale anormale;
  • febra si friguri;
  • diureza (urinare) frecventa.

Cauzele durerii severe menstruale :

  • endometrioza
  • sindromul premenstrual
  • tumori uterine;
  • malformatii ale uterului;
  • inflamatii;
  • dispozitiv intrauterin (DIU);
Cum tratam dismenoreea ?

Crampele si durerile menstruale mai putin severe (cauze ale dismenoreei primare) pot fi diminuate prin tratament medicamentos cu ibuprofen, aspirina si naproxen. Daca ai un ciclu menstrual regulat, administrarea uneia dintre aceste pastile cu o zi inainte de ciclu te poate ajuta sa scapi de crampe si dureri.

In cazul dismenoreei secundare, tratamentul consta in medicatie mai puternica sau chiar operatie chirurgicala, in functie de afectiunea care a declansat-o.

Ce amplifica durerile menstruale ?

  • cafeina si alcoolul exacerbeaza crampele fiindca reduc absorbtia de magneziu, cel mai important mineral care intervine in controlul contractilitatii musculare;
  • fumatul;
  • stresul;
  • lipsa somnului;
  • o alimentatie bogata in grasimi;
  • mancarea sarata.
Remedii naturiste :

  • Coada soricelului (infuzie) este indicata daca ai un ciclu menstrual abundent. Se prepara infuzia din grame inflorescente la o cana cu apa si se consuma 2-3 cani pe zi.

  • Anasonul (infuzie): se prepara infuzia dintr-o lingurita de seminte la o cana de apa si se beau 2-3 cani pe zi.

  • Florile de musetel (infuzie) au rolul de a calma durerile menstruale. Se prepara infuzia din 5 grame la 1 litru apa.

  • Salvia (infuzie) are rolul de a regulariza ciclul menstrual si a combate durerile cauzate de acesta. Se face o infuzie din 5 grame frunze la o cana de apa si se consuma 2-3 cani pe zi.

Sfaturi pentru diminuarea durerilor :


1. Activitatea fizica moderata (20 de minute de 3 ori pe saptamana de plimbare sau inot) are rolul de a usura intensitatea durerilor si a crampelor menstruale. De asemenea, suplimentele de calciu te pot ajuta in aceasta perioada.

2. Schimbarea regimului alimentar: expertii recomanda un consum redus de oua, carne rosie si produse lactate.

3. O alimentatie bogata in acizi grasi esentiali pe care ii gasesti in conservele de sardine, somon, ulei de seminte de in.

4. Obisnuieste sa iei suplimente de magneziu si multivitamine.

5. Ia vitamina E in perioada ciclului menstrual.

6. Elimina pe cat posibil acizii grasi trans din alimentatia ta (se gasesc in produsele de patiserie care contin margarina si alte uleiuri partial hidrogenate).

7. Invata sa-ti controlezi stresul.

8. Yoga, acupunctura si masajul te pot ajuta.


http://www.topsanatate.ro/

 
 
[ ... ]

Cauzele infertilitatii la femei si barbati - Tratamente



Cauzele infertilitatii la femei :

Un lant de greseli

In limbajul sec si concis al specialistilor, motivele principale pentru care unele femei nu pot avea copii sunt: dezechilibrele hormonale, infectiile organelor genitale si ale anexelor (care produc asa-numita sterilitate secundara), malformatiile congenitale sau dobandite ale organelor de reproducere. Mai exista si alte situatii, mult mai rare, in care poate aparea sterilitatea la femei, dar cele pe care deja le-am enumerat sunt cele mai frecvente. Dar, de fapt, ce se ascunde dincolo de acest limbaj de specialitate? Ce anume este gresit in modul contemporan de viata, asa incat aceasta functie foarte importanta a femeii sa ajunga sa fie atat de mult afectata? Vom incerca in cele ce urmeaza sa dam un raspuns la aceasta intrebare:

