7 semne care anunta o sarcina cu probleme

7 semne care anunta o sarcina cu probleme

Sarcina este o experienta unica pentru fiecare femeie, fiind resimtita si traita individual, chiar daca multe caracteristici sunt comune femeilor insarcinate. Astfel pe parcursul sarcinii puteti trece prin simptome mai mult sau mai putin obisnuite, insa este important sa le cunoasteti pe cele care anunta o sarcina cu probleme.

Sangerarile din timpul sarcinii

Sangerarile nu sunt niciodata normale in sarcina, indiferent de varsta gestationala la care apar. Daca ai sangerari in primul trimesteru si crampe abdominale puternice poate fi vorba despre o sarcina extrauterina. Daca sangerarile apar in al doilea trimestru pot sugerea pierderea sarcinii, iar daca apar ni ultimul trimestru pot fi semn al dezlipirii de placenta.

Greturi si varsaturi severe

Greturile si varsaturile sunt normale, dar nu atunci cand sunt severe, caci nu mai poti sa mananci sau sa bei lichide si astfel te avitaminizezi si te deshidratezi, punandu-ti atat tie sanatatea in pericol, cat si a copilului care se dezvolta in burtica ta. Daca nu te hranesti corespunzator poti avea risc de avort spontan.

Aparitia contractiilot inainte de trimestrul al treilea

Contractiile ar trebui in mod normal sa apara in al treilea trimestru de sarcina, insa atunci cand apar mai devreme pot fi semn de nastere prematura sau chiar avort spontan. De aceea se recomanda sa consultati medicul pentru orice simptom care nu vi se pare normal, chiar daca se dovedeste a fi o alarma falsa, preventia este cea mai buna.

Cresterea si descresterea burticii

Daca se intampla ca burtica sa ajunga la un volum, apoi sa descreasca si prezinti secretii vaginale ciudate, anormale, atunci trebuie neaparat sa anunti medicul caci poate fi vorba despre o sarcina molara, un tip de sarcina pe care o pierzi si care iti poate pune viata in pericol.

Dureri persistente de cap, tulburari vizuale, dureri abdominale

Aceste semne pot anunta o afectiune ce poate pune in pericol viata gravidei si anume preeclampsia. Aceasta afectiune se caracterizeaza prin cresterea tensiunii arteriale si exces de proteine in urina, aparand in general dupa a 20-a saptamana de sarcina.

Aparitia contractiilot inainte de trimestrul al treilea

Contractiile ar trebui in mod normal sa apara in al treilea trimestru de sarcina, insa atunci cand apar mai devreme pot fi semn de nastere prematura sau chiar avort spontan. De aceea se recomanda sa consultati medicul pentru orice simptom care nu vi se pare normal, chiar daca se dovedeste a fi o alarma falsa, preventia este cea mai buna.

Nu mai simti miscarile copilului

Odata ce a inceput sa se miste inseamna ca bebe reactinoeaza la diversi stimuli si va continua sa o faca pana la nastere. Micutul trebuie sa reactioneze daca iti misti pozitia sau pui ceva cald pe burtica. Daca insa nu mai simti aceste reactii ale micutului trebuie sa te prezinti neaparat la medic. In general micutul ar trebui sa faca, in medie, cam 10 miscari in doua ore. Uneori este mai activ, alteori este mai lenes, insa cam acesta este numarul de miscari pe care trebuie sa-l resimti.

[ ... ]

Fumatul pe perioada sarcinii

Fumatul pe perioada sarcinii

Conform statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 12% dintre femei fumeaza in ziua de astazi, 15% in tarile dezvoltate si 8% in tarile aflate in curs de dezvoltare. Aceasta este o problema medicala majora, deoarece fumatul nu afecteaza doar sanatatea femeii, dar in cazul unei sarcini, acesta poate afecta si sanatatea viitorului copil.
Fumul de tigara contine mai mult de 2500 de compusi chimici si nu se stie exact care dintre acestia afecteaza dezvoltarea fatului (nicotina si monoxidul de carbon se pare ca joaca un rol important in aparitia problemelor de-a lungul sarcinii).

Cum poate afecta fumatul nou-nascutul?

Fumatul aproape dubleaza riscul de a avea un copil cu greutate mica la nastere. Bebelusii cu greutate mica la nastere (< 2500 gr) pot avea probleme mult mai mari de sanatate in primele luni de viata, risc mai mare de handicapuri cronice (paralizie cerebrala, retardare mintala si probleme de invatare) sau pot chiar deceda. Se stie deja ca fumatul incetineste cresterea si dezvoltarea fatului, si numeroase studii au aratat ca acesta mareste rata nasterilor inainte de termen (inainte de 37 de saptamani de sarcina) cu 20%. Daca gravida se opreste din fumat pana la sfarsitul primului trimestru de sarcina, riscul de a avea un copil cu greutate mica la nastere nu este mai mare decat in cazul gravidei nefumatoare. Chiar daca gravida nu poate intrerupe fumatul in primele doua trimestre de sarcina, intreruperea lui in cel de al treilea trimestru poate imbunatatii rata de crestere a fatului. Conform studiilor facute, gravidele care se opresc din fumat pana in saptamana a 30-a de sarcina au copii cu greutate la nastere mai mare decat in cazul gravidelor care continua sa fumeze pe toata perioada sarcinii.
Gravidele nefumatoare trebuie sa evite locurile in care se fumeaza. Fumatul pasiv, ca si cel activ, poate impiedica cresterea fatului si mari riscul de a avea un copil cu greutate mica la nastere sau cu afectiuni genetice.
Desi implicatiile fumatului asupra nasterii premature si a greutatii nou-nascutului sunt deja cunoscute, unele studii recente au demonstrat ca atunci cand exista si anumite interactiuni genetice nedorite, fumatul poate mari riscul nasterii cu defecte fizice. Femeile care au fumat in primele luni de sarcina si au din familie cazuri de anomalii congenitale sunt supuse unui risc cu 20% mai mare de a avea copii cu aceleasi probleme. Acelasi risc poate apare si in cazul in care exista fond genetic favorabil aparitiei la nou-nascut a celor doua deformatii cunoscute sub numele de buza de iepure sau gura de lup (bolta palatina deschisa).

Cum poate afecta fumatul sarcina?


Fumatul a fost asociat cu o multime de complicatii aparute pe perioada unei sarcini. Fumatul din primele saptamani de sarcina pare sa mareasca riscul sarcinii ectopice sau sarcina extrauterina (implantarea embrionului se face in afara peretelui uterin). Rareori aceste sarcini au ca rezultat nasterea unui copil, embrionul fiind eliminat chirurgical, iar femeia supusa unui tratament medicamentos. Fumatul poate mari de asemenea riscul avorturilor spontane.
Fumatul pare sa dubleze riscul aparitiei complicatiilor placentare (care apar in 1% dintre sarcini). Cand femeia fumeaza atat fatul cat si placenta sunt private de o parte din oxigenul si nutrientii necesari. Placenta tinde sa creasca si sa se ingroase (poate apare riscul de placenta praevia - placenta este atasata prea jos in uter si acopera partial sau in totalitate cervixul, sau placenta abruptio - placenta se desprinde de peretele uterin inainte de nastere) pentru a ocupa o suprafata mai mare prin care sa asigure necesarul de oxigen si nutrienti pentru fat. Datorita cresterii placentei, fatul nu mai are loc mult ca sa creasca, deci va avea greutate mai mica la nastere, asociata de multe ori cu alte probleme de sanatate (incluzand insuficienta pulmonara). In cazul aparitiei problemelor placentare, nasterea poate pune in pericol viata mamei si copilului, dar acesta poate fi evitat, in majoritatea cazurilor, cu ajutorul operatiei de cezariana.


Poate fumatul sa afecteze fertilitatea?

Fumatul poate cauza probleme reproductive inainte ca femeia sa ramana insarcinata. Un studiu facut in Marea Britanie a aratat ca fumatoarele, fata de nefumatoare, pot avea mai multe probleme de conceptie, 50% dintre ele avand sanse mai mici de a ramane gravide in primele 12 luni de incercari. Acelasi studiu a aratat ca si fumatul intens al tatalui poate duce la conceptie intarziata.


Fumatul parintilor poate cauza si alte probleme bebelusilor si copiilor?

Bebelusii mamelor care au fumat pe perioada sarcinii sunt de trei ori mai mult expusi riscului sindromului mortii infantile subite (SIDS) in comparatie cu cei ai mamelor nefumatoare. Bebelusii expusi fumatului pasiv prezinta de asemenea risc crescut pentru SIDS, chiar daca studiile recente sugereaza ca expunerea la fumul de tigara pe perioada cat se aflau intrauterin conteaza mult mai mult.
Copiii supusi fumatului pasiv sau activ inca inainte de a se naste pot avea probleme ulterioare de genul astmului sau autismului. Un studiu recent facut in Suedia sustine ca bebelusii mamelor care au fumat in primele saptamani de sarcina sunt supusi unui risc de 40% mai mare sa sufere de autism (boala caracterizata prin dificultati de comunicare cu cei din jur) comparativ cu bebelusii mamelor nefumatoare. Copiii mamelor fumatoare prezinta risc de doua ori mai mare sa aiba probleme de comportament, incluzind ADHD (attention deficit/hyperactivity disorder). Acelasi risc crescut pentru comportament impulsiv si lipsa de atentie poate apare si in cazul copiilor a caror mame au fost expuse cu regularitate fumatului pasiv.


Cum pot fi preintampinate problemele cauzate de fumat?

Recomandarile medicale includ intreruperea fumatului inainte de sarcina si evitarea lui pe intreaga durata a acesteia, inclusiv dupa nasterea copilului. Medicul poate sugera gravidei programe speciale de campanie anti-fumat sau metode diferite prin care sa renunte la acesta. Chiar si mai tarziu in sarcina, renuntarea la fumat poate reduce riscurile la care poate fi expus fatul. Odata cu scaderea numarului de tigari fumate scad si problemele datorate fumatului cu care copilul se poate naste.
Renuntarea la fumat se poate face mai usor de-a lungul sarcinii daca: in trecut femeia a mai avut incercari de a se lasa, are un partener care nu fumeaza, are suportul moral al familiei sau prietenilor si intelege efectele negative pe care fumatul le poate avea asupra viitorului ei copil.

Este foarte important ca in preajma nou-nascutului fumatul sa fie exclus. Parintii ar trebui sa renunte la aprinderea tigarilor in casa si musafirii trebuie rugati sa faca acelasi lucru cand vin in vizita. Bebelusii expusi fumului de tigara sufera mai mult de probleme respiratorii si infectii ale urechii decat restul. Bebelusii mamelor care fumeaza sunt expusi unui risc de 38% mai mare sa faca pneumonie si sa fie internati in spital in primul an de viata, fata de cei ai nefumatoarelor. Un copil expus fumului de tigara acasa, in primii ani de viata, este supus unui risc mare de a avea mai tarziu astm.

Si nu in ultimul rand, fumatul poate afecta propria sanatate a femeii: fumatorii prezinta risc crescut pentru cancerul pulmonar sau alte forme de cancer, boli cardiace, accident vascular si emfizem pulmonar (afectiune uneori mortala a plamanilor). Renuntarea la tigari va avea ca rezultat parinti mai sanatosi - ei fiind un model pentru proprii copii.

http://www.parinti.com/

[ ... ]

Alimentatia in perioada sarcinii

Alimentatia in perioada sarcinii

Pana recent s-a considerat ca nutritiei trebuie sa i se acorde atentie abia in a doua jumatate a sarcinii, cand fatul castiga cel mai mult in greutate. Astfel s-a crezut ca importanta nutritiei in timpul sarcinii creste odata cu fatul, lucru ce parea logic la acea vreme, fiind confirmat si de cateva studii. Era, de asemenea si un lucru practic de vreme ce femeile insarcinate nu primeau ingrijiri prenatale decat spre a doua jumatate a sarcinii. Aceasta situatie este pe cale sa se schimbe datorita noilor cercetari aparute in domeniu, a grijii si interesului femeii pentru perioadele de preconceptie si a primului trimestru de sarcina.Noile informatii arata ca nutritia in timpul primelor luni de sarcina este mult mai importanta decat s-a crezut.
Acest lucru reprezinta un atu extraordinar deoarece femeile au inceput sa-l cunoasca si sa-l aplice inca din perioada preconceptionala.
Alimentatia din perioada preconceptionala si primele luni de sarcina este esentiala, deoarece studiile au aratat ca efectele nutritiei din aceste perioade afecteaza formarea si dezvoltarea tesuturilor fatului si implicit sanatatea acestuia dupa nastere. De vreme ce majoritatea tesuturilor si organelor se formeaza in primele luni de sarcina ideea de a se astepta pana cand se obtine confirmarea sarcinii pentru a face schimbarile necesare in alimentatie ar insemna pierderea unui timp pretios. Pentru ca avantajele unei alimentatii sanatoase sa fie vizibile, aceasta trebuie inceputa inca din perioada preconceptionala. Astfel, atunci cand sarcina este confirmata organismul femeii va fi deja pregatit sa faca fata primelor luni de sarcina.
Aceste articol prezinta dezvoltarea fetala din primele luni de sarcina si modificarile ce intervin in organismul viitoarei mame. De asemeni, va da recomandari specifice in ceea ce priveste alimentatia femeii in perioada preconceptionala si a primului trimestru de sarcina.

Primele doua luni de sarcina

Fiecare fiinta isi incepe viata de la o singura celula. Aceasta perioada dureaza, insa, foarte putin. La scurt timp dupa conceptie celula fertilizata incepe sa se divida, formand noi celule. Pana la nastere se va multiplica de miliarde de ori. Insa nu fiecare noua celula devine replica exacta a primei. Desi toate celulele contin acelasi material genetic, grupuri de celule se vor specializa intr-o anumita functie. Aceasta specializare le permite sa formeze tesuturi si organe. Creierul va putea astfel sa memoreze si sa judece, corpul nostru va invata sa digere alimentele si sa elimine reziduurile, sa lupte impotriva infectiilor, sa regenereze oasele si sa efectueze alte mii de functii tocmai datorita diferentelor dintre aceste grupuri celulare.
Nu toate grupurile celulare specializate intr-o anumita functie vor forma concomitent tesuturi si organe. Fiecare tesut si organ va apare la un moment programat. Coloana vertebrala apare la 23 de zile de la conceptie; la 30 de zile apare un grup de celule ce vor forma inima, care si incepe sa bata slab. Mainile, picioarele si degetele se formeaza tot in primele 30 de zile de la conceptie. Peste inca doua saptamani, apar celulele ce vor forma ficatul, pancreasul, stomacul, urechile, ochii si plamanii. Toate aceste modificari spectaculoase se produc inainte ca embrionul sa depaseasca 5 grame si dimensiunea unei monede. Fiecare tesut sau organ se dezvolta dupa un program strict si bine stabilit.
Pentru ca toate tesuturile si organele sa se dezvolte corespunzator, trebuie ca "ingredientele" acestora sa fie prezente in momentul formarii. Daca nu exista suficient oxigen, apa, glucoza, vitamine si minerale in momentul formarii tesuturilor atunci dezvoltarea lor va fi deficitara. Expunerea la medicamente (anticonvulsivante, antibiotice sau chimioterapice), agenti toxici din mediul inconjurator (ca DDT, mercur, plumb), radiatii, agenti infectiosi, alcool si cantitati crescute din anumiti nutrienti poate duce la o dezvoltare anormala a fatului.
Actiunea acestor substante in perioada de formare a tesuturilor si organelor poate duce la avort spontan, malformatii sau alterarea dezvoltarii fizice si mentale a fatului. Expunerea la aceste substante este considerata cea mai periculoasa intre implantare (aproximativ cinci zile de la conceptie) si primele opt saptamani dupa conceptie.
Odata formate, tesuturile si organele incep sa se dezvolte, dar cresterea cea mai importanta in greutate a fatului apare in ultimele luni de sarcina.
De asemeni, dupa ce s-au format tesuturile si organele nu mai sunt la fel de vulnerabile in fata factorilor nocivi. Actiunea substantelor nocive in ultimul trimestru de sarcina, precum diferite substante toxice sau o alimentatie deficitara, nu mai produce malformatii, ci determina formarea de organe subdimensionate si cu funtie anormala. Deoarece exista o multime de factori ce pot influenta dezvoltarea tesuturile si organele este aproape imposibil de spus care dintre acestia sunt responsabili de o anumita malformatie. Nu orice sarcina este afectata in acelasi mod de expunerea la substante nocive. Incercarea de a izola un anumit factor care sa fi produs o anumita anomalie fetala este un exercitiu zadarnic.
In ciuda susceptibilitatii fetale din primele luni de sarcina, majoritatea copiilor se nasc sanatosi si normali. Sansele ca o femeie sa nasca un copil sanatos devin excelente daca aceasta face tot ce este posibil pentru el in timpul sarcinii. Scopul principal este ca dezvoltarea fatului sa fie cat mai armonioasa si mai sanatoasa. Rezultatul, insa, nu poate fi garantat.

Modificarile organismului in timpul sarcinii

Corpul unei femei trece prin schimbari majore in timpul sarcinii. Aceste modificari au loc pe tot parcursul graviditatii si incep la scurt timp dupa conceptie. In primele saptamani de gestatie hormonii responsabili de implantarea embrionului pe peretele uterului, de cresterea uterului si a placentei, precum si de expansiunea sistemului circulator al mamei sunt produsi din abundenta. Aceasta avalansa de hormoni are, insa si efecte secundare. Ei sunt responsabili de cresterea sanilor, de crampe, greata, varsaturi, modificarile gustului si mirosului, toate acestea aparand in primele luni de sarcina. In jurul lunii a treia, cand greata si varsaturile dispar, apare oboseala datorata expansiunii volumului sanguin. De obicei sunt necesare cateva saptamani pana ce organismul femeii se obisnuieste cu acest surplus sanguin.
In prima jumatate a sarcinii, cand fatul este inca mic, la nivelul organismului matern apar o serie de schimbari ce duc la acumularea de grasimi si nutrienti. Consecinta directa o reprezinta cresterea stratului adipos (gras), astfel incat, majoritatea femeilor simt ca devin mai grase si nu insarcinate. Cu cat sarcina evolueaza o mare parte a femeilor nu vor mai stoca grasimi, ci vor incepe sa le utilizeze pe cele deja acumulate. Stratul adipos creste in jurul coapselor, sanilor si trunchiului. De retinut este faptul ca surplusul de grasimi din primele luni de graviditate este un fenomen preprogramat.

Modificari ale apetitului

Majoritatea femeilor observa ca apetitul lor creste in primele luni de sarcina. Se pare ca acestea sunt biologic programate sa castige in greutate inainte ca fatul sa aiba nevoie de acest surplus. Cresterea in greutate poate fi mai mare decat se anticipeaza, deoarece multe dintre viitoarele mame mananca pentru a usura senzatia de greata si varsaturile, alteori, insa, acestea mananca pentru ca pur si simplu li se face foame.
Cresterea in greutate din primele luni de sarcina ingrijoreaza majoritatea femeilor. Probabil cea mai intalnita fraza din aceasta perioada este "voi ajunge de o tona daca voi continua sa mananc in ritmul asta", cu toate ca acest lucru nu este adevarat. Apetitul in timpul graviditatii are perioade de exacerbare si de stationare. Astfel, o saptamana poate fi dominata de foame permanenta, urmata de alta saptamana in care femeia isi pierde interesul pentru mancare. Asadar foamea si greutatea in timpul sarcinii variaza.
Cele prezentate mai sus se aplica unor sarcini cu evolutie normala si care nu sunt afectate de practici nutritionale restrictive, de tulburari ale apetitului sau de frica exagerata de a creste in greutate. Orice femeie este ingrijorata de castigul de greutate din timpul sarcinii. Totusi, o crestere rezonabila a greutatii, intre 12 si 15 kg este de o importanta deosebita pentru cresterea si dezvoltarea fetala.

Dieta in perioada preconceptionala si in primul trimestru al sarcinii

O dieta sanatoasa, ce pregateste organismul pentru o viitoare sarcina, include urmatoarele:
- ingestia de alimente trebuie sa fie in cantitati recomandate
- mese regulate (nu trebuie sarite mese)
- administrarea de minim 0,4 mg de acid folic zilnic
- evitarea consumului de alcool
- evitarea abuzului de suplimente nutritive
- fiecare masa trebuie savurata.
Aceste reguli de baza se aplica si in primele doua luni de sarcina cu o singura mentiune: viitoarea mama trebuie sa ia in greutate in acesta perioada 1 pana la 2 kg.

Respectarea recomandarilor - piramida alimentelor

Piatra de temelie a unei diete sanatoase o reprezinta selectia unei varietati de alimente care, impreuna, furnizeaza necesarul de energie si nutrienti mamei si fatului. Deoarece multe componente ale produselor alimentare nu se gasesc in suplimentele nutritive, dieta sanatoasa se bazeaza in principal pe alimente.
Cel mai bun ghid disponibil, ce promoveaza un regim alimentar sanatos pentru perioada preconceptionala si a primului trimestru al sarcinii este "Piramida alimentelor". Acest ghid "construieste" dieta zilnica pornind de la baza lantului alimentar in sus. Piramida alimentelor furnizeaza un interval al numarului de mese ce pot fi servite intr-o zi valabil pentru fiecare grup alimentar in parte. Numarul cel mai mic de mese este recomandat persoanelor cu nevoi calorice minime, iar numarul maxim de mese este pentru cei cu un necesar de calorii crescut, precum persoanele foarte active, in crestere, femeilor insarcinate sau care alapteaza. Gustarile sunt mai mici cantitativ decat mesele principale.




Baza Piramidei alimentelor este destinata cerealelor, cum ar fi painea, orezul si pastele fainoase, in 6 pana la 11 gustari zilnice. Pentru a sublinia importanta lor, legumele (trei pana la cinci gustari pe zi) si fructele (doua pana la patru gustari zilnic) formeaza a doua mare sectiune din piramida alimentelor. Laptele si produsele lactate, carnea si proteinele vegetale ocupa un spatiu mai mic in piramida, deoarece numarul de gustari recomandate este mai mic (doua sau trei gustari zilnic) comparativ cu cerealele, legumele sau fructele. Pentru fiecare din acest grup alimentar ar trebui alese produsele de baza. De exemplu, produsele din faina integrala sunt preferate celor din faina rafinata, iar carnea proaspata este preferata celei procesate.
In varful Piramidei alimentelor se afla un mic triunghi in care sunt asezate grasimile, uleiurile si dulciurile. Acest lucru nu inseamna ca produse precum untul, margarina, sosurile pentru salate sau prajiturile nu pot face parte dintr-o dieta sanatosa. Faptul ca ocupa un spatiu mic in piramida alimentelor inseamna doar ca ele trebuie sa reprezinte o mica parte din dieta zilnica.

