joi, 11 februarie 2010

Cervicita



Cervicita – termen care include toate inflamatiile colului uterin, reprezinta o patologie foarte frecventa in clinica. Deoarece, in majoritatea cazurilor afectarea inflamatorie a vaginului (vaginita) insoteste inflamatia colului uterin, multi medici prefera termenul de colpita – care desemneaza inflamatia cervico-vaginala. Astfel colpitele reprezinta motivul prezentarii la medic, in aproximtiv 1/3 din consulturile ginecologice. In acelasi timp, peste jumatate din totalitatea femeilor au prezentat o colpita la un moment dat in viata.
In functie de evolutie, cervicitele pot fi acute sau cronice. Cervicita cronica este cunoscuta si sub denumirea improprie de „rana pe col”

Etiologia cervicitei este variabila, cel mai frecvent fiind determinata de:
- infectia cu Chlamydia trachomatis
- infectia cu Tricomonas vaginalis
- asocierea Tricomonas cu Candida
- Neisseria gonorrheae (gonococul)
- Herpex simplex
- virusul papilloma uman (HPV)
Alte cauze mai rare sunt: micozele, sifilisul, tuberculoza, mycoplasma.

Simptome

Simptomul principal al cervicitei cronice, este leucoreea – o secretie vaginala, constanta, filanta, nu foarte abundenta, care poate uneori contine striuri sangvine. Culoarea si aspectul acesteia variaza in functie de agentul etiologic implicat.
De obicei prezenta unei cervicite nu determina durere, febra sau tulburari menstruale, ea putand evolua ani de zile. Insa in cazul in care se asociaza si parametrita (inflamatia paramatrelor - ligamentele care sustin organele pelvine) pot apare: dureri lombare, dismenoree, dispareunie (durere la contactul sexual), menoragii (menstruatii abundente).
Inflamatia locala determina modificari ale mucusului cervical modificari ce pot afecta spermatozoizii si ascensiunea acestora, antrenand infertilitate.

Investigatii si diagnostic

Metodele utilizate pentru investigarea afectiunilor colului uterin sunt:
- examenul clinic: tuseul vaginal si examenul cu valve, prin care medicul constata prezenta unor modificari ale aspectului colului si eventual prezenta unor secretii la acest nivel
- examenul citobacteriologic al secretiei din col si vagin, eventual si cultura cu antibiograma, sunt necesare pentru a determina etiologia infectiei
- frotiul Babes-Papanicolau: releva modificarile citologice (celulare) cervicale
- colposcopia: o metoda de inspectie a colului uterin cu ajutorul unui instrument optic care mareste imaginea, numit colposcop; in cadrul colposcopiei se efectueaza si testul Lugol (se aplica o solutie la nivelul mucoasei cervicale si se urmareste fixarea acestuia de catre mucoasa normala)
- examen anatomo-patologic: se recolteaza un fragment de mucoasa prin biopsie, conizatie sau chiuretaj endocervical (chiuretajul in interiorul canalului cervical).

Diagnostic

Suspiciunea de cervicita cronica apare in urma evidentierii la examenul clinic (tuseul vaginal si examenul cu valvele) a unor modificari inflamatorii, leziuni ulcerative, deformari sau secretii la nivelul colului. Diagnosticul de certitudine de cervicita cronica se stabileste prin colposcopie si examenul citologic Papanicolau. Examenul citobacteriologic al secretii este util pentru a depista etiologia infectiei cervicale.

Complicatii

Cervicita poate evolua ani de zile, doar cu o leucoree mai mult sau mai putin abundenta, cu care femeia se obisnuieste de obicei, fara dureri, febra sau tulburari menstruale sau afectarea vietii sexuale.

Insa, uneori se poate complica cu inflamatii ale organelor pelvine vecine:
- parametrita (inflamatia ligamentelor ce sustin uterul si organele pelvine) care se manifesta prin: dureri lombare sau abdominale, dismenoree, dispareunie, menoragii
- salpingita (inflamatia trompei uterine): care poate cauza infertilitate, prin obstructia tubara secundara proceselor inflamatorii
- infectii cronice ale tractului urinar.

Inflamatia cronica a colului uterin, poate determina in timp instalrea unei stenoze cervicale, care poate fi urmata de infertilitate.
De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea nici rolul favorizant al iritatiei cronice cervicale in aparitia concerului de col uterin. Cervicita cronica nu determina cancer, dar poate favoriza aparitia lui. De aceea, tratamentul cervicitei cronice, poate fi considerat o masura profilactica in lupta impotriva cancerului de col uterin.

