Avortul spontan

Avortul spontan reprezinta intreruperea spontana a sarcinii (printr-o cauza naturala, fara o interventie din afara) inainte de saptamana 20 de gestatie (eliminarea spontana a produsului de conceptie dupa saptamana 20 poarta denumirea de pierdere spontana in stadiul avansat al dezvoltarii sarcinii).
Avorturile spontane au loc relativ frecvent, 1 din 4 femei gravide pierd sarcina. Pierderea produsului de conceptie in primul trimestru si inceputul celui de-al doilea trimestru, reprezinta 15- 25% din totalul sarcinilor diagnosticate clinic. De asemenea, avortul spontan in stadiul mic de dezvoltare este frecvent la femeile care nu stiu ca sunt insarcinate.

FACTORI DE RISC

Factorii de risc pentru pierderea sarcinii sunt urmatorii:

-varsta inaintata a mamei, peste 35 ani
-istoric personal de avorturi spontane repetate (2-3)
-consumul de antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen sau naproxen) in timpul conceptiei sau in fazele precoce ale sarcinii
-consumul de alcool in timpul sarcinii
-consumul droguri (cocaina)
-fumatul
-expunerea la substante chimice ca benzen, arsenic, formaldehida, inaintea sarcinii
-consum de cafeina in timpul sarcinii
-afectiuni ginecologice precum fibroame uterine sau alte anomalii ale uterului
-declansarea unor boli sau infectii dobandite in timpul sarcinii, de exemplu afectiuni autoimune
-traumatisme fizice - contuzii abdominale
-cauze imunologice, imunizari Rh
-studii recente sugereaza implicarea carentei de acid folic in cresterea riscului de avort spontan.

Trei sau mai multe avorturi spontane repetate sunt neobisnuite la o femeie. Avorturile repetate (avort "habitual") sunt cauzate de existenta unei afectiuni medicale.

Alti factori de risc pentru avorturi spontane repetate:
-sindromul ovarelor polichistice
-istoric familial de avorturi spontane (pe linie maternal)
-un control terapeutic prost al unei boli cronice (diabet zaharat sau boli autoimune)
-anumite infectii virale sau bacteriene
-sindromul antifosfolipidic (afectiune autoimuna)
-anomalii structurale ale uterului (uter in forma de T), in 12-15 % din cazurile de avorturi repetate
-istoric de fat malformat
-accidente, raniri fizice
-prelevare de vilozitati coriale (1 din 100 de cazuri) sau amniocenteza (1 din 200 de sarcini)
-anomalii cromozomiale ale unui parinte.

Sunt cunoscuti, de asemenea, cativa factori care nu cresc riscul de avort spontan precum: expunerea la campul monitorului de computer sau la camp electromagnetic, actul sexual sau exercitiul fizic.

Cauze

Cauzele avortului spontan in primul trimestru, sunt aproape intotdeauna anomalii cromozomiale survenite pe parcursul gametogenezei (formarii oului) sau fecundatiei. De obicei, avortul spontan determinat de o anomalie genetica/cromozomiala este un eveniment unic; nu este vorba de o anomalie ereditara care poate sa afecteze urmatoarea sarcina. In majoritatea cazurilor nu exista o explicatie limpede a pierderii sarcinii.
Dupa saptamana 12 sau cand sunt detectate zgomotele cardiace, riscul de avort scade semnificativ.

Simptome

Semnele si simptomele avortului includ:
-sangerari vaginale mici sau abundente, care pot apare constant sau neregulat; desi sangerarea vaginala este primul semn de avort, acestea pot apare fiziologic in primele trei luni de sarcina; totusi, asocierea sangerarilor cu durerile abdominale (crampe) reprezinta primele semne de avort
-durerea sub forma de crampe la nivel pelvin (in abdomenul inferior), durere abdominala sau durere surda lombara (de spate); durerea poate apare in primele ore sau zile dupa debutul sangerarii vaginale
-cheaguri de sange sau eliminari de tesut fetal de culoare gri la nivel vaginal.