Cum se evalueaza o dieta ?

Unele femei sunt ingrijorate in ceea ce priveste dieta lor si doresc sa faca modificari ale acesteia, altele deja consuma o dieta sanatoasa fara sa stie, insa, acest lucru. Exercitiul de mai jos furnizeaza date cu privire la un regim alimentar sanatos si la schimbarile ce trebuie facute in dieta.
In primul rand trebuie evaluata dieta zilnica – ce se mananca si bea de obicei. Daca dieta variaza mult de la o zi la alta se vor alege cateva zile reprezentative. Utilizand tabelul 1 se va nota ceea ce se consuma de dimineata si pana la culcare.
Se vor estima si nota cantitatea din fiecare aliment consumat, apoi se vor compara cu recomandarile "Piramidei alimentelor". Tabelul 2 contine aceste recomandari.
Se vor marca alimentele consumate in grupul corespunzator acestora. De exemplu, pentru produse de genul maionezei, margarinei, chips-urilor, suncii si a deserturilor se va marca grupul alimentar destinat grasimilor, uleiurilor si dulciurilor. Alimente precum covrigeii si popcornul intra in grupul cerealelor. Trebuie acordata atentie si numarului de gustari ce pot fi consumate intr-o zi. Un bol de paste fainoase reprezinta echivalentul a 2 gustari, 30g de branza reprezinta doua treimi dintr-o gustare. Daca se consuma amestecuri de alimente, precum pizza, supa sau burritos atunci trebuie socotita cantitatea fiecarui ingredient si apoi asociat grupului alimentar de care apartine. Dupa ce se insumeaza cantitatea fiecarui aliment consumat se compara cu recomandarile "Piramidei alimentelor". Astfel se obtine evaluarea dietei zilnice.
Daca rezultatul arata ca dieta este conforma cu recomandarile "Piramidei alimentelor", atunci totul este extraordinar.Daca, insa, dieta nu se incadreaza in aceste recomandari trebuie identificate alimentele ce nu corespund si apoi decis cu ce pot fi inlocuite. De exemplu, smantana si iaurturile consumate des ar putea fi inlocuite cu o gustare de dulciuri fie un bol de iaurt fie o bautura racoritoare cu o ceasca de smantana. Cu cat dieta este planificata mai in amanunt cu atat este mai probabil ca modificarile introduse sa fie acceptate mai usor si pe termen lung.

Bauturile racoritoare si cafeaua

Bauturile racoritoare cu indulcitori artificiali se pare ca nu au nici un risc in sarcina. Totusi, sucurile dietetice contribuie foarte putin la o dieta sanatoasa. Cafeaua, insa, trebuie limitata, se pare ca mai mult de doua cesti de cafea cofeinizata pe zi in timpul sarcinii poate sa duca la avorturi spontane. Cafeaua si cofeina nu au fost asociate cu malformatii fetale.

Folatii

Pe langa o dieta sanatoasa, toate femeile care doresc sa ramana insarcinate ar trebui sa consume minim 0,4 mg de folati pe zi, din ziua conceptiei si inca o luna dupa aceasta. Femeile care au nascut un copil cu defecte ale tubului neural, precum spina bifida, ar trebui sa creasca cantitatea acestui supliment.
Aceste recomandari sunt rezultatul unor studii ce arata ca nivelurile scazute de folati in timpul sarcinii sunt responsabile de 70% din defectele de tub neural la nou-nascuti. Defectele de tub neural cuprind spina bifida si malformatii ale creierului si apar in primele 4 saptamani de sarcina. Deoarece acestea se produc atat de devreme, incarcarea cu folati se face in perioada preconceptionala.

Cum se obtin suficienti folati ?

O cantitate suficienta de folati este asigurata de consumarea zilnica a unor suplimente nutritive cu minimul de 0,4 mg de acid folic (o forma de folat) sau prin consumarea de cereale imbogatite cu folati. Majoritatea cerealelor imbogatite contin in medie cam 0,1 pana la 0,4 mg de folati pe gustare. Pentru a afla cantitatea exacta de acid folic pe care o contin anumite cereale este suficient sa se verifice eticheta. Consumarea zilnica a cerealelor imbogatite cu folati si respectarea dietei recomandate de "Piramida alimentelor" este suficienta pentru a incarca organismul femeii cu folati. Actualmente, organismul primeste mult mai usor folatii gratie painii, pastelor fainoase, cerealelor, covrigeilor produse din faina rafinata si imbogatita cu acid folic. Astfel se obtin cam 40 mcg de acid folic pe gustare.

Importanta meselor regulate

Daca programul obisnuit al meselor implica si sarirea peste unele dintre acestea sau ignorarea senzatiei de foame pana ce se face ora mesei, aceasta practica trebuie schimbata. Nemancatul timp de 8 ore in timpul zilei poate duce la un mediu total nefavorabil dezvoltarii fetale. Cele trei mese plus o serie de gustari, ori de cate ori gravida simte senzatia de foame, ajuta la mentinerea nivelului normal al glucozei sanguine. Glucoza este sursa preferata de energie pentru dezvoltarea fatului. Cand gravida posteste, nivelul seric al glucozei scade atat de mult incat fatul nu mai are principala sa sursa de energie si trebuie sa apeleze la surse alternative, precum grasimile. Respectarea celor trei mese zilnice este importanta si in celelalte doua trimestre ale sarcinii, cand fatul ia cel mai mult in greutate. Cu cat se accelereaza cresterea fetala, cu atat se maresc nevoile zilnice de glucoza ale copilului, micsorand astfel intervalul de timp in care nivelul seric al glucozei se mentine in limite normale.

Cum se poate modifica orarul meselor?

Modificarea orarului mesei este mai usor de zis decat de facut. Unele femei nu simt senzatia de foame sau nu pot manca dimineata. Cheia schimbarii acestei situatii este de a face ceea ce gravida considera acceptabil pentru ea. Acest lucru poate insemna fie luarea la pachet a unor gustari, precum unt de alune, covrigei, fructe, ce vor fi consumate "dupa ceas", fie consumarea dimineata a unui pahar de lapte sau de suc de fructe. Dupa cum s-a subliniat si anterior, schimbarile care au cea mai mare reusita sunt cele care se potrivesc cel mai bine fiecarei gravide in parte.

Modificarile gustului si a mirosului in timpul sarcinii

Aproximativ 50% dintre femei remarca modificari ale gustului si mirosului unor alimente. Aceste schimbari sunt atat de distincte incat dovedeste femeii ca este insarcinata, inainte ca acest lucru sa fie confirmat de un medic. Aceste modificari sunt considerate normale in timpul sarcinii si prezic un risc pentru avortul spontan sub medie.
Alimentele care tind sa aiba un gust neplacut in sarcina sunt cafeaua, bauturile dietetice si alcoolice. Produsele dulci sau sarate sunt de obicei preferate, gravidele afirmand ca devin mult mai gustoase, in timp ce alimentele prajite devin dezgustatoare. Femeile insarcinate trebuie sa evite alimentele care le produc dezgust, acestea urmand a fi inlocuite cu unele ce le fac placere.
Sunt binecunoscute poftele din timpul sarcinii. Unele dintre acestea sunt chiar folositoare, cum ar fi cele pentru lapte si fructe. Altele, ce duc la consumul de pamant, clei sau apret sunt daunatoare. De asemeni, in timpul sarcinii pot sa apara schimbari extreme in preferintele culinare ale femii. De exemplu, gravidele care isi determina partenerul de viata sa strabata zeci de kilometri in mijlocul noptii pentru a cumpara un pepene verde sunt considerate iesite din tipar. Pofta dupa alimente sarate si apa, setea excesiva sau dorinta de a consuma suc de portocale, bauturi racoritoare si in general bauturi foarte dulci poate semnala o problema a tensiunii arteriale sau a glicemiei. Acestea ar trebui verificate de catre medicul curant. Scopul modificarilor preferintelor culinare in timpul sarcinii nu indeamna femeia la o dieta sanatoasa. Nu exista "instincte materne" care sa imbunatateasca alegerile alimentare. Femeile trebuie sa decida singure ce doresc sa manance si ce trebuie sa evite.

Greata si varsaturile din primul trimestru al sarcinii

70% dintre femei au afirmat ca au avut stari de greata in primele doua luni ale sarcinii, iar jumatate dintre acestea au avut si varsaturi. Aceste simptome apar de obicei in primele patru saptamani de sarcina si dureaza pana in saptamana noua sau zece. Greata si varsaturile persista dupa aceasta perioada la 10 pana la 15% dintre femei. Varsaturile numeroase si senzatia severa de greata nu sunt considerate normale si ar trebui verificate de catre medicul curant.
Femeile ce au experimentat greata si varsaturile in primul trimestru de sarcina au risc sub 30% de aparitie a avortului spontan, comparativ cu cele care nu au avut aceste simptome. Cresterea nivelului de hormoni, ce se pare ca determina greata si varsaturile, sunt responsabile de reducerea riscului de aparitie a avortului.
Se recomanda ca femeile insarcinate sa manance, chiar daca au aceste simptome, pentru a nu pierde din greutate.

Evitarea consumului de alcool

Abuzul de alcool (peste cinci pahare zilnic) in perioada timpurie a sarcinii este asociat cu avortul spontan sau cu nasterea unor copii malformati sau subdezvoltati fizic si mental. Nou nascutii afectati de consumul matern de alcool au asa numitul Sindrom Alcoolismului Fetal. Consumul regulat, in cantitati mici, de alcool (unul sau mai multe pahare zilnic), in primul trimestru de sarcina poate afecta, de asemenea, cresterea si dezvoltarea fatului, dar la un grad mai mic comparativ cu cei afectati de sindromul alcool-fetal. Abuzul de alcool in ultimul trimestru de sarcina afecteaza cresterea si dezvoltarea fizica si mentala a fatului, dar nu provoaca malformatii.
Efectele adverse ale consumului ocazional de alcool in a doua jumatate a sarcinii sunt rare. De vreme ce nu s-a constatat ca o anumita cantitate de alcool este sigura si pentru a exclude posibilitatea aparitiei unor malformatii sau a unor copii subdezvoltati se recomanda ca femeile insarcinate sa nu consume alcool.

Vitaminele si suplimentele minerale
Ar trebui consumate vitamine si suplimente minerale in timpul sarcinii?

Cateva studii au demonstrat scaderea malformatiilor la copii nascuti de mame ce au luat multivitamine si minerale in perioada preconceptionala si timpurie a sacinii. Pe de alta parte, studiile au aratat ca o cantitate excesiva de vitamina A (peste 10 000 UI/ zi) si vitamina D (peste 1000 UI zilnic) pot determina malformatii. Din acest motiv, Colegiul American de Obstetrica si Ginecologie a recomanadat ca in timpul sarcinii suplimentele de vitamina A sa nu fie administrate de rutina si in cantitate mai mare de 5000 UI pe zi. Trebuie mentionat ca suplimentele de beta-caroten, un precursor al vitaminei A, nu determina malformatii.
Femeile sunt atentionate sa nu consume ficat mai des de o data pe saptamana pe durata sarcinii datorita continutului crescut de vitamina A al acestuia. De asemeni, trebuie restrictionat consumul de medicamente pentru acnee si riduri deoarece continutul acestora este bazat in principal pe vitamina A. Aceste medicamente se recomanda a fi oprite cu cateva luni inainte de conceptie.Femeile ce doresc sa ramana insarcinate nu ar trebui sa faca abuz de vitamine si minerale. Folosirea vitaminelor si suplimentelor minerale nu se recomanda de rutina in sarcina. Suplimentele de fier in doza de 30 mg/zi sunt recomandate femeilor din saptamana a douasprezecea de sarcina.Alte consideratiiFemeile ce intra in graviditate cu afectiuni precum diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala, boli infectioase, fenilcetonuria (o boala genetica ereditara), care au nascut anterior un copil malformat sau care au istoric familial pentru malformatii sunt cele care ar trebui sa beneficieze de ingrijiri medicale preconceptionale. Inceperea unei sarcini in deplina stare de sanatate este cel mai benefic lucru atat pentru mama cat si pentru fat.


MANANCA SANATOS!



Inainte de fiecare masa, trebuie sa te gandesti la ceea ce ai in farfurie, la cate vitamine, minerale si proteine contine respectivul fel de mancare, lucru foarte important pentru sanatatea ta si a bebelusului pe care il porti in burtica. In timpul sarcinii, tu esti singura sursa de hrana a micutului tau. Fiecare calorie, vitamina sau fiecare gram de proteina de care cel mic are nevoie pentru a se dezvolta trebuie consumate intai de catre tine. Tu si numai tu te poti asigura ca bebelusul tau primeste hrana de cea mai buna calitate. Cel mic se va simti foarte bine si se va dezvolta ca la carte daca tu vei manca o mul time de fructe proaspete, legume, fasole, mazare, cereale, peste, carne de pasare si produse lactate, de preferat degresate. A doua persoana foarte importanta pentru care trebuie sa mananci sanatos pe toata perioada sarcinii esti tu. O dieta sanatoasa iti va asigura cateva rezerve nutritive care te vor ajuta sa rezisti si sa te recuperezi mai usor dupa nastere. Specialistii sunt de parere ca anemia si preeclampsia sunt doua afectiuni mult mai usor de intalnit la gravidele care au o dieta saraca in vitamine si minerale, iar alte probleme precum greturile matinale sau crampele musculare pot fi accentuate de ceea ce mananci sau nu in timpul celor noua luni de gestatie. Mai mult, o nutritie sanatoasa va ajuta la diminuarea schimbarilor de comportament, a starilor de obo seala sau a altor probleme care tin de transformarile psihice prin care probabil vei trece si tu.

CAT TREBUIE SA MANANCI SI CAT AI VOIE SA TE INGRASI

Corpul tau nu va munci niciodata mai mult decat o va face pe timpul sarcinii si al nasterii. Pentru a putea face fata noilor sarcini, mentine-ti puterea fizica, avand o dieta echilibrata si sanatoasa.Fata de necesarul caloric de pana acum, pe perioada sarcinii, orice femeie are nevoie de un surplus de aproximativ 500 de calorii pe zi.Incepe sa mananci cinci, sase mese pe zi, in locul celor doua, trei foarte consistente.Asigura-te ca organismul tau primeste necesarul de proteine si carbohidrati. Proteinele asigu ra nutrientii esentiali pentru dezvolarea fatului, iar carbohidrat ii intrunesc nevoile tale energetice.Consuma alimente care contin vitamine (in special vitamina C) si minerale (in special fier). Acestea sunt esentiale pentru buna functionare a tuturor organelor tale. Medicii sunt de parere ca o femeie care are o greutate medie si trece printr-o sarcina care decurge normal ar trebui sa castige circa 10-15 kilograme pe parcursul celor 40 de saptamani de gestatie. Aceasta suma inseamna 3-4 kilograme, greutatea copilu- lui, si alte 7-12 kilograme pentru sistemul care suporta bebelusul, precum placenta, lichidul amniotic, volumul crescut de sange si sanii modificati ai mamei. De obicei, in primul trimestru de sarcina, vei acumula foarte putine kilograme, iar apoi, din luna a patra pana in luna a opta, intre 0,5 si 1 kilogram pe saptamana. La sfarsitul celui de-al treilea trimestru, daca ai o dieta echilibrata si sanatoasa, bazata pe cat mai multe fructe, legume, produse lactate si carne slaba, vei acumula, la fel ca la inceputul sarcinii, foarte putine kilograme sau poate chiar deloc. A reusi sa iti mentii cresterea in greutate la un nivel echilibrat, inseamna ca organismul tau se poate adapta mult mai usor la noile dimensiuni, iar fatul primeste un flux continuu de substante nutritive. Desigur, fiecare sarcina este diferita si fiecare gravida reactioneaza intr-un stil propriu modificarilor hormonale, celor fizice si celor nutritionale care vor interveni in regimul sau de viata. Consulta-te cu medicul tau obstetrician asupra greutatii pe care ar trebui sa o atingi pe perioada sarcinii, in functie de structura ta actuala.

ALIMENTE DE EVITAT IN SARCINA

Pentru ca foarte multe viitoare mamici nu stiu ce ar trebui sa consume si ce nu pe perioada celor noua luni de graviditate, vom incerca sa trecem in revista cateva alimente si bauturi fata de care ar trebui sa pastrezi distant a, atunci cand ai in burtica un bebelus:Alcoolul ar trebui exclus din obiceiurile tale alimentare, chiar daca un pahar de vin, de doua ori pe saptamana, nu face altceva decat sa-ti mai dea putina culoare in obraji.Alimentele si bauturile ce con tin cofeina.Alimentele si bauturile cu un continut bogat in zahar.Frisca artificiala si inghetata artificiala.Friptura in sange sau carnea cruda.Alimentele afumate (somonul fume, cascavalul afumat, mezelurile, carnatii afumati).Ouale crude.Branza moale precum camembert sau branza cu mucegai.Produsele din lapte nepasteurizat de capra sau oaie.Fructele si legumele despre care crezi ca nu au fost bine spalate.Salatele semipreparate precum sala boeuf.Pateul de ficat sau alte produse din carne procesata.Ficatul de pasare, de vita sau de porc, deoarece contine cantitat i mari de vitamina A.Alimentele care au in general un continut mare de grasimi si zaharuri.

NUTRIENTI ESENTIALI

O dieta sanatoasa si echilibrata este esentiala pentru cresterea si dezvoltarea bebelusului tau, pre cum si pentru starea ta de bine. In timpul sarcinii, organismul tau are nevoie de diferiti nutrienti, vitamine si minerale, pe care, in mod normal, nu le-ar necesita.

CALCIU

Bebelusul pe care il porti in bur tica are nevoie de calciu, in special in ultimele trei luni de sarcina, pentru o dezvoltare sanatoasa a sistemului osos si a dintilor. Deoarece fatul isi asigura necesarul de calciu din organismul tau, trebuie sa suplimentezi acest mineral cu preparatele vitaminice recomandate de medic. Pe perioada sarcinii, organismul tau are nevoie de aproximativ 1.200 de miligrame de calciu in fiecare zi, cantitate ce poate fi asigurata din produse lactate (de preferat cele sarace in grasimi), cereale integrale, pastai, fasole boabe, oua, fructe si legume. Important de mentionat este faptul ca trei pahare de lapte pe zi, asigura trei sferturi din necesarul zilnic de calciu.

ACIDUL FOLIC

S-a demonstrat stiintific faptul ca incidenta defectelor de tub neural sunt reduse semnificativ daca viitoarea mama ia acid folic cu o luna inainte de conceptie si in primele trei luni de sarcina. Pentru ca in aceasta perioada organismul tau necesita aproximativ 500 de miligrame de acid folic pe zi, este greu de obtinut aceasta cantitate din alimentatie. De aceea, medicul obstetrician iti va recomanda cel mai bun preparat vitaminic, pentru a-ti asigura cantitatea necesara de vitamine si minerale, precum si de acid folic. De retinut ar fi ca legumele cu frunze verzi, cerealele integrale si painea din faina integrala de grau, mazarea si fasolea uscata contin cantitati semnificative de acid folic. Un alt lucru important de mentionat este faptul ca acidul folic se pierde prin gatirea legumelor sau prin congelarea lor.

FIBRELE



Este mai mult decat recomandat ca, in timpul sarcinii, orice viitoare mamica sa mareasca aportul de fibre din alimentatia ei. Termenul de fibre este folosit pentru a descrie acea parte a alimentelor care nu se digera si care este preluata de organism pentru a ajuta la producerea sca unelor normale. Constipatia este una dintre problemele frecvente ce apar in timpul sarcinii, iar prin cresterea continutului de fibre in alimentatie vei putea preveni aceasta neplacere. Fibrele se gasesc in cantitati mari in cerealele integrale, painea din faina integrala, fructe si legume, pastai sau tarate.

FIERUL

Deoarece in timpul sarcinii volumul de sange creste foarte mult, iar sistemul circulator al bebelusului este in plina dezvoltare, suplimentele de fier sunt esentiale pentru sustinerea acestor transformari. Specialistii sunt de parere ca necesarul zilnic de fier pentru o femeie gravida se poate incadra intre 25 si 35 de miligrame si poate fi asigurat de produsele de origine animala. Fierul din mancarurile care au la baza produse de origine animala este mai usor absorbit de catre organism decat cel din plante.

PROTEINELE




In timpul graviditatii, necesarul tau zilnic de proteine creste cu aproximativ 15%, ceea ce inseamna ca vei avea nevoie de circa 55 – 85 de miligrame de proteine pe zi, in functie de masa ta corporala. Proteinele pe care le consumi sunt esentiale pentru dezvoltarea bebelusului din burtica si pentru prepararea sanilor tai pentru alaptare. In mare parte, necesarul de proteine este asigurat de consumul de carne si lactate. Daca bei trei pahare de lapte in fiecare zi, ai asigurata jumatate din cantitatea de proteine necesara zilnic pe timpul sarcinii. In cazul in care nu-ti place foarte mult carnea sau esti vegetariana, iti poti asigura necesarul de proteine din alte alimente la fel de sanatoase, precum nautul, fasolea, mazarea sau produsele din soia.


ZINCUL

Este necesar pentru dezvoltarea oaselor, creierului si a sistemului nervos fetal. Sursele de zinc sunt: oua, nuci, cascaval, carne rosie, peste conservat.


GLUCIDELE

Desi exista opinii care sustin ca ele ar trebui eliminate din alimentatia gravidelor, acestea pot fi luate din cerealele integrate, fructe, legume si orez.

APA



Pe timpul sarcinii, si nu numai, orice femeie care are grija de sanatatea ei trebuie sa bea aproximativ 2 litri de apa pe zi, deoarece apa este esentiala pentru sanatatea si frumusetea organismului. Deshidratarea poate cauza probleme dezvoltarii sanatoase a fatului. Nu trebuie sa-ti faci o multime de griji si sa stai de aici inainte cu zeci de tabele in fata pentru a calcula numarul de calorii si pentru a afla ce contine fiecare aliment din farfuria ta. Asigura-te doar ca in alimentatia ta exista: • Carbohidrati din amidon: paine, orez, paste, cereale, cartofi. • Fructe si legume: cinci portii pe zi sau chiar mai mult. • Produse lactate: lapte, iaurt, branza din lapte pasteurizat. • Proteine: carne, peste, oua, fasole si orice leguma boabe. • Cantitati reduse de grasimi si zaharuri. • Cel putin opt pahare de apa pe zi.

ATENTIE!
Vitamina A este importanta pentru cresterea celulelor, dezvoltarea organului vazului, sanatatea pielii, productiei de celule rosii, precum si dezvoltarii sistemului imunitar. Vitamina C repara tesuturile si ajuta la productia de colagen. De asemenea, incurajeaza cresterea oaselor si dintilor.

[ ... ]

Preeclampsia

Preeclampsia

Preeclampsia este o complicatie ce survine in timpul sarcinii, caracterizata prin hipertensiune arteriala, proteinurie (nivel ridicat de proteine in urina) si edeme ale membrelor superioare si inferioare.
Preeclampsia (numita si toxemie gravidica) este definita ca:
- o tensiune arteriala mai mare de 140 mm Hg pentru maxima si de 90 mm Hg pentru minima dupa a 20-a saptamana de sarcina
- un nivel de proteine in urina > 0,3 g in 24 ore

Preeclampsia survine in general spre sfarsitul trimestrului al 2-lea sau inceputul trimestrului al 3-lea al sarcinii. Este frecventa in sarcinile multiple, sau la femei care nu au nascut niciodata.
Eclampsia este faza finala si cea mai grava a preeclampsiei si apare atunci cand aceasta din urma nu este tratata. Eclampsia se aseamana cu o criza de epilepsie, manifestandu-se prin pierderea constientei, redoarea membrelor si aparitia convulsiilor. Afectiunea pot cauza coma si chiar moartea mamei si a fatului si se poate produce inainte, in timpul sau dupa nastere.




Cauze :

Preeclampsia este numita si toxemie gravidica deoarece se credea ca este cauzata de o toxina din sangele gravidei. In prezent, aceasta teorie nu mai este acceptata, dar cauzele preeclampsiei raman necunoscute. Cercetatorii indica drept posibile cauze:
- fluxul sangvin insuficient la nivelul uterului
- afectarea vaselor de sange
- o deficienta imunitara
- nutritia deficitara

Simptome :

Semnele preeclampsiei fac parte din definitia afectiunii: hipertensiune arteriala (HTA), proteinurie (nivel ridicat de proteine in urina) si edeme, dupa a 20-a saptamana de sarcina.
Precocitatea si importanta HTA sunt factori asociati cu un prognostic nefavorabil, deoarece pot antrena o moarte fetala in utero sau o hipotrofie fetala.
- cefalee (dureri de cap)
- stare de somnolenta neobisnuita
- tulburari vizuale: diminuarea acuitatii vizuale, uneori chiar cecitate, dipoplie (vedere dubla)
- acufene (tiuitul urechilor)
- dureri abdominale
- greturi
- varsaturi
- luare brusca in greutate (peste 1 kg intr-o saptamana) cauzata de edeme
Edemele nu constituie un semn specific al preeclampsiei, deoarece apar frecvent in timpul sarcinii.
Criza de eclampsie se manifesta prin urmatoarele semne:
- consulvii asociate cu o accentuare a hipertensiunii arteriale (> 150 mm Hg pentru maxima si 110 mm Hg pentru minima)
- convulsii tonico-clonice, urmate de coma postcritica. Convulsiile pot sa apara dupa a 20-a saptamana de sarcina, in timpul travaliului sau in prima saptamana dupa nastere la o pacienta care nu a avut niciodata convulsii.

Tratament :

-incetarea activitatilor
- odihna completa
- medicatie antihipertensiva
- supraveghere stricta: greutate, diureza, tensiune arteriala, proteinurie, uricemie si creatinemie

Tratamentul simptomelor ce evoca o preeclampsie:
- spitalizare de urgenta
- odihna completa (repaus la pat)
- administrarea de medicamente antihipertensive
- supraveghere stricta: greutate, diureza, tensiune arteriala, proteinurie, uricemie si creatinemie
- supravegherea vitalitatii fatului: monitorizare fetala permanenta
- decizia de provocare a unei nasteri premature pe cale naturala sau prin cezariana este uneori luata in cazul unei HTA necontrolabila.

Tratamentul crizei de eclampsie se face in mediu spitalicesc si cuprinde administrarea de anticonvulsivante si declansarea nasterii sau practicarea unei operatii de cezariana. In general, pacienta se vindeca si nu exista recidive in urmatoarele sarcini. Totusi, sunt posibile unele complicatii pe termen lung.

[ ... ]

Placenta abruptio - dezlipirea de placenta

Placenta abruptio - dezlipirea de placenta

In mod normal in timpul sarcinii, placenta este atasata ferm de peretele interior al uterului pana in momentul nasterii copilului.
Placenta abruptio reprezinta separarea prematura a placentei inainte de nastere. De vreme ce placenta asigura necesarul de substante nutritive si de oxigen de la mama la fat, aceasta separare poate fi amenintatoare de viata pentru fat si in unele cazuri si pentru mama. Placenta abruptio poate determina o nastere prematura, o greutate mica la nastere (2500g sau mai mica) si pierderi masive de sange la mama. In mai putin de 1 din 1000 de nasteri, o placenta abruptio severa poate avea drept consecinta decesul fatului.

Placenta abruptio, intalnita si sub numele de abruptio placenta ori placental abruption, afecteaza aproximativ 9 din 1000 de nasteri. De regula se manifesta in cel de-al treilea trimestru de sarcina, dar ea poate aparea oricand dupa saptamana 20. Pana la 15 procente din cazurile de placenta abruptio nu sunt evidente inainte ca nasterea sa inceapa sa progreseze sau abia dupa nastere.
Cauzele placenta abruptio nu sunt bine intelese si unele femei o dezvolta fara sa aiba nicio cauza care sa poata fi identificata.

Cu toate acestea, se poate reduce riscul prin tratarea sau evitarea factorilor de risc care sunt asociati cu placenta abruptio:
- Tensiunea arteriala crescuta (140/90 mm Hg sau mai mare), indiferent daca este crescuta in mod cronic sau a crescut datorita sarcinii (hipertensiunea indusa de sarcina, numita preeclampsia). Hipertensiunea este cel mai frecvent factor de risc asociat cu placenta abruptio.
- Prezenta unei placenta abruptio in trecut. Dupa ce a avut placenta abruptio, o femeie are o sansa de 4-17% sa aiba o alta la o sarcina urmatoare. Dupa doua sarcini complicate cu placenta abruptio, o femeie are o sansa de 25% sa aiba inca una.
- Fumatul. Riscul de placenta abruptio creste cu 20% cu fiecare 10 tigari pe care o femeie insarcinata le fumeaza pe zi. 15-25% din cazurile de placenta abruptio sunt asociate cu consumul de tigari.
- Consumul de droguri;
- Antecedente de leziuni fizice ale uterului, precum cele cauzate de un accident de masina sau de o lovitura in abdomen.
- Ruperea prematura a membranelor (RPM) cu durata mai mare de 24 ore. Unele cercetari sustin ca placenta abruptio se dezvolta in circa 3-5% din aceste cazuri.
- Istoric de probleme uterine, precum o tumora a uterului (leiomiomul uterin)
- Incidenta placentei abruptio creste usor cu varsta, aparand la 3 din 1000 de femei insarcinate cu varsta intre 20 si 24 ani, crescand la 7 din 1000 de femei gravide care au peste 35 ani.
- Sarcina cu mai multi feti. Placenta abruptio afecteaza aproximativ 12 din 1000 de sarcini multiple.
- Nasterea prin cezariana in trecut creste usor riscul de placenta abruptio.
- Unele studii sugereaza ca nivelurile scazute de acid folic ar putea fi asociate cu placenta abruptio. Nivelul scazut de acid folic (folat) este asociat cu nivelurile scazute de homocisteina (Homocisteina este un aminoacid care in mod normal se gaseste in cantitati mici in sange) in organism, care afecteaza vasele sanguine si circulatia sangelui in placenta. Daca femeia gravida ia vitamine in timpul sarcinii, acestea contin suficient acid folic pentru a acoperi necesitatile.
Vitaminele prenatale contin acid folic deoarece toate femeile care sunt sau care ar putea deveni insarcinate au nevoie de 400 ug (0.4 mg) de folat pe zi pentru a preveni defectele de tub neural la fat.
Daca placenta abruptio se dezvolta pot aparea unul sau mai multe simptome, printre care si urmatoarele:
- Sangerare vaginala care este mica sau mare din punct de vedere cantitativ, in functie de localizarea separarii de peretele uterin si de durata de timp de care este nevoie sa sangele sa treaca prin placenta.
- Uter sensibil sau dureros
- Semne de nastere prematura, contractii regulate, durere sau sensibilitate in partea inferioara a spatelui sau in zona abdominala.

[ ... ]

Factorul Rh si sarcina

Factorul Rh si sarcina

Sensibilizarea Rh in timpul sarcinii, apare atunci cand o gravida cu sange Rh-negativ este expusa la sange Rh-pozitiv care provine de la fat. Odata expus la sange fetal Rh-pozitiv, sistemul imun al mamei poate produce anticorpi care sa distruga celulele rosii (eritrocite) Rh-pozitive ale fatului. Acest raspuns imunologic prin anticorpi, este denumit sensibilizare Rh. Sensibilizarea Rh nu poate apare la persoanele care au sange Rh-pozitiv. Rh-ul este un antigen care se gaseste pe membrana hematiilor. Persoanele care au acest antigen se numesc Rh-pozitive, iar cele care nu il au Rh-negative

Cand sistemul imun al unei persoane Rh-negative, este expus pentru prima data la sange Rh-pozitiv, este nevoie de cateva saptamani pentru a se dezvolta imunoglobuline de tip M (anticorpi IgM). Acesti anticorpi IgM sunt prea mari pentru a traversa bariera placentara si din acest motiv, fatul Rh-pozitiv care a declansat sensibilizarea nu este de obicei afectat. Un sistem imun care deja a fost anterior sensibilizat la sange Rh-pozitiv, raspunde rapid la o a doua sarcina cu un fat Rh-pozitiv. In acest caz, la cateva ore de la expunere, anticorpi mai mici, imunoglobuline de tip G (anticorpi IgG) sunt formati. Acestia pot traversa placenta si vor distruge eritrocitele Rh-pozitive ale fatului. Exista persoane Rh-negative care nu devin sensibilizate nici dupa expunerea la cantitati mari de sange Rh-pozitiv. Motivele sunt deocamdata necunoscute.



Femeile Rh-negative

Aceste femei au sanse mari de a deveni sensibilizate la sangele Rh-pozitiv fetal, daca nu li se administreaza imunoglobuline Rh inainte sau putin dupa un eveniment cu risc de sensibilizare crescut, asa cum ar fi avortul, amniocenteza (prelevare de lichid din sacul amniotic) sau nasterea.

Femeile anterior sensibilizate Rh

Femeile sensibilizate Rh la o sarcina anterioara, trebuie atent monitorizate in timpul oricarei sarcini cu fat conceput cu un partener Rh-pozitiv, deoarece este foarte probabil ca fatul sa aiba sange Rh-pozitiv. Ca raspuns, sistemul imun al mamei dezvolta rapid anticorpi IgG, care pot traversa placenta si distruge eritrocitele Rh-pozitive ale fatului. Fiecare sarcina ulterioara cu un fat Rh-pozitiv, produce tot mai multe probleme serioase pentru acesta. Boala fetala care rezulta se numeste boala Rh, boala hemolitica a nou-nascutului sau eritroblastoza fetala si poate fi usoara sau severa.

Boala usoara determina distrugere limitata a eritrocitelor fatului, care are ca rezultat instalarea unei anemii usoare. De obicei sarcina poate fi dusa la termen si nu este nevoie de un tratament specific, dar poate apare icter dupa nastere, care poate pune anumite probleme. Aceasta forma de boala apare mai ales la prima sarcina dupa ce s-a produs sensibilizarea Rh.
Forma moderata a bolii implica distrugerea unui numar mai mare de eritrocite fetale. Fatul poate dezvolta o hepatomegalie si o anemie moderata. Este posibil ca sarcina sa fie terminata inainte de termen, iar fatul poate necesita transfuzii de sange inainte sau dupa nastere. Supravegherea nou-nascutului cu boala Rh moderata se impune in primele zile dupa nastere, datorita riscului crescut de aparitie a icterului.

Boala Rh severa (hidrops fetal) inseamna o distructie in masa a eritrocitelor fetale Rh-pozitive. Fatul dezvolta anemie severa, hepato-splenomegalie, nivele crescute de bilirubina si retentie de fluide (edeme generalizate). Este nevoie de una sau mai multe transfuzii de sange inainte de nastere. Nou-nascutii cu boala severa Rh au uneori nevoie de inlocuirea totala a sangelui. Aceasta procedura implica inlocuirea aproape in totalitate a sangelui copilului, cu sange provenit de la donatori, care de regula este sange din grupa 0 Rh-negativ. Un istoric de sarcina cu boala severa Rh, este un semn ca este nevoie de tratament special la urmatoarea sarcina cu un fat Rh-pozitiv. Femeile anterior sensibilizate Rh si care sunt insarcinate cu un fat Rh-negativ, nu au nici un risc de declansare a vreunui raspuns imun.

FACTORI DE RISC

Sensibilizarea Rh apare atunci cand o persoana cu sange Rh-negativ, este expusa la sange Rh-pozitiv. Sensibilizarea Rh in timpul sarcinii apare atunci cand o gravida cu sange Rh-negativ, este expusa la sange Rh-pozitiv care provine de la fat. Factorii care cresc riscul amestecarii sangelui cu Rh diferit si al sensibilizarii consecutive in timpul sarcinii, sunt:
-traumatisme abdominale, cum sunt cele din urma unui accident rutier
-interventii chirurgicale abdominale, cum ar fi operatia cezariana
-anomalii de insertie a placentei (placenta abruptio sau placenta previa) care pot cauza sangerari placentare
-prezentatie anormala (prezentatie pelvina) a fatului la nastere (fatul iese cu pelvisul inante si nu cu capul cum este normal)
-proceduri obstetrice cum sunt amniocenteza, prelevarea de sange fetal sau biopsie din vilozitatile coriale (elemente constituente ale placentei care permit alimentarea fatului si schimburile gazoase intre mama si fat)
-avorturile spontane sau la cerere dupa 8 saptamani de sarcina (la aceasta varsta productia de eritrocite fetale este deja inceputa)
-mola hidatiforma (tumora de cele mai multe ori benigna, formata prin degenerarea vilozitatilor coriale ale placentei in timpul sarcinii) dupa saptamana 8 de sarcina.

O alta forma de sensibilizare Rh, desi foarte rara, este cea care apare dupa folosirea aceluiasi ac de catre consumatorii de droguri. Transfuziile de sange Rh-pozitiv la persoane cu sange Rh-negativ, pot declansa sensibilizarea Rh. Aceasta varianta este insa foarte rara, deoarece sangele este de obicei testat inainte de a fi transfuzionat.
-traumatisme abdominale, cum sunt cele din urma unui accident rutier
-interventii chirurgicale abdominale, cum ar fi operatia cezariana
-anomalii de insertie a placentei (pacenta abruptio sau placenta previa) care pot cauza sangerari placentare
-prezentatie anormala (prezentatie pelvina) a fatului la nastere (fatul iese cu pelvisul inante si nu cu capul cum este normal)
-proceduri obstetrice cum sunt amniocenteza, prelevarea de sange fetal sau biopsie din vilozitatile coriale (elemente constituente ale placentei care permit alimentarea fatului si schimburile gazoase intre mama si fat)
-avorturile spontane sau la cerere dupa 8 saptamani de sarcina (la aceasta varsta productia de eritrocite fetale este deja inceputa)
-mola hidatiforma (tumora de cele mai multe ori benigna, formata prin degenerarea vilozitatilor coriale ale placentei in timpul sarcinii) dupa saptamana 8 de sarcina.

Testele initiale pentru diagnosticul incompatibilitatii Rh, sunt teste sangvine care se fac de obicei in primul trimestru de sarcina, la primul consult prenatal. Daca mama este Rh-negativa iar tatal Rh-pozitiv, este foarte probabil ca fatul sa fie la randul lui Rh-pozitiv. Aceleasi teste se fac si in cazul in care gravida a avut avorturi spontane repetate, avorturi la cerere, mola hidatiforma sau sarcina ectopica (fatul se dezvolta in afara uterului).

Femeile Rh-negative

Toate gravidele Rh-negative trebuie sa faca un test Coombs indirect (test folosit pentru determinarea anticorpilor) la inceputul sarcinii. La primul consult prenatal, se fac teste sangvine care sa determine daca a existat o sensibilizare Rh anterioara. Daca gravida este Rh-negativa si testele de sensibilizare sunt negative, procedura se poate repeta intre saptamanile 24-28 de sarcina. Daca si acum testele ies negative, examinari ulterioare pana la nastere nu mai sunt necesare. Daca nou-nascutul este Rh-pozitiv, atunci se vor repeta testele la mama dupa nastere, impreuna cu un test Coombs indirect, care sa determine daca a avut loc o sensibilizare Rh prenatala tarzie sau in timpul nasterii.

Femeile anterior sensibilizate Rh

Pentru femeile din aceasta categorie, care au devenit sensibilizate in timpul sarcinii, se recomanda monitorizarea sarcinii pentru a determina daca fatul are sau nu de suferit.
Se pot face urmatoarele teste:
-testul Coombs indirect, care se face periodic pe timpul sarcinii, pentru a determina daca nivelul anticorpilor impotriva eritrocitelor Rh-pozitive este sau nu in crestere
-amniocenteza, care se poate face in jurul varstei de 15 saptamani, pentru a examina lichidul amniotic si a determina daca exista sau nu substante care sa indice probleme fetale; procedura poate determina de asemenea grupa sagvina a fatului si Rh-ul si se poate repeta la nevoie, pentru a monitoriza starea de sanatate a fatului
-ecografia Doppler fetala, analizeaza fluxul sanguin de la nivelul cordonului ombilical si/sau al creierului fetal si poate determina prezenta si severitatea anemiei fatului; aceasta examinare poate inlocui amniocenteza si a castigat teren in ultima vreme, devenind tot mai utilizat in monitorizarea sarcinilor cu risc de sensibilizare Rh
-analize ale sangelui fetal (cordocenteza, sangele este recoltat din cordonul ombilical) se poate face pentru a determina direct starea de sanatate a fatului; aceasta procedura este limitata la monitorizarea sarcinilor cu sensibilizare Rh deja cunoscuta si cu complicatii (gravide care au mai avut sarcini care s-au soldat cu moartea fatului sau teste auxiliare care indica perturbari ale sanatatii fatului)
-monitorizarea cardiaca fetala, se poate face in trimestrul trei de sarcina, pentru a verifica starea fatului; ritmuri cardiace fetale anormale, pot indica instalarea anemiei ca urmare a sensibilizarii Rh
-ecografia fetala, se poate practica pentru a monitoriza dezvoltarea fetala si eventualele probleme care pot apare datorita sensibilizarii Rh, cum ar fi edemele fetale, care sunt un semn de boala Rh severa.

Tratament

Femeile Rh-negative

Daca mama este Rh-negativa si nu a fost sensibilizata Rh, iar partenerul de viata este Rh-pozitiv, tratamentul se focalizeaza pe prevenirea reactiei de sensibilizare in timpul sarcinii sau la nastere. Se foloseste ca si tratament, cu eficienta foarte mare, injectarea de imunoglobuline Rh. Pentru a preveni aparitia reactiei de sensibilizare tarziu in timpul sarcinii sau la nastere, se recomanda injectarea de imunoglobuline in jurul varstei de 28 de saptamani de sarcina. Aceasta forma de tratament impiedica sistemul imun sa formeze anticorpi impotriva eritrocitelor fetale Rh-pozitive. Aceste injectii sunt necesare si daca gravida a avut sangerari vaginale sau a suferit interventii obstetricale, cum ar fi amniocenteza. Daca nou-nascutul este Rh-pozitiv, mama va primi injectii cu imunoglobuline din nou, in primele 72 de ore de la nastere. Impiedicand aparitia sensibilizarii Rh la mama, se protejeaza de fapt urmatorul fat cu sange Rh-pozitiv. Daca nou-nascutul este Rh-negativ, atunci sensibilizarea nu se poate produce si nu este necesar nici un tratament. Administrarea de imunoglobuline este necesara si in caz de avort, mola hidatiforma, sarcina ectopica.

Femeile anterior sensibilizate Rh

In acest caz, tratamentul se axeaza pe prevenirea sau minimalizarea afectarii fetale si impiedicarea unei nasteri inainte de termen. Optiunile de tratament depind de severitatea afectarii fetale, astfel:
-daca investigatiile facute arata ca fatul este usor afectat de catre anticorpii impotriva eritrocitelor Rh-pozitive, este necesara doar o monitorizare atenta pana cand sarcina ajunge la termen; nasterea inainte de termen va fi luata in calcul doar daca starea fatului se inrautateste
-daca investigatiile evidentiaza o afectare moderata fetala, monitorizarea atenta a fatului se face pana cand plamanii acestuia sunt dezvoltati suficient ca sa permita o nastere prematura; operatia cezariana este indicata atat pentru a naste fatul repede, cat si pentru a evita inducerea travaliului inainte de termen; uneori, fatul are nevoie de transfuzii sangvine imediat dupa nastere
-atunci cand fatul este sever afectat de anticorpii mamei, sunt necesare transfuzii fetale inainte de nastere (transfuzii fetale intrauterine); acestea se fac prin abdomenul fatului sau direct in cordonul ombilical; nasterea prematura este foarte frecventa; transfuzii ulterioare sangvine sunt necesare pentru a mentine starea de sanatate a fatului, pana cand plamanii acestuia vor fi suficient dezvoltati pentru a permite o nastere. Aceasta se face prin cezariana cel mai frecvent si uneori sunt necesare transfuzii de sange imediat dupa nastere

Femeile Rh-negative care au un partener de viata Rh-negativ la randul lui, nu au risc pentru aparitia sensibilizarii Rh in timpul sarcinii. Daca partenerul de viata este Rh-pozitiv, sensibilizarea poate fi prevenita aproape intotdeauna, prin injectarea de imunoglobuline, care protejeaza in acest fel si sarcinile urmatoare. Daca gravida este deja sensibilizata Rh, se impune monitorizarea atenta a sarcinii, pentru a preveni vatamarea fatului.

Folosirea imunoglobulinelor Rh injectabile este 99.8% eficienta in prevenirea sensibilizarii Rh. Aceste imunoglobuline contin anticorpi purificati de la donatori umani. Tratamentul impiedica sistemul imun al unei mame Rh-negative nesensibilizata Rh, de a produce anticorpi impotriva eritrocitelor Rh-pozitive ale fatului.
Daca se impune nasterea prematura a unui fat mai mic de 34 de saptamani, medicatia cortizonica (betametazona sau dexametazona) se poate administra mamei, pentru a accelera dezvoltarea plamanilor fetali.

http://www.sfatulmedicului.ro/

[ ... ]

Avortul spontan

Avortul spontan

Avortul spontan reprezinta intreruperea spontana a sarcinii (printr-o cauza naturala, fara o interventie din afara) inainte de saptamana 20 de gestatie (eliminarea spontana a produsului de conceptie dupa saptamana 20 poarta denumirea de pierdere spontana in stadiul avansat al dezvoltarii sarcinii).
Avorturile spontane au loc relativ frecvent, 1 din 4 femei gravide pierd sarcina. Pierderea produsului de conceptie in primul trimestru si inceputul celui de-al doilea trimestru, reprezinta 15- 25% din totalul sarcinilor diagnosticate clinic. De asemenea, avortul spontan in stadiul mic de dezvoltare este frecvent la femeile care nu stiu ca sunt insarcinate.

FACTORI DE RISC

Factorii de risc pentru pierderea sarcinii sunt urmatorii:

-varsta inaintata a mamei, peste 35 ani
-istoric personal de avorturi spontane repetate (2-3)
-consumul de antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen sau naproxen) in timpul conceptiei sau in fazele precoce ale sarcinii
-consumul de alcool in timpul sarcinii
-consumul droguri (cocaina)
-fumatul
-expunerea la substante chimice ca benzen, arsenic, formaldehida, inaintea sarcinii
-consum de cafeina in timpul sarcinii
-afectiuni ginecologice precum fibroame uterine sau alte anomalii ale uterului
-declansarea unor boli sau infectii dobandite in timpul sarcinii, de exemplu afectiuni autoimune
-traumatisme fizice - contuzii abdominale
-cauze imunologice, imunizari Rh
-studii recente sugereaza implicarea carentei de acid folic in cresterea riscului de avort spontan.

Trei sau mai multe avorturi spontane repetate sunt neobisnuite la o femeie. Avorturile repetate (avort "habitual") sunt cauzate de existenta unei afectiuni medicale.

Alti factori de risc pentru avorturi spontane repetate:
-sindromul ovarelor polichistice
-istoric familial de avorturi spontane (pe linie maternal)
-un control terapeutic prost al unei boli cronice (diabet zaharat sau boli autoimune)
-anumite infectii virale sau bacteriene
-sindromul antifosfolipidic (afectiune autoimuna)
-anomalii structurale ale uterului (uter in forma de T), in 12-15 % din cazurile de avorturi repetate
-istoric de fat malformat
-accidente, raniri fizice
-prelevare de vilozitati coriale (1 din 100 de cazuri) sau amniocenteza (1 din 200 de sarcini)
-anomalii cromozomiale ale unui parinte.

Sunt cunoscuti, de asemenea, cativa factori care nu cresc riscul de avort spontan precum: expunerea la campul monitorului de computer sau la camp electromagnetic, actul sexual sau exercitiul fizic.

Cauze

Cauzele avortului spontan in primul trimestru, sunt aproape intotdeauna anomalii cromozomiale survenite pe parcursul gametogenezei (formarii oului) sau fecundatiei. De obicei, avortul spontan determinat de o anomalie genetica/cromozomiala este un eveniment unic; nu este vorba de o anomalie ereditara care poate sa afecteze urmatoarea sarcina. In majoritatea cazurilor nu exista o explicatie limpede a pierderii sarcinii.
Dupa saptamana 12 sau cand sunt detectate zgomotele cardiace, riscul de avort scade semnificativ.

Simptome

Semnele si simptomele avortului includ:
-sangerari vaginale mici sau abundente, care pot apare constant sau neregulat; desi sangerarea vaginala este primul semn de avort, acestea pot apare fiziologic in primele trei luni de sarcina; totusi, asocierea sangerarilor cu durerile abdominale (crampe) reprezinta primele semne de avort
-durerea sub forma de crampe la nivel pelvin (in abdomenul inferior), durere abdominala sau durere surda lombara (de spate); durerea poate apare in primele ore sau zile dupa debutul sangerarii vaginale
-cheaguri de sange sau eliminari de tesut fetal de culoare gri la nivel vaginal.

Investigatii

Diagnosticul de avort spontan este pus cu ajutorul urmatoarelor examene:
-examenul clinic al regiunii pelvine, prin care ginecologul pune in evidenta dilatia colului uterin sau a unor sangerari la nivelul vaginului
-masurarea nivelului sanguin al HCG (gonadotropina corionica umana) care pune diagnosticul de sarcina; nivelul HCG va fi masurat in decursul mai multor zile pentru a se determina daca sarcina mai este in evolutie
-ecografia abdominala inferioara, poate da o imagine clara despre bunul mers al sarcinii: daca sacul amniotic este intact, daca fatul prezinta activitate cardiaca (daca sunt detectate bataile cardiace) si se poate estima varsta fetala.

In cazul unor avorturi repetate (mai mult de 3) exista mai multe metode de a depista cauzele si de pune in evidenta agentul patogen responsabil de producerea avortului:
-detectarea serologica a anticorpilor antifosfolipidici
-efectuarea cariotipului pentru evidentierea anomaliilor cromozomiale ale genitorilor
-masurarea nivelelor de hormoni
-histeroscopie sau ecografie vaginala prin care sunt depistate anomaliile anatomice uterine.

Tratamentul iminentei de avort sau a avortului incipient

In caz de iminenta de avort spontan (amenintarea de avort) sau de avort incipient, procesul se poate remite spontan sau sub influenta tratamentului; incepand cu etapa avortului in evolutie, el este ireversibil.
In cazul in care apar sangerari vaginale in cursul sarcinii, se recomanda urmatoarele masuri:

-evitarea efortului fizic excesiv si repaus sexual (evitarea contactelor sexuale); unii medici recomanda repaus strict la pat, insa majoritatea studiilor arata ca prin aceasta nu se opreste cursul avortului
-administrarea de progesteron poate fi utila in pastrarea sarcinii; insa prin aceasta metoda se intarzie doar desfasurarea avortului (progesteronul este eficient in prevenirea producerilor nasterilor premature in cazul sarcinilor cu risc)
-evitarea administrarii AINS (antiinflamatoarelor nesteroidiene) de tipul Ibuprofenului. Acetaminofenul (paracetamolul) poate fi folosit ca analgezic.

Tratamentul avortului incomplet

Avortul incomplet reprezinta expulzia partiala a produsului de conceptie. In cazul avortului incomplet sau avortului in curs, optiunile terapeutice sunt urmatoarele:
-expectativa vigilenta, in care se urmareste atent evolutia fireasca, fara sa se intervina terapeutic decat in cazul aparitiei complicatiilor
-tratament medicamentos Mifepristone si/sau Misoprostol, care faciliteaza eliminarea avortonului
-dilatatie si chiuretaj (D&C) procedura chirurgicala rapida prin care se realizeaza avortul produsului de conceptie.


In cazul sangerarilor abundente se va efectua o analiza completa a sangelui si tratamentul anemiei daca aceasta e prezenta.
Daca mama prezinta Rh-negativ, dupa avort se va face imunizare anti-Rh (administrarea imunoglobulinei-anti D) care va conferi protectie in cazul unei sarcini ulterioare.
In situatii extreme, precum hemoragii incontrolabile sau infectii severe care nu raspund la tratamentul antibiotic, se va realiza histerectomia (inlaturarea chirurgicala a uterului).

Dupa avortul spontan

Daca se doreste o noua sarcina se va cere sfatul medicului. Majoritatea medicilor sau a asistentelor-moase recamanda ca dupa avortul spontan sa se astepte instalarea unui nou ciclu menstrual inainte de a se incerca o noua sarcina. Sansa de a ramane insarcinata este mare chiar dupa 2-3 avorturi spontane.
Dupa mai mult de 3 avorturi spontane repetate, trebuie cautate atent cauzele acestora. In 50- 70% din cazuri, nu s-a identificat nici o cauza evidenta in urma testarii. Studiile arata ca 60- 70% din cupluri cu avorturi spontane repetate inexplicabile, continua sa incerce sa aiba un copil fara sa faca tratament special.



Cercetatorii arata ca un numar mic de cazuri de avorturi spontane sunt datorate incompatibilitatii de Rh materno-fetala (mama cu Rh negativ, fat cu Rh pozitiv): sistemul imunitar al mamei va reactiona, nerecunoscand hematiile Rh pozitive ale fatului ca fiind self, astfel ca va fabrica anticorpi anti-Rh, distrugand hematiile incriminate.
Insa studiile de imunoterapie experimentala nu arata un beneficiu cert al imunoterapiei in aceste cazuri.

http://www.sfatulmedicului.ro/

[ ... ]

Sangerarile nazale(epistaxisul) in timpul sarcinii

Sangerarile nazale(epistaxisul) in timpul sarcinii

Toata lumea cunoaste greturile, poftele, umflarea picioarelor, ca parte din neplacerile sarcinii. Mai putini stiu ca gravidele se confrunta si cu o alta problema, ce poate parea minora, dar care poate deveni peste masura de enervanta: congestia nazala sau, mai simplu spus, nasul infundat. Daca incerci sa scapi de senzatia neplacuta sufland nasul prea des, te trezesti cu o alta problema pe cap: epistaxisul sau sangerarea nazala.

Ce legatura are sarcina cu nasul? Nivelurile ridicate de estrogen si progesteron fac sa creasca fluxul de sange in toate mucoasele corpului, inclusiv in mucoasa nazala, care devine mai moale si mai umflata.

Te simti ca si cum ai fi racita sau ai avea o alergie si, pentru ca-ti sufli nasul atat de des, intr-un moment in care mucoasa este schimbata de hormoni, din cand in cand apar si sangerarile. Pregateste-te sa suporti situatia timp de cateva luni bune. Uneori mamicile reusesc sa respire normal abia dupa nastere.

Pentru a trece mai usor peste aceasta problema si a evita sangeraririle nazale, trebuie sa urmezi cateva reguli simple:

A. Pentru a-ti curata nasul fara a rani membrana atat de delicata in aceasta perioada, sulfa-ti nasul corect. Acopera o nara cu un deget si sulfa usor pe cealalta. Repeta pentru fiecare nara pana cand poti respira cum se cuvine.

B. Desi nu ai voie sa iei antihistaminice si sa folosesti spray-uri nazale, poti cere medicului tau un alt remediu pentru nasul infundat. Cel mai probabil iti va da voie sa folosesti un spray salin.

C. Pune in camera un umidificator cu apa calda. Aerul umed iti va face bine.

D. Cere medicului sa-ti mareasca doza zilnica de vitamina C. Aceasta vitamina iti face capilarele mai puternice si reduce riscul sangerarilor nazale. Daca medicul nu e de acord, consuma mai multe alimente bogate in vitamina C.

E. Atunci cand iti curge sange din nas apleaca-te usor catre in fata si strange usor zona de deasupra narilor, exact sub puntea nazala. Ramai asa timp de cateva minute. Daca sangerarea continua, repeta. Este gresit sa te asezi pe spate atunci cand iti curge sange din nas. Hemoragia nu se opreste, iar sangele curs se duce in stomac.

Daca sangerarile devin frecvente, cere ajutorul medicului!

Acest articol face parte din Campania de Informare "Parinte de nota 10 (zece)"
http://www.nou-nascuti.ro/

[ ... ]

Sarcina extrauterina

Sarcina extrauterina

Sarcina care se dezvolta in afara cavitatii uterine. O sarcina extrauterina (S.E.U.) apare cam In 2% din sarcini.

DIFERITE TIPURI DE SARCINA EXTRAUTERINA. In 96% dintre cazuri, oul se implanteaza in trompa lui Fallopio (sarcina tubara). Alte localizari, mai rare, tuboovariene sau peritoneale (In cavitatea abdominala).

FACTORI DE RISC. Factorii de risc care explica cresterea frecventei sarcinilor extrauterine se grupeazai in mai multe categorii. Frecventa crescânda a bolilor cu transmitere sexulala (B.T.S.) este un factor important: un antecedent de infectie multiplica de 6 ori riscul de sarcina extrauterina prin suprimarea cililor (prelungiri filiforme ale celulelor) care, in mod normal, tapeteaza trompa si faciliteaza deplasarea ovului. Steriletul, desi atât de eficace in calite de contraceptiv, creste de 3 ori riscul de sarcina extrauterina in raport cu metodele de contraceptie orala. Steriletele continând progesteron cresc riscul de 6-7ori. Acest risc, care creste dupa doi ani de utilizare a steriletului, este reversibil atunci când steriletul este indepartat. In schimb, steriletele nu cresc frecventa sarcinilor extrauterine in raport cu o populatie de femei care nu folosesc contraceptia. Tutunul este un factor de risc de sarcina extrauterina; cu cat o femeie fumeaza mai mult, cu atat creste riscul. Vârsta mamei este o problema: riscul este de 2 ori mai mare pentru femeile Intre 35 si 39 ani si aproape de 4 ori mai mare peste vârsta de 40 ani. Chirurgia sterilitatii, chiar daca restabileste permeabilitatea unei trompe, lasa in mod obligatoriu cicatrice si nu repara leziunile preeexistene ale mucoasei. Procreatia asistata medical, adica fecundatia In Vitro si transferul intratubar al gametilor (constând in introducerea spermatozoizilor si ovulului intr-o trompa), creste de doua ori riscul unei sarcini extrauterine. Alti factori de crestere a frecventei sarcinilor extrauterine micropilulele (contraceptive orale slab dozate) si faptul de a fi avut deja un astfel de tip de sarcina.

SIMPTOME SI SEMNE. O sarcina extrauterina se manifesta prin dureri abdominale si hemoragii uterine survenind dupa o intrzierea a fluxului menstrual intre 3 si 6 saptamâni, in general. In fapt, oul se dezvolta intr-un tesut care nu este facut pentru a-l primi si pe care il intinde. Atunci când oul este grefat in ampula tubara, sarcina poate sa continue mai mult timp, embrionul putând sa-si continue dezvoltarea in abdomen.

DIAGNOSTIC SI EVOLUTIE. Diagnosticarea precoce a unei sarcini extrautrine este asigurata prin doua examene, asociate de multe ori, practicate in mediul spitalicesc. Dozarea, in urina sau in plasma sanguina, a hormonului specific al sarcinii, hormonul corionic gonadotrofic (h.C.G.), secretat de catre corion intâi, apoi de catre placenta, organe de hranire a oului, indica un nivel, in general, inferior nivelului asteptat pentru vârsta gestationala. Ecografia poate pune in evidenta o activitate cardiaca embrionara in afara uterului. In afara acestui semn direct, examenul poate pune in evidenta un gol uterin care nu corespunde cu varsta sarcinii. Pericolul unei sarcini extrauterine rezida in ruperea trompei, care poate antrena o hemoragie interna de importanta mai mare sau mai mica si se afla la originea leziunilor ireversibile. Totusi, aceasta complicatie, care constituie o urgenta chirurgicala a devenit exceptionala.

TRATAMENT SI PROGNOSTIC. O sarcina extrauterina pe cale de regresie spontana trebuie sa fie supravegheata din cauza riscurilor de rupere a trompei. Toate celelalte cazuri necesita un tratament chirurgical, fie radical (ablatia trompei), fie conservator (pastrarea trompei), dupa caz. Deschiderea abdomenului este indicata atunci când o hemoragie interna mare urmeaza ruperii bruste a trompei sau când o efuziune sanguina s-a inchistat si când sau creat aderente. Sarcinile ovariana si abdominala au ca indicatie deschiderea abdomenului. In alte cazuri, celiochirurgia (interventia practica sub control endoscopic) permite sa se intervina fara a practica incizii mari. Mai recent, unele echipe chirurgicale au tratat sarcini extrauterine prin punctie sub supraveghere ecografica, asociata cu injectarea locala a unui medicament antimitotic (impiedica diviziunea si dezvoltarea oului), destinat sa distruga celulele sarcinii extrauterine. Atunci când este pus acest diagnostic, pacienta trebuie sa fie spitalizata de urgenta, cu scopul de a preveni o eventuala complicate (ruperea trompei, in particular)

[ ... ]

Sarcina si toxoplasmoza

Sarcina si toxoplasmoza

Toxoplasmoza este o zoonoza, produsa de protozoarul Toxoplasma gondii, care la om se manifesa sub 2 forme:

* congenitala (severa prin distrugeri ale SNC, oculare si viscerale)
* dobandita (ganglionara, septicemica, oculara sau poate fi chiar inaparenta)

Toxoplasma gondii face parte din clasa Sporozoare, existand sub forma de:

* trofozoit (forma invaziva, responsabila de manifestarile acute ale bolii)
* chist (responsabil de infectia persistenta si latenta)
* oochist (se intalneste numai la pisica, singurul animal la care parazitul inscrie un ciclu evolutiv complet).

Este sensibil la caldura (la 56°C, moare in 10 minute), la frig (la -20°C), e distrus de alcool, fenol, formol, acizi, baze tari.
Rezervorul de infectie, gazde definitive: felinele, care excreta prin fecale oochisti, care dupa 5 zile devin infectiosi, pastrandu-si capacitatea infectanta mai multe luni de zile, in solul umed sau in apa gazde intermediare: mamifere si pasari, in care parazitii sunt inchistati in diferite tesuturi, in special in muschi si creier omul bolnav, numai in cazul transmiterii transplacentare

Transmiterea pe cale digestiva: prin consumul carnii de porc, oaie, bovine, pasari care contine chisturi de toxoplasme, sau a altor alimente contaminate cu oochisti eliminati de pisica contact cu excremente de pisici (miini murdare), sau pe cale aeriana (aer contaminat) transplacentar: daca infectia survine in cursul sarcinii prin sange sau transplant de organe
Boala este mai frecventa la cei care lucreaza in sectorul zootechnic. Poate fi dobindita (adulti) si congenital

Toxoplasmoza dobindita: De cele mai multe ori este latenta si frecvent are manifestari clinice benigne de cele mai multe ori este latenta si frecvent are manifestari clinice benigne: limfadenopatie cervicala, suboccipitala, supraclaviculara, axilara, inghinala (ganglionii sunt mici, fermi sau moi, mobili, nedurerosi, nu supureaza); febra, dureri musculare, dureri articulare, cefalee, urticarie formele grave apar deobicei la organisme cu imunitate compromisa; ele se manifesta ca infectii severe cu febra ridicata, stare generala alterata, dureri articulare, eruptii cutanate, meningoencefalita, pleuropneumonie, miocardita, hepatita. La bolnavii cu SIDA poate aparea o encefalita difuza, cu evolutie rapida si exitus in citeva zile

Toxoplasmoza congenitala. In cazul in care mama se infecteaza in cursul sarcinii, infectia ajunge la nivelul placentei, difuzind in singele fetal. In cursul primului trimestru al sarcinii, infectia fetala este rara, dar grava, producand frecvent avort; in cel de-al treilea trimestru este frecventa, dar benigna. Daca copilul se naste viu, boala poate fi latenta, grava sau atenuata formele grave se manifesta prin: atingere multiviscerala, sindrom hemoragic, icter, hepatosplenomegalie, encefalopatie si deces rapid sau sechele neevolutive ale unei maladii fetale cu hidro- sau microcefalie, calcificari intracraniene formele atenuate sunt: oculare (microftalmie izolata, strabism), neurologice (hipotonie, somnolenta tranzitorie), hepatice (icter la cateva saptamini) boala latenta in perioada neonatala se poate exprima mai tarziu prin retard psihomotor din ce in ce mai manifest, convulsii, hidrocefalie
Diagnostic de laborator. Izolarea parazitului: din fluidele organismului, reflecta stadiul acut al bolii, in timp ce izolarea chisturilor din tesuturile obtinute prin biopsie, constituie o dovada a unei infectii mai vechi

Imunodiagnostic:

Testul de culoare (Sabin-Feldman) masoara in special IgG, fiind sensibil si specific
Reactia de imunofluorescenta indirecta masoara aceiasi anticorpi ca si testul de culoare si este larg utilizata in practica. Anticorpii decelabili prin aceste reactii apar la 1-2 saptamani dupa infectie, ating titruri ridicate in 6-8 saptamani si scad treptat dupa cateva luni. Titrurile scazute pot persista toata viata. Testul RIF (Remington) deceleaza anticorpii IgM, este folosit pentru diagnosticul infectiei acute. Anticorpii IgM apar în primele 5 zile de la infectie si dispar precoce. Unii bolnavi cu imunodepresie si cu toxoplasmoza acuta pot sa nu aiba anticorpi IgM, evidentiati prin RIF
Metoda ELISA determina atat anticorpii IgM cat si IgG
IDR cu toxoplasmina evidentiaza starea de hipersensibilitate intarziata; reactia devine pozitiva la 3-4 saptamini de la infectie si se mentine astfel toata viata
Un test de culoare sau RIF cu titru peste 1/1000, un titru RIF-IgM peste 1/80 sau ELISA IgM peste1/256 semnifica o infectie dobindita recent
Diagnosticul infectiilor la gravide. Se efectueaza RIF-IgM sau IgM ELISA, care daca sunt pozitive indica o infectie acuta. In absenta acestora, se face RIF IgG, care daca este peste 1/1000 se repeta la 3 saptamani; daca ramine stabil, rezulta ca infectia s-a produs cu mai mult de 8 saptamani in urma si riscul pentru nou-nascut este mic. Se poate efectua si detectarea antigenelor toxoplasmei în lichidul amniotic

Cum se previne infectia?

Infectia se poate preveni prin evitarea contactului cu pisicile, evitarea contactului cu solul murdar, prepararea termica a carnii, spalarea miinilor dupa manipularea carnii, spalarea fructelor si legumelor. Este foarte importanta depistarea bolii la gravide, mai in stadiul de infectie acuta. In cazul infectiei acute in primele trei luni ale sarcinii se indica avort terapeutic, peste trei luni, tratament si profilaxie cu sulfamide si Spiramicina (21 de zile)

Tratamentul toxoplasmozei

Asocierea de Pirimetamina cu Sulfadiazina, in cura de 4-6 saptamini la adult doza de atac este de 100-200 mg Pirimetamina, în prima zi, iar la copil 2mg/kg, in primele 2-3 zile; doza de intretinere este de 1 mg/kg, maxim 25 mg/zi, administrate la 3-4 zile interval deoarece Pirimetamina poate provoca depresie medulara, se asociaza acid folic 6-10 mg/zi sulfadiazina se administreaza in doza de 50-75 mg/kg/zi, in 4 doze. Trebuie asigurata o diureza buna pentru prevenirea accidentelor renale avand in vedere efectele adverse posibil grave, tratamentul este recomandabil a fi efectuat sub control strict medical

preluat de pe http://www.nou-nascuti.ro/

[ ... ]