Tratament

Tratamentul cervicitei cronice se face in doua etape. Prima etapa consta intr-un tratament medical, care este unul etiologic, ce are scopul de a eradica infectia. In urmatoarea etapa se utilizeaza o procedura chirurgicala, care poate fi:
- electrocauterizarea (diatermocoagularea colului)
- crioterapia
- terapia cu laser
- excizia cu ansa diatermica (electrorezectia)
- conizatia
- amputatia de col.

Toate aceste metode realizeaza distructia sau indepartarea tesutului modificat.
Este important de retinut ca ameliorarea simptomatologiei dupa cateva zile de tratament medical nu coincide si cu disparitia modificarilor tisulare, de aceea tratamentul cervicitei trebuie sa fie unul complet.


Tratament medical

Tratamentul medical are ca scop, in primul rand eradicarea infectiei; in functie de agentul etiologic depistat si de rezultatul antibiogramei se va efectua un tratament local (cu ovule) si daca e cazul, si un tratament cu antibiotice sau antifungice pe cale orala. In continuare, se poate utiliza un tratament pe baza de ovule cu efect de reepitelizare (cicatrizant), insa de cele mai multe ori acesta nu reuseste remiterea completa a leziunilor, fiind necesar si un tratament chirurgical.
Abia dupa aproximativ 2 luni de la eradicarea infectiei, daca modificarile cervicale persista se indica tratamentul chirurgical.


Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical se face in primele zile dupa menstruatie, pentru a lasa timp cicatricei sa se vindece pana la menstruatia urmatoare si a preveni infectiile. Inainte de inceperea efectuarii procedurii, se impune un control ginecologic, pentru a exclude o anexita, parametrita sau o inflamatie acuta a colului, situatie care impune amanarea efectuarii procedurii, darorita pericolului extinderii inflamatiei.

In functie de varsta, profunzimea si suprafata leziunii, de aspectul colposcopic si modificarile citologice existente, se alege una din urmatoarele proceduri:
- electrocauterizarea (diatermocoaugularea)
- crioterapia este metoda prin care tesutul patologic este distrus pe o adancime de 3-4 mm, prin inghetare, utilizandu-se dioxid de carbon, nitrogen si freon in stare lichida
- terapia cu laser: o metoda moderna prin care celulele sunt vaporizate, fara a determina necroza tisulara, fara escara si deci fara secretie ulterioara ca si in cazul electrocauterizarii
- excizia cu ansa diatermica (electrorezectia): cu ajutorul unui curent eletric, zona modificata este indepartata, avand posibilitatea efectuarii si a biopsiei.
In unele cazuri, cand este necesara refacerea unui col cicatriceal sau cand exista o leziune profunda la nivelul colului, poate fi necesara aplicarea unor metode terapeutice mai invazive:
- conizatia: prin care un fragment din mucoasa colului uterin este excizat cu ajutorul bisturiului; aceasta metoda este utilizata in cazul leziunilor vechi, recidivate si in leziunile displazice
- amputatia de col: indepartarea chirurgicala a colului uterin, in cazul displaziilor asociate cu hipertrofia colului.


Electrocauterizarea

Procedura cel mai des folosita – electrocauterizarea sau diatermocoagularea - este o procedura prin care tesuturile sunt coagulate (arse) sub efectul caloric al unor curenti alternativi. Se efectueaza in primele zile dupa menstruatie, astfel incat escara rezultata sa aiba timp sa se elimine pana la menstruatia urmatoare.

Nu este necesara anestezia locala, deoarece sunt foarte putine terminatii nervoase la nivelul colului uterin.
Inainte de efectuarea electrocauterizarii se impune un examen ginecologic in prealabil, pentru a exclude starile care contraindica aceasta procedura: sarcina, inflamatia acuta sau subacuta a parametrelor, anexelor si starile febrile in general.
In primele 48 de ore dupa efectuarea acestei proceduri se recomanda repaus fizic iar in primele 5 zile se va asocia un antibiotic pe cale orala, pentru a evita reactivarea unei infectii anexiale latente.

La nivelul colului, in locul unde s-a realizat electrocauterizarea se formeaza o escara (crusta) care se va elimina in 3-4 saptamani, perioada in care va persista o scurgere vaginala murdara. Dupa eliminarea escarei poate urma o scurgere sangvinolenta, dar nu foarte abundenta, care poate dura 10-15 zile. Cicatrizarea completa se obtine in aproximativ 6 saptamani, perioada in care se recomanda repausul sexual. Pentru a favoriza cicatrizarea se poate administra vitamina C pe cale orala.
Dupa 2 luni de la procedura, se recomanda reexaminarea ginecologica; in cazul in care se constata o epitelizare incompleta se va repeta colposcopia si se va completa electrocauterizarea.

http://www.sfatulmedicului.ro/

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu