Herpesul genital

Herpesul genital

Herpesul genital este o infectie extrem de contagioasa transmisa, de obicei, prin contact sexual cu o persoana infectata care are leziuni ulcerative, dar poate fi transmisa si prin contactul sexual oral sau anal. Poate fi transmisa si in cazul in care leziunile nu sunt vizibile.
Herpesul genital poate fi transmis nou nascutului la nastere, la trecerea prin canalul pelvian, de la mama care are infectie activa.

De obicei, aceasta infectie este determinata de virusul Herpes Simplex tipul 2, desi virusul Herpes Simplex tipul 1, responsabil de leziunile din jurul cavitatii bucale in timpul racelilor, poate fi responsabil ocazional de aceasta boala.

Simptome
Cele mai multe persoane cu herpesuri genitale sunt asimptomatice sau au simptome si semne minore. Aparitia leziunilor herpetice are urmatoarea succesiune:
- pielea din jurul sau de pe organul genital se inflameaza
- pielea poate fi calda, dureroasa sau poate fi pruriginoasa (mancarimi)
- apar vezicule in jurul sau pe organele genitale
- veziculele se sparg, fac crusta dupa care se vindeca

Simptomele si semnele care pot aparea la prima infectie sunt:
- ganglioni mariti de volum
- febra
- cefalee (dureri de cap)
- disurie (usturimi la urinat)
- dureri musculare

Prima aparitie a herpesului se poate intinde pe o perioada de mai multe saptamani. Dupa aceasta, virusul se refugiaza in sistemul nervos, unde ramane inactiv, pana cand, apar anumiti factori declansatori care il reactiveaza.
Tipic, aparitiile ulterioare ale leziunilor sunt la saptamani sau luni dupa primul episod. In majoritatea cazurilor, acestea sunt mai putin severe si mai scurte fata de primul episod.
Desi virusul ramane cantonat in organismul uman pe o perioada nedefinita, numarul episoadelor active are tendinta sa scada dupa un numar de ani.

Cei mai frecventi factori declansatori includ:
- Stresul;
- Bolile;
- Interventiile chirurgicale;
- Contactul sexual energic;
- Dieta;
- Menstruatia.

Tratament
Nu exista nici tratament care sa elimine infectia cu virusul Herpes Simplex 2, dar medicii pot recomanda medicamente antivirale, cu administrare orala sau unguente, care pot grabi vindecarea leziunilor.
Medicamentele antialgice (impotriva durerilor) procurate fara prescriptie medicala pot fi eficiente in ceea ce priveste disconfortul produs de leziuni.

In cazul in care reactivarile sunt frecvente, medicul va recomanda medicamente antivirale (ca de exemplu aciclovir, famciclovir, valaciclovir) administrate pe perioade lungi de timp pentru a incerca reprimarea reactivarilor.

Nici un tratament nu poate vindeca infectia cu HSV 2. Virusul ramane cantonat in organismul uman definiv, odata ce persoana este infectata. Virusul este cantonat inactiv la nivelul celulelor nervoase pana cand apar factorii declansatori, care il reactiveaza. Episoadele simptomatice, care includ veziculele dureroase, pot fi controlate medicamentos.

[ ... ]

Candidoza

Candidoza

Candidoza la nivelul zonei vaginale este primul lucru la care se gandesc femeile atunci cand aud de termenul "vaginita". Candidoza este produsa de o specie de ciuperci numita Candida. Candida populeaza in mod normal vaginul dar si cavitatea bucala si tractul digestiv atat la femei cat si la barbati.
In cazul unui organism sanatos, microorganismele cu rol de protectie existente in flora vaginala mentin un ph acid care stopeaza dezvoltarea bacteriilor patogene. In mod normal, candida exista pe tegumentele si mucoasele organismului. Candidoza apare atunci cand imunitatea organismului este dezechilibrata (diminuata). Flora saprofita de candida (care se gaseste in mod nomal in organism) se transforma intr-o flora patogena

Simptome
La femei, infectia cu candida se manifesta prin:
- prurit accentuat
- usturimi in timpul urinarii
- dureri in timpul contactului sexual
- scurgeri branzoase-albicioase
- inrosirea si inflamarea labiilor mici.
Aceste simptome se intensifica inaintea menstruatiei.