Alimentatia
este, in mod cert, unul din vinovatii principali pentru aparitia infertilitatii, atat la femei, cat si la barbati. Ea a suferit foarte multe modificari in ultimele trei-patru decenii, de cand s-a generalizat moda folosirii alimentelor suprarafinate (zahar, margarina, faina alba, ulei dublu rafinat), a alimentelor preambalate, conservate cu substante chimice. Apoi, aparitia E-urilor, adica a aditivilor sintetici, in alimente a agravat lucrurile, intrucat aceste substante chimice de sinteza au interactiuni cat se poate de nefaste cu complicatul sistem neuro-endocrin, care coordoneaza functia de reproducere.

Cafeaua
si produsele care contin cofeina (ceaiul negru si verde, dulciurile, bauturile de tip cola) sunt un inamic al fertilitatii la femei. Conform unor studii publicate in 1993 de catre American Journal of Epidemiology, cafeaua consumata chiar in cantitati moderate (1-2 cesti pe zi) scade pentru persoanele de sex feminin cu pana la... 50% sansele de a avea copii, in timp ce in cazul sarcinii, are efecte avortive. Efecte cel putin la fel de nefaste au alcoolul si tutunul, despre care vom vorbi la barbati, care sunt principalii lor consumatori.

Stilul de viata al femeii
zilelor noastre este poate cel mai mare vinovat de problemele de sanatate care duc in final la sterilitate. Sedentarismul, oboseala prelungita (ce apare practic la toate femeile care indeplinesc dublul rol de salariat si gospodina), statul in picioare sau pe scaun timp indelungat, lucrul in medii toxice, excesele alimentare sunt tot atatea premise ale unor probleme in lant, care au ca rezultat infertilitatea.

Stresul
, mai ales cel psihic, este probabil cel mai puternic si nociv anticonceptional. El perturba si slabeste sistemul imunitar, care are un rol foarte important in mentinerea sanatatii si functionalitatii aparatului reproducator, perturba echilibrul hormonal, imbatraneste prematur organismul femeii. Si, in mod particular, la femei stresul psihic mai are un efect: scade dramatic dorinta de a avea copii. De ce? Majoritatea psihologilor explica acest lucru prin faptul ca stresul genereaza pe termen lung o puternica reactie de aparare, de genul: "Viata mea este cea mai importanta si nu ma pot gandi acum si la altii". Astfel apare dezinteresul pentru a da viata si pentru a avea grija de o alta fiinta.

Medicamentele
, in special corticoizii, citostaticele, spironolactonele, cimetidinele, perturba adesea grav functia de reproducere. Asadar, atentie atunci cand va hotarati sa luati aceste medicamente, deoarece efectele pot fi greu reversibile. Intrebati medicul curant daca nu va poate inlocui aceasta medicatie. De asemenea, se recomanda multa prudenta in administrarea anticonceptionalelor. Este util sa cititi cu multa atentie informatiile despre efectele lor adverse, deoarece multe dintre ele pot produce infertilitate pe termen lung, chiar dupa ce ati oprit tratamentul.

Tratamentul infertilitatii la femei:Plante, vitamine si relaxare

Plantele medicinale - sunt de un extraordinar ajutor, mai ales atunci cand sterilitatea apare pe fondul unor probleme hormonale. Dintre multitudinea de remedii vegetale care exista pentru tratarea acestei probleme, ne-am oprit in acest articol la doua: branca-ursului (cu efecte cu totul exceptionale, atat asupra femeilor, cat si a barbatilor) si Vitex agnus castus, un arbust care se bucura de o extraordinara popularitate in Occident si in Sua. Partile aeriene ale acestui copacel, de nici cinci metri inaltime, administrate intern, au efecte foarte puternice la nivelul glandei hipofize, regland nivelul unor hormoni foarte importanti in reproducerea feminina. Un tratament de trei luni cu preparate care contin aceasta planta are efecte spectaculoase in infertilitatea care apare pe fondul excesului de prolactina, a anomaliilor in secretia progesteronului sau a hormonului luteinizant. Pe piata romaneasca, Vitex agnus castus se gaseste sub forma produsului "Mastodynon", realizat de laboratoarele PlantExtrakt Cluj.
Vitaminele E si C - au o mare importanta pentru mentinerea echilibrului endocrin. Multe experimente, in care s-au administrat femeilor care sufereau de infertilitate cantitati sporite din aceste vitamine, au pus in evidenta o crestere spectaculoasa a ratei natalitatii. Vitamina C se gaseste in stare naturala, in cantitati foarte mari, in macese (campioanele mondiale absolute in acest sens), in catina, in coacaze negre, si in cantitati mai mici, in lamai, portocale, grepfrut. Vitamina E se gaseste in mari cantitati in uleiul de catina, uleiul de masline presat la rece, miezul de nuca, uleiul de soia si soia germinata.