Investigatii

Diagnosticul de avort spontan este pus cu ajutorul urmatoarelor examene:
-examenul clinic al regiunii pelvine, prin care ginecologul pune in evidenta dilatia colului uterin sau a unor sangerari la nivelul vaginului
-masurarea nivelului sanguin al HCG (gonadotropina corionica umana) care pune diagnosticul de sarcina; nivelul HCG va fi masurat in decursul mai multor zile pentru a se determina daca sarcina mai este in evolutie
-ecografia abdominala inferioara, poate da o imagine clara despre bunul mers al sarcinii: daca sacul amniotic este intact, daca fatul prezinta activitate cardiaca (daca sunt detectate bataile cardiace) si se poate estima varsta fetala.

In cazul unor avorturi repetate (mai mult de 3) exista mai multe metode de a depista cauzele si de pune in evidenta agentul patogen responsabil de producerea avortului:
-detectarea serologica a anticorpilor antifosfolipidici
-efectuarea cariotipului pentru evidentierea anomaliilor cromozomiale ale genitorilor
-masurarea nivelelor de hormoni
-histeroscopie sau ecografie vaginala prin care sunt depistate anomaliile anatomice uterine.

Tratamentul iminentei de avort sau a avortului incipient

In caz de iminenta de avort spontan (amenintarea de avort) sau de avort incipient, procesul se poate remite spontan sau sub influenta tratamentului; incepand cu etapa avortului in evolutie, el este ireversibil.
In cazul in care apar sangerari vaginale in cursul sarcinii, se recomanda urmatoarele masuri:

-evitarea efortului fizic excesiv si repaus sexual (evitarea contactelor sexuale); unii medici recomanda repaus strict la pat, insa majoritatea studiilor arata ca prin aceasta nu se opreste cursul avortului
-administrarea de progesteron poate fi utila in pastrarea sarcinii; insa prin aceasta metoda se intarzie doar desfasurarea avortului (progesteronul este eficient in prevenirea producerilor nasterilor premature in cazul sarcinilor cu risc)
-evitarea administrarii AINS (antiinflamatoarelor nesteroidiene) de tipul Ibuprofenului. Acetaminofenul (paracetamolul) poate fi folosit ca analgezic.

Tratamentul avortului incomplet

Avortul incomplet reprezinta expulzia partiala a produsului de conceptie. In cazul avortului incomplet sau avortului in curs, optiunile terapeutice sunt urmatoarele:
-expectativa vigilenta, in care se urmareste atent evolutia fireasca, fara sa se intervina terapeutic decat in cazul aparitiei complicatiilor
-tratament medicamentos Mifepristone si/sau Misoprostol, care faciliteaza eliminarea avortonului
-dilatatie si chiuretaj (D&C) procedura chirurgicala rapida prin care se realizeaza avortul produsului de conceptie.


In cazul sangerarilor abundente se va efectua o analiza completa a sangelui si tratamentul anemiei daca aceasta e prezenta.
Daca mama prezinta Rh-negativ, dupa avort se va face imunizare anti-Rh (administrarea imunoglobulinei-anti D) care va conferi protectie in cazul unei sarcini ulterioare.
In situatii extreme, precum hemoragii incontrolabile sau infectii severe care nu raspund la tratamentul antibiotic, se va realiza histerectomia (inlaturarea chirurgicala a uterului).

Dupa avortul spontan

Daca se doreste o noua sarcina se va cere sfatul medicului. Majoritatea medicilor sau a asistentelor-moase recamanda ca dupa avortul spontan sa se astepte instalarea unui nou ciclu menstrual inainte de a se incerca o noua sarcina. Sansa de a ramane insarcinata este mare chiar dupa 2-3 avorturi spontane.
Dupa mai mult de 3 avorturi spontane repetate, trebuie cautate atent cauzele acestora. In 50- 70% din cazuri, nu s-a identificat nici o cauza evidenta in urma testarii. Studiile arata ca 60- 70% din cupluri cu avorturi spontane repetate inexplicabile, continua sa incerce sa aiba un copil fara sa faca tratament special.



Cercetatorii arata ca un numar mic de cazuri de avorturi spontane sunt datorate incompatibilitatii de Rh materno-fetala (mama cu Rh negativ, fat cu Rh pozitiv): sistemul imunitar al mamei va reactiona, nerecunoscand hematiile Rh pozitive ale fatului ca fiind self, astfel ca va fabrica anticorpi anti-Rh, distrugand hematiile incriminate.
Insa studiile de imunoterapie experimentala nu arata un beneficiu cert al imunoterapiei in aceste cazuri.

http://www.sfatulmedicului.ro/