La barbati, infectia micotica cu candida se manifesta prin:
- prurit accentuat
- inrosirea si inflamare
- depuneri albicioasa si branzoase pe gland
- mici bubite rosii pe gland (iritatii).
Secretia albicioasa se poate extinde la perineu, la plicile inghinale, interfesier unde tegumentul se poate inflama. Deseori candidoza provoaca cistite, pielite, uretrite.
Candida se poate transmite in timpul actului sexual. Chiar daca partenerul nu prezinta manifestari, tratamentul trebuie urmat intrucat exista riscul reinfectarii. Pe durata tratamentului trebuie evitate contactele sexuale (chiar si cele protejate).

Tratament
Candidoza se trateaza de obicei prin administrarea pe cale intravaginala a medicamentului. Acesta se poate prezenta sub forma unei creme sau a unor ovule. In multe dintre cazuri este necesara si administrarea orala de medicamente antimicotice.
Preparatele medicamentoase se vor folosi in aplicatii locale. Urmatoarele medicamente sunt eficiente in tratamentul vulvovaginitei candidozice:
- clotrimazol, care se poate administra sub forma de crema (o aplicatie pe zi timp de 7 zile, putandu-se prelungi pana la 14 zile in cazurile refractare la tratament) sau ovule vaginale (un ovul pe zi timp de 7 zile sau 2 ovule pe zi timp de 3 zile)
- miconazol, ce se poate administra sub forma de crema (o aplicatie pe zi intravaginal, timp de 7 zile) sau ovule (1 ovul pe zi timp de 5-7 zile)
- ketoconazol, ce se administreaza fie oral (1 capsula pe zi timp de 5 zile - avantajul tratamentului oral este acela de eradicare a rezervorului de candida din tractul gastrointestinal) fie sub forma de ovule (un ovul pe zi intravaginal timp de 5 zile)
- nistatin, ce poate fi administrat sub forma de ovule (un ovul pe zi timp de 7-14 zile) sau oral.
In general, vulvita candidozica raspunde la administrarea de creme, in timp ce pentru vaginita candidozica este preferabila administrarea de ovul intravaginal.
Bolnavele cu vulvovaginite recurente sunt greu de tratat. Infectiile recurente sunt rezultatul:
- scaderii imunitatii
- reinfectiei.
Nu exista o schema terapeutica fixa pentru infectiile recurente. Unele studii au sugerat necesitatea tratamentului oral pentru a distruge candida de la nivelul tractului digestiv, scazand astfel incidenta recurentelor.
In principiu, in cazul vulvovaginitelor candidozice recurente se recomanda:
- terapie locala imediat inainte de menstruatie, doua cicluri succesive
- nistatin oral sau ketoconazol oral
- terapie locala cu unul dintre preparatele respective timp de 7-14 zile
- acidifierea vaginului
- tratamentul partenerului cu aplicatii locale de creme de 1-2 ori pe zi.

Tratamentul se efectueaza concomitent la ambii parteneri sexuali. Tratamentul cu antimicotice trebuie sustinut si de o foarte buna igiena locala prin spalaturi zilnice (chiar de mai multe ori pe zi) cu sapunuri care sunt neutre sau bazice, spalaturi in care s-a dizolvat bicarbonat de sodiu (chiar din cel alimentar - 2 - 3 linguri dizolvate in apa), solutii antiseptice pentru spalaturi vaginale din comert.

Recomandari
Recomandari:
- poarta haine lejere facute din materiale naturale (bumbac, lana, matase) si evita umiditatea in zona genitala
- evita purtarea pantalonilor prea stransi
- nu utiliza irigatorul vaginal (acesta distruge flora bacteriana saprofita)
- limiteaza utilizarea deodorantelor feminine
- limiteaza utilizarea tampoanelor la perioadele cand acestea sunt strict necesare
- schimba-ti hainele umede (in special costumul de baie), cat de des posibil
- evita baile cu apa fierbinte
- spala lenjeria in apa fierbinte
- urmeaza o dieta bine echilibrata
- consuma iaurt si evita painea si produsele de panificatie
- daca suferi de diabet zaharat, mentine-ti glicemia cat mai aproape de valoarea normala.
Daca remarci aparitia unor infectii cu candida repetate, consulta-ti medicul. Este necesara efectuarea unor teste pentru a fi excluse anumite afectiuni.