Fierul
- se pare ca o deficienta mica a acestui oligoelement in organismul femeii duce la o infertilitate temporara. Daca analizele pun in evidenta chiar si o mica deficienta de fier, faceti o cura cu remedii care favorizeaza asimilatia (bitterul suedez, anghinarea, gentiana) si cu alimente bogate in fier (urzica, spanac, galbenus de ou, germeni de grau).

Dieta
- pentru stimularea fertilitatii, este una de purificare si revigorare, cu multe sucuri de legume (telina, patrunjel, morcov, sfecla rosie) si de fructe (struguri, mere, lamaie), cu salate de cruditati, cu calorii luate din oleaginoase (seminte de dovleac, nuci, arahide, alune, susan, seminte de floarea-soarelui) neprajite. Se evita pe cat posibil carnea si alimentele rafinate (zahar si dulciuri cu zahar, margarina, faina alba); se elimina complet din alimentatie toate produsele conservate, produsele care contin E-uri si cele condimentate excesiv. Un rol foarte important il are mentinerea greutatii in limite rezonabile, atat femeile obeze, cat si (atentie!) cele subponderale avand de regula probleme de fertilitate.

Aplicatiile balneare
- pot face adevarate miracole in cazul sterilitatii secundare, rezultate in urma unor afectiuni infectioase (anexite, metro-anexite, cervicite, endometrite etc.). Se recomanda aplicatiile externe (sub forma de tampoane) cu namol sapropelic, aplicatii care se fac in statiunile Techirghiol, Eforie, Lacul Sarat. Efecte cu totul deosebite au spalaturile vaginale facute cu apele clorurosodice din statiunea Sarata Monteoru, din judetul Buzau.

Masajul energetic
- se face simplu, punand ambele palme ca in pozitia din imaginea alaturata, asa incat varfurile degetelor sa ajunga pe zona de proiectie a ovarelor. Cu varfurile degetelor se preseaza bland aceasta zona si se fac miscari circulare ample, frictionand aceasta zona de 30 de ori intr-un sens si de 30 de ori in celalalt sens. In timpul masajului, trebuie adoptata o atitudine relaxata, se fac respiratii profunde (abdominale), vizualizand cum energia din varfurile degetelor, precum si cea din aerul inspirat invaluie zona ovarelor si o hranesc. Tratamentul se face zilnic, dimineata sau seara, vreme de 3 luni minimum, facandu-se pauza numai in perioada ciclului menstrual.

Relaxarea
- desi scriem despre ea la sfarsit, in nici un caz nu este pe ultimul loc, ci dimpotriva. Aceasta, deoarece relaxarea este cea mai puternica arma impotriva stresului, care - am vazut - este unul din principalii inamici ai fertilitatii. Modalitatea cea mai eficienta de relaxare este specifica fiecarei persoane in parte. Unele femei se destind foarte usor cu ajutorul respiratiilor complete si al relaxarilor de tip yoghin (ambele tehnici fiind prezentate in mai multe randuri in revista noastra); alte femei se simt foarte bine in natura, plimbandu-se in parc sau prin padure, facand auditii muzicale prelungite sau pur si simplu dormind. Pentru a preveni si rezolva aceasta problema a infertilitatii, este necesar ca fiecare femeie sa-si gaseasca aceste "supape" de descarcare a tensiunilor psihice prin relaxare.

Infertilitatea la barbati :

Un proces de o amploare dramatica

In principal, la barbati, incapacitatea de procreare apare ca o consecinta a perturbarii activitatii hormonale, a lezarii glandelor care produc sperma (in urma unor infectii, traumatisme etc.) ori ca urmare a unor interventii chirurgicale sau traumatisme care modifica anatomia aparatului genital. Din pacate, medicina moderna nu are foarte multe mijloace pentru a corecta aceste deficiente. Conform unui articol difuzat de Cnn News, in cazul sterilitatii din cauze hormonale (cel mai frecvent intalnita), medicamentele de sinteza sunt eficiente in mai putin de 10% din cazuri. De ce? Pentru ca procesele care stau in spatele aparent banalei procreari sunt extrem de complexe si greu de controlat. Sa ne gandim, doar, ca in lichidul ejaculat o singura data de un barbat sanatos sunt nu mai putin de 200 de milioane de spermatozoizi, din care "doar" 15-45 de milioane sunt apti pentru procreare si din care doar cca 400 supravietuiesc... si vom intelege nu doar complexitatea, ci si amploarea procesului. Conform profesorului Neils Skakkebaek, de la Spitalul Universitar din Copenhaga, in ultimii 40-50 de ani, functia reproducatoare masculina s-a deteriorat considerabil. In tarile nordice, barbatii nascuti dupa anii 60-70 aveau valori mult mai reduse ale numarului de spermatozoizi, fata de cei nascuti cu 10-15 ani inainte, iar la ora actuala situatia este si mai grava. Iar aceasta scadere a fertilitatii se poate observa, spune acelasi profesor, in aproape toate tarile europene, nefiind un fenomen izolat. Care sunt cauzele acestui fenomen extrem de ingrijorator? Vom afla in continuare:

Cauzele infertilitatii la barbati :

Alcoolul - este in prezent inamicul numarul unu al fertilitatii masculine. Dovada vie in sprijinul acestei afirmatii este Rusia, unde consumul de bauturi mai mult sau mai putin tari este o traditie nationala si unde se inregistreaza si cea mai puternica scadere a natalitatii. Sociologii considera ca in cateva zeci de ani, aceasta tara se poate autodistruge, deoarece pe langa scaderea natalitatii, consumul de alcool duce la aparitia de malformatii congenitale, la nasterea de copii cu retard, punand in pericol pur si simplu viitoarele generatii.

Tutunul
- afecteaza si el simtitor capacitatea de reproducere, pe langa faptul ca provoaca impotenta vasculara, afectand grav si activitatea hormonala. La loturile de fumatori cercetate s-a constatat o degradare a calitatii spermei (care continea mai putini spermatozoizi si cu o motilitate mult mai redusa) cu mai mult de 20% decat in cazul nefumatorilor.

Alimentatia
- este un subiect extrem de problematic pentru barbati, care sunt mult mai putin atenti la ce si cat consuma decat femeile. In special, alimentele de tip fast-food, bazate in principal pe carne si alimente puternic aditivate sintetic, sunt un inamic al echilibrului hormonal la barbati si, in mod reflex, al capacitatii de reproducere.

Sexualitatea necontrolata
- a ajuns o adevarata problema in ultimele decenii, de cand pornografia si gigantica "industrie a sexului" au ajuns sa induca modele comportamentale gresite barbatilor. Dezlantuirile de "virilitate" cu multe relatii pasagere, cu excese de sex (sustinute de excitante chimice care sunt tot mai accesibile) si cu ejaculari frecvente altereaza, mai ales in timp, calitatea spermei. La barbatii care ejaculeaza frecvent s-a constatat o scadere a calitatii spermei, element care reduce mult sansele de procreare.

Sedentarismul
- este o problema atat de raspandita, incat nici nu mai este luata in discutie. Multi barbati nu realizeaza ca drumurile si agitatia zilnica, oricat de mare, nu sunt un substitut pentru efortul fizic. Din cauza sedentarismului, organismul tinde sa intre intr-un fel de adormire, secretia de hormoni masculini (testosteron) scade, afectand grav procesele de producere a spermatozoizilor. De altfel, s-a remarcat ca barbatii din zonele "civilizate", care beneficiaza de tot confortul si sunt adesea sedentari, au mult mai multe probleme de fertilitate, in raport cu cei din tarile subdezvoltate, unde conditiile specifice obliga la efort fizic continuu.

Moda
- face si ea numeroase victime in randul barbatilor. Hainele stranse pe corp, lenjeria din materiale sintetice si care preseaza organele genitale sunt un puternic inhibitor al producerii de sperma. Studii recente arata ca vestimentatia incomoda, care apropie testiculele de planseul pelvian, producand o crestere a temperaturii acestora, sunt de natura sa inhibe pur si simplu productia de sperma, care devine incapabila de procreare.

Igiena deficitara
(si aici nu ne referim doar la spalatul zilnic, ci si la folosirea prezervativului, la care adesea barbatii renunta prea usor) este extrem de periculoasa pentru capacitatea de reproducere. In afara bolilor considerate grave, cu transmisie sexuala, exista si infectii aparent banale, multa vreme lipsite de simptome, care pot afecta grav si ireversibil glandele sexuale ale barbatilor. O uretrita gonococica sau o infectie cu chlamidya nesesizate (adesea nu exista semne vizibile, chiar in fazele avansate), netratate la timp si corespunzator, produce impotenta si sterilitate, atunci cand cuprinde intreg aparatul genital. Din pacate, multi barbati ajung sa constate acest lucru cand deja este prea tarziu.

Tratamentul infertilitatii la barbati:Fara alcool, fara carne, fara tigari

Plantele medicinale - dintre plantele cu puternice efecte hormonale asupra barbatilor mentionam: ginsengul (se administreaza 1-3 grame pe zi), napraznicul (se iau 4-6 grame de pulbere pe zi) si, bineinteles, branca-ursului, careia ii vom acorda un spatiu special, datorita importantei sale terapeutice deosebite.

Arginina
- este un aminoacid esential, cu o influenta decisiva in procesul de producere a spermei. Tratamentul cu aceasta substanta, continuta in mari cantitati de catre polenul de albine, s-a dovedit extrem de puternic in tratamentul impotentei hormonale. Tratamentul cu acest aminoacid (care se gaseste si sub forma de capsule in farmaciile noastre) este foarte bine completat de consumul de produse naturale bogate in vitaminele E si C.

Dieta
- joaca un rol decisiv in tratarea infertilitatii la barbati. Practica a aratat ca un regim alimentar echilibrat, fara carne, dar cu multe lipide si proteine din nuci, seminte de dovleac si de floarea-soarelui, soia, naut, linte, tinut vreme de minimum 6 luni, este foarte eficient in redobandirea capacitatii de procreare. Printre alimentele-medicament pentru barbati amintim: telina cruda (radacina si frunzele), ceapa, usturoiul, semintele de susan, nautul, laptele de capra, galbenusul de ou fecundat, uleiul de masline virgin, cerealele integrale.

Efortul fizic bine dozat
(asa incat sa nu duca la epuizare) si facut constant este un tonic hormonal extraordinar. Exercitiile fizice favorizeaza cresterea secretiei de testosteron (hormonul masculin care determina sinteza spermei), elimina surplusurile de greutate (care pot afecta potenta si fertilitatea), confera o stare de tonus psihic, care este un adevarat elixir de masculinitate.

Dusul scrotal
- este o procedura extrem de simpla si eficienta: dimineata se expune scrotul la un jet de apa rece (18-22 de grade Celsius), vreme de 1-3 minute. Tratamentul se repeta si seara, practicandu-se zilnic, vreme de 3 luni minimum. Este un tonic cu o eficienta dovedita si care, se pare, isi datoreaza rezultatele faptului ca regleaza temperatura la nivelul testiculelor, glande care functioneaza optim la o temperatura considerabil mai scazuta decat cea a restului corpului. Din acest motiv, specialistii recomanda sa se poarte si lenjerie intima cat mai larga, asa incat sa nu preseze organele genitale de restul corpului, producand incalzirea.

Armonizarea vietii sexuale
- presupune, in primul rand, reducerea numarului de ejaculari, asa incat testiculele sa nu fie suprasolicitate si sa se poata imbunatati calitatea spermei. Se va urmari evitarea ejacularilor in perioada in care nu se urmareste strict procrearea. De regula, intervalul cel mai propice este intre ziua a 8-a si a 12-a dupa ultima zi din ciclul menstrual al femeii, cand aceasta are ovulatia si este apta pentru procreare. Pentru mai multa siguranta asupra intervalului de timp optim pentru conceptie, adresati-va unui cabinet de planning familial.

Stilul de viata
- este esential pentru redobandirea fertilitatii masculine, demers care - veti vedea - nu este lipsit de eforturi de adaptare. In esenta, modificarea stilului de viata se face in sensul unei apropieri de armonia naturala. Cum se face acest lucru? In primul rand, adoptand o alimentatie sanatoasa, renuntand la orice excitant de genul alcoolului, tutunului, drogurilor (chiar si cele "usoare"), folosind, in schimb, ca tonic, efortul fizic zilnic, mersul in natura pentru destresare psihica si pentru intarirea organismului. Parerea unanima a specialistilor este ca pentru redobandirea capacitatii de procreare a barbatilor sunt necesare minimum 3 luni de tratament, aceasta fiind durata refacerii procesului de producere a spermei (de la initiere si pana la aparitia spermei mature).



Tinctura de branca-ursului - elixir de fertilitate

Semintele acestei plante sunt fara doar si poate unul din cele mai puternice stimulente hormonale si tonice sexuale din flora mondiala. Interesant este ca ea actioneaza atat asupra barbatilor, cat si asupra femeilor, la ambele sexe obtinandu-se rezultate spectaculoase.
La femei, branca-ursului stimuleaza producerea de ovule, reintinereste organismul (femeile cu menopauza prematura au remarcat redeclansarea ciclului menstrual dupa cateva luni de tratament cu aceasta tinctura), regularizeaza ciclul menstrual.
La barbati, tinctura de branca-ursului este in primul rand un remediu foarte puternic contra impotentei vasculare (este vasodilatator genital), hormonale (stimuleaza productia de hormoni masculini) si chiar psihice (este un tonic general foarte bun). La barbatii la care cantitatea de sperma este insuficienta sau la care concentratia de spermatozoizi este foarte mica, branca-ursului determina in 3-6 luni o remediere a situatiei. Rezultate bune s-au constatat si in cazul astenospermiei (afectiune caracterizata de faptul ca peste 40% dintre spermatozoizi au o motilitate insuficienta).
Cel mai eficient preparat in cazul infertilitatii, atat la femei, cat si la barbati, este tinctura de branca-ursului, pe care in prezent o gasim practic in toate farmaciile si magazinele naturiste. Se recomanda tinctura obtinuta din seminte si inflorescente de branca-ursului, care are rezultate considerabil mai puternice decat cea obtinuta din radacinile plantei. Din tinctura de seminte de branca-ursului se administreaza de regula o lingurita, diluata in jumatate de pahar de apa, de 4 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de 6 luni minimum, corelandu-se cu ceilalti factori prezentati in acest articol (alimentatie, renuntare la vicii, efort fizic, armonizarea vietii sexuale etc.).

http://www.formula-as.ro/
[ ... ]