http://www.sfatulmedicului.ro/

[ ... ]

Gonoreea

Gonoreea

Cauze
Gonoreea este cauzata de bacteria Neisseria gonoree.
Gonoreea se ia in timpul unui act sexual (vaginal, anal, oral) cu un partener infectat. O femeie insarcinata poate transmite boala la copil in timpul nasterii.
Gonoreea poate fi transmisa in orice moment de catre o persoana infectata cu Neisseria gonoree, indiferent daca acea persoana are sau nu simptome. O persoana bolnava este contagioasa pana la efecturea tratamentului.
Daca o persoana a avut gonoree nu este protejata impotriva unei viitoare infectii. O expunere noua la gonoree duce la reinfectare chiar daca inainte s-a urmat tratament si boala a fost vindecata.

Simptome
Aproape jumatate din oamenii bolnavi nu au simptome. Perioada de incubatie (timpul scurs de la infectare pana la aparitia simptomelor) este de 2 pana la 5 zile, dar exista situatii cand simptomele nu apar nici dupa 30 zile.
Gonoreea poate sa dea simptome doar atunci cand s-a extins in alte regiuni ale corpului.

Simptome la femei

La femei simptomele initiale sunt usoare si pot fi confundate cu o infectie a vezicii urinare sau a vaginului. Simptomele pot include:
- urinari frecvente si dureroase
- prurit (mancarime) anal, dureri, sangerari, incontinenta
- scurgeri vaginale anormale
- sangerari vaginale anormale, in timpul sau dupa contact sexual si intre menstruatii
- prurit genital
- ciclu menstrual neregulat
- dureri pelvine
- febra si astenie (stare generala de oboseala)
- glandele Bartholin inflamate si dureroase (glande situate la intrarea in vagin)
- act sexual dureros (dispareunie)
- dureri de gat (rar)
- conjunctivita (ochii rosii), rar.

Simptome la barbati

La barbati, simptomele sunt mai serioase, acestia mergand la medic pentru tratament inainte sa apara complicatii. Exista barbati care nu au sau au simptome usoare, acestia transmitand boala involuntar. Simptomele pot include:
- secretii peniene (clare sau cu aspect de lapte la inceput, apoi devin galbene, cremoase si excesive, cateodata cu sange)
- prurit (mancarime) anal, dureri, sangerari, incontinenta urinara
- dureri de gat (rar)
- conjunctivita (ochii rosii), rar.

Simptomele gonoreei care s-a raspandit in alte parti decat organele genitale (infectie gonococica diseminata) includ:
- eruptii
- dureri articulare (artrita)
- tendoane inflamate.

Investigatii
Punerea diagnosticului implica cunoasterea antecedentelor si o examinare a pacientului. Intrebarile ce pot fi puse de catre medic se refera la boala cu transmitere sexuala la care pacientul s-a expus, la partener, la simptome (descrierea eventualelor secretii, dureri genitale sau in alta regiune, simptome urinare, dureri abdominale sau pelvine), la metode de contraceptie. De asemenea doctorul trebuie sa stie de existenta unui partener cu risc mare de boli cu transmitere sexuala, de antecedentele patologice.
Dupa aceste informatii se trece la examinarea pacientului:
- femeile sunt supuse la examen ginecologic
- barbatii sunt examinati genital pentru semne de uretrita sau epididimita.
Testele specifice pentru gonoree se fac pentru detectarea sau confirmarea gonoreei. Medicul ia o proba de secretie sau urina si o testeaza pentru Neisseria gonoree. Rezultatele testelor sunt gata in cateva zile. Alte boli cu transmitere sexuala pot fi prezente alaturi de gonoree.
Medicul recomanda teste pentru:
- Chlamydia, o infectie bacteriana a uretrei masculine si a uretrei, colului uterin sau organelor reproducatoare feminine. Aproximativ 40% din persoanele care au gonoree au si clamidya
- sifilis, infectie bacteriana al carui simptom este sancrul (cordon nedureros) la nivelul organelor genitale
- hepatita B. Aceasta provoaca inflamatie la nivelul ficatului.
- virusul imunodeficientei umane (HIV) este un virus care ataca sistemul imun, determinand scaderea capacitatii organismului de a lupta contra unor infectii sau boli.

Tratament

Se realizeaza cu antibiotice, care in mod normal duc la tratarea totala a infectiei. Daca s-a stabilit diagnosticul de gonoree trebuie:
- sa se administreze pe intreaga perioada prescrisa de medic. Daca se sare peste administrarea unor doze sau nu se realizeaza tratamentul pe intreaga perioada, s-ar putea ca boala sa nu remita.
- evitarea contactului sexual pe perioada tratamentului. Daca tratamentul consta intr-o sindura doza medicamentoasa, se asteapta timp de 7 zile dupa administrarea dozei inainte de inceperea relatiilor sexuale
- partenerul trebuie sa cunoasca faptul ca trebuie sa urmeze tratament chiar si in lipsa aparitiei simptomelor. Infectia se poate raspandi si daca nu sunt prezente simptomele
- trebuie consultat medicul daca simptomele reapar dupa incetarea tratamentului sau daca apar simptome noi. Se poate sa fie nevoie de schimbarea antibioticului sau de reevaluare.
Odata ce a aflat ca are gonoree, un om poate simti repulsie pentru propria persoana sau fata de actul sexual. Discutia cu un psiholog sau alaturarea unui grup de discutii format din oameni cu BTS, poate fi de ajutor.

Optiuni de medicamente

Daca se urmeaza tratamentul antibiotic indicat, gonoreea este curabila. Daca tratamentul antibiotic nu se administreaza corect, atunci infectia nu se va remite. Tratamentul precoce, de asemenea, previne diseminarea infectiei sau a complicatiilor de genul bolii inflamatorii pelvine (BIP).
Evitarea contactului sexual pe perioada tratamentului. Daca tratamentul consta intr-o sindura doza medicamentoasa, se asteapta timp de 7 zile dupa administrarea dozei inainte de inceperea relatiilor sexuale.
Exemple de antibiotice
- ceftriaxona (Ceftriaxon)
- ciprofloxacina (Ciprinol)
- ofloxacina (Zanocin)
- spectinomicina (Kirin).
Toate aceste medicamente sunt indicate femeilor care nu sunt insarcinate si barbatilor. Femeilor insarcinate le sunt indicate ceftriaxona si posibil spectinomicina. Ceftriaxona se recomanda sugarilor.
Toate antibioticele au ca efect uciderea gonococilor.

Indicatii

- oamenilor cu teste pozitive la gonoree
- partenerilor sexuali in ultimele 60 de zile ai unor bolnavi de gonoree, chiar daca nu exista simptome
- nou-nascutilor ai femeilor cu gonoree in momentul delivrentei
- tratamentul infectiei gonococice diseminate (IGD) necesita de obicei spitalizare si tratament antibiotic administrat intravenos (i.v.) sau intramuscular (i.m.)

Evaluarea tratamentului
Daca se urmeaza tratamentul antibiotic indicat, gonoreea este curabila. Daca tratamentul antibiotic nu se administreaza corect, atunci infectia nu se va remite.
Antibioticele recomandate pentru tratamentul infectiei cervicale, uretrale sau rectale.
Urmatoarele medicamente sunt recomandate in cazul adultilor sau copiilor cu greutate mai mare de 45 kg.

Doza Durata tratamentului
Ceftriaxona 125 mg IM Doza unica
Ciprofloxacin 500 mg oral Doza unica
Ofloxacina 400 mg oral Doza unica

Unii pacienti pot avea concomitent cu gonoreea si infectie cu chlamydia
Medicamentele aditionate in caz de infectie concomitenta cu chlamydia Durata tratamentului
Azitromycin 1 g oral Doza unica
Doxycycline 100 mg oral de doua ori pe zi 7 zile
Spectinomicina 2 g, in doza unica IM, este o alternativa pentru persoanele care sunt alergice la celalosporine si quinolone. Spectinomicina nu este recomandata la infectia gonococica a gatului.

Antibiotice recomandate in cazul intretinerii relatiilor homosexuale
La aceste persoane s-a observat in ultima vreme aparitia rezistentei la quinolone. Pentru acestia sunt recomandate ceftriaxona 125 mg IM sau spectinomicina 2g IM ca si alternativa.

Antibioticele recomandate in cazul infectiei gatului
Doza Durata tratamentului
Ceftriaxona 125 mg IM Doza unica
Ciprofloxacin 500 mg oral Doza unica

Medicamentele aditionate in cazul coinfectiei cu chlamidya Durata tratamentului
Azithromycin 1 g oral Doza unica
Doxycyclina 100 mg oral de 2 ori pe zi 7 zile

Antibiotice recomandate in cazul infectiei conjunctivei
Ceftriaxona 1g IM in doza unica.

Antibiotice administrate in cazul coinfectiei gonocice si clamydiana la femeile insarcinate
Eritromicina si amoxicilina sunt amandoua eficace, cu toate ca la femeile insarcinate pot aparea cateva efecte secundare la administrarea amoxicilinei.
Se poate folosi si azytromicina. In cazul infectiei si cu HIV, se vor administra medicamentele prezente in tabele.
Nou-nascutii si sugarii sunt tratati cu ceftriaxona sau cefotaxima intravenos sau intramuscular.

Efecte secundare

Cele mai comune efecte adverse sunt greturile si varsaturile. Femeile insarcinate, copiii si sugarii nu pot fi tratati cu ofloxacina si alte medicamente de tipul "-floxacin".

De retinut!

Unele tulpini de gonococ nu pot fi ucise de cateva tipuri de antibiotice. Daca exista aceasta rezistenta, medicul va prescrie alt medicament pentru tratamentul infectiei. Daca dupa terminarea tratamentului simptomele nu au remis, e nevoie de retestare si de confirmarea rezistentei la antibiotice.
Medicul trebuie consultat daca simptomele continua sa persiste dupa 3-4 saptamani de tratament. Ar putea fi nevoie de internare in spital si administrare de medicamente intravenoasa in cazul femeilor cu boala inflamatorie pelvina si barbati cu epididimita.
Tratamentul chirurgical
Se poate folosi daca apar complicatii ale infectiei gonococice, ca si abcesul. In acest caz va fi nevoie de drenarea si excizia chirurgicala a abcesului.


http://www.sfatulmedicului.ro/

[ ... ]

Infectia cu Chlamydia trachomatis

Infectia cu Chlamydia trachomatis

Clamidioza este o infectie bacteriana cu agentul infectios Chlamydia, care se transmite prin contact sexual. Este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala din toata lumea. Chlamydia infecteaza uretra la barbati si uretra, canalul cervial si organele reproductive superioare la femei. Chlamydia poate infecta, de asemenea, rectul si suprafata oculara si pleopele.
O mama infectata poate transmite infectia copilului ei in timpul nasterii. Intre 50 si 70% dintre copiii nascuti de mame infectate sunt infectati la nastere. Acestia dobandesc infectia la nivelul ochilor, rectului, vaginului si peretelui posterior al gatului. Intre 30 si 40% dintre acesti nou-nascuti infectati dezvolta complicatii, cum ar fi conjunctivita sau pneumonia.
Infectia cu Chlamydia creste riscul de infectie cu virusul imunodeficientei umane (HIV), in cazul expunerii.

Simptome
Pana la 90% dintre femeile si barbatii cu clamidioza nu prezinta nici un fel de simptome.
Perioada de timp dintre infectare si debutul simptomelor, numita perioada de incubatie, poate fi de la zile pana la luni de zile. Simptomele debuteaza de obicei dupa 1-3 saptamani de la contactul sexual infectant.



Simptomele la femei includ:
- disurie (usturimi sau dureri la urinat)
- urina tulbure
- pierderi vaginale anormale
- sangerari vaginale anormale intre ciclurile menstruale
- prurit genital (mancarimi)
- dismenoree (sangerari menstruale neregulate)
- dureri abdominale joase
- febra si oboseala
- inflamarea glandelor bartoliniene (glande aflate la deschiderea vaginului)
- conjunctivita.

Simptomele la barbati includ:
- disurie sau senzatie neplacuta in timpul urinatului (adesea, este primul simptom)
- urina tulbure
- secretii apoase sau vascoase de la nivelul penisului
- cruste pe capul penisului
- sensibilitatea anusului sau scrotului
- conjunctivita.

Chlamydia nu determina afectare pe termen lung daca este tratata inaintea aparitiei complicatiilor. Netratata, clamidioza poate determina multiple complicatii, in special in cazul femeilor. Daca o femei era infectata in momentul nasterii, nou nascutul poate fi infectat.
O clamidioza tratata nu determina protectia fata de o noua reinfectare. O noua expunere determina reinfectia, chiar daca infectia anterioara a fost tratata si vindecata.
Infectia cu Chlamydia creste riscul infectiei cu virusul imunedeficientei umane (HIV), in cazul expunerii la acest virus.

Se recomanda consultul medical in cazul aparitiei urmatoarelor simptome:

La femei:
- secretii vaginale de culoare galbena, vascoase sau urat mirositoare
- sangerari intermenstruale care apar mai mult de o data atunci cand ciclurile sunt regulate
- dureri la contact sexual
- sangerari dupa contact sexual sau dus
- umflaturi, noduli, mancarimi, excrescente sau basicute in jurul zonei genitale sau anale
- arsuri, dureri sau mancarimi la urinat sau cresterea frecventei urinarilor care dureaza mai mult de 24 de ore
- dureri abdominale joase sau pleviene fara o cauza evidenta, cum ar fi diareea sau crampele menstruale.

La barbati:
- umflaturi, noduli, mancarimi in jurul zonei genitale sau anale
- arsuri, dureri sau mancarimi la urinat sau cresterea frecventei urinarilor care dureaza mai mult de 24 de ore
- secretii anormale la nivelul penisului.
De asemenea, se recomanda consultarea unui medic de specialitate daca a fost o expunere la boli cu transmitere sexuala.

Tratament

Nu exista un tratament care sa poata fi facut la domiciliu fara a fi consultat medicul specialist. Antibioticele trebuie adminstrate exact conform prescriptiei medicale. Numai in acest fel infectia poate fi vindecata.
Descoperirea unei infectii cu chlamydia poate determina sentimente negative despre persoana insasi si despre partenerul sexual. Pot aparea stanjenirea, rusinea, furia fata de persoana care a transmis infectia. Se recomanda in aceste cazuri consilierea psihologica.

Tratamentul antibiotic, administrat conform prescriptiei medicale, vindeca infectia cu chlamydia.
Daca antibioticele nu sunt administrate corect, infectia nu va fi eradicata. Tratamentul prompt previne transmiterea infectiei si reduce riscul complicatiilor, cum ar fi boala inflamatorie pelvina.
Trebuie evitate contactele sexuale neprotejate pana cand persoana infectata sau partenerul sexual nu au terminat complet tratamentul.
- Azitromicina
- Amoxicilina
- Doxiciclina
- Eritromicina
- Ofloxacina
- Levofloxacina

Toate aceste antibiotice pot fi prescrise barbatilor si femeilor care nu sunt insarcinate. Femeile insarcinate pot lua doar urmatoarele antibiotice:
- Eritromicina
- Amoxicilina
- Azitromicina
In cazul nou nascutilor poate fi administrata doar Eritromicina.

Scheme de tratament recomandate

Exista mai multe scheme de tratament eficiente:
1. Azitromicina 1g per os – o singura doza
2. Doxiciclina 100 mg per os de 2 ori pe zi – 7 zile
3. Eritromicina 500 mg per os de 4 ori pe zi – 7 zile
4. Ofloxacina 300 mg per os de 2 ori pe jos – 7 zile
5. Lefloxacina 500 mg per os – 7 zile

Azitromicina si Doxiciclina sunt ambele eficiente in tratamentul infectiei cu chlamydia. Unele persoane nu pot lua unele dintre aceste medicamente, dar pot face schemele alternative.
Persoanele infectate, de asemenea, cu HIV primesc acelasi tratament ca si cei neinfectati.

Scheme de tratament recomandate femeilor insarcinate

1. Eritromicina 500 mg per os de 4 ori pe zi – 7 zile
2. Amoxicilina 500 mg per os de 3 ori pe zi – 7 zile
Atat Eritromicina cat si Amoxicilina pot fi folosite in tratamentul femeilor insarcinate infectate, desi unele dintre ele pot avea cateva efecte adverse la Amoxicilina.

Se mai pot efectua urmatoarele scheme de tratament:
1. Eritromicina 250 mg per os de 4 ori pe zi – 14 zile
2. Azitromicina 1 g per os – o singura doza
Se recomanda retestarea la 3 saptamani dupa terminarea tratamentului. Aceasta se face pentru prevenirea complicatiilor infectiilor nevindecate.

Efecte adverse

Cele mai frecvente efecte adverse ale acesor medicamente sunt greata si varsaturi. Azitromicina administrata dupa masa reduce senzatia de greata.
Doxiciclina determina in mai putine cazuri greata si varsaturi, dar poate determina infectii fungice.
In cazul in care apar efecte adverse care nu pot fi controlate, se recomanda consultul medicului specialist. Pot fi prescrise alte antibiotice cu mai putine efecte adverse.

Un studiu recent vast demonstreaza ca persoanele care iau Eritromicina concomitent cu alte medicamente au crescut riscul pentru moarte subita. Studiul demonstreaza ca administrarea Eritromicinei concomitent cu medicamente care inhiba enzimele hepatice, cum ar fi blocantele canalelor de calciu, medicamente antifungice, unele antidepresive, determina cresterea riscului pentru moartea subita. Astfel ca, se recomanda administrarea separata a acestora.

De retinut!

Pentru a fi eficiente, antibioticele trebuie sa fie administrate conform prescriptiei medicale. Daca tratamentul nu este facut complet sau se uita anumite doze, infectia nu va fi eradicata.
Avantajul Azitromicinei este ca se administreaza in doza unica. Deoarece este usor de administrat, acest medicament reduce riscul transmiterii infectiei cu chlamydia.
Trebuie evitate contactele sexuale in timpul tratamentului. Persoanele care urmeaza tratament cu o singura doza de Azitromicina nu trebuie sa aiba nici un contact sexual timp de 7 zile dupa administrarea tabletei.
Se recomanda retestarea la 3-4 luni de la incheierea tratamentului pentru a reduce riscul complicatiilor reinfectiei.
Se recomanda controlul medical in cazul in care simptomele continua sau apar alte simptome la 3-4 saptamani dupa tratament. Pentru a preveni reinfectia, trebuie testati si tratati si partenerii sexuali.
Poate fi nevoie de tratament intraspitalicesc intravenos in cazul femeilor cu boala inflamatorie pelvina sau a barbatilor cu epididimita.

http://www.sfatulmedicului.ro/

[ ... ]

Infectia cu tricomonas (tricomonaza)

Infectia cu tricomonas (tricomonaza)

Cauze
Boala este data de un parazit mic (Trichomonas vaginalis – protozoar unicelular) care se transmite pe cale sexuala de la un partener infectat. La femei, parazitul infecteaza de obicei vaginul, uretra, cervixul uterin, vezica urinara precum si glandele din zona genitala cum ar fi glandele lui Bartholin sau glandele lui Skene. La barbati infectia se dezvolta la nivelul uretrei sau la nivelul preputului la barbatii necircumcisi.

Simptome
Aproximativ 50% din femeile infectate si aproximativ 90% din barbatii infectati nu prezinta simptome. Daca acestea apar, aceasta se intampla de regula in prima saptamana de la infectie. Cu toate acestea, simptomatologia poate apare oricand intre luna 1 si 6 de la infectie.

La femei

Simptomatologia poate fi mai severa in timpul sarcinii sau inainte de ciclul menstrual si poate include:
-secretii abundente galbui sau gri-verzui, uneori cu aspect de spuma la nivel vaginal
-prurit vaginal sau iritatie la acest nivel
-miros urat, anormal
-dureri la contactul sexual (dispareunie)
-zone de culoare mai rosie la nivelul organelor genitale externe sau al cervixului
-durere la mictiune (disurie) sau mictiuni frecvente
-disconfort in etajul abdominal inferior; acesta nu este un simptom comun al bolii si poate pune problema unei alte afectiuni concomitente.

La barbati

Acestia prezinta rareori simptomatologie, dar cu toate acestea tratamentul este necesar. Simptomele pot fi:
-secretii anormale la nivelul penisului
-senzatia de arsura dupa mictiune
-iritatie si roseata la varful penisului.
Simptomele din tricomonaza sunt similare cu cele ale altor boli cu transmitere sexuala cum sunt gonoreea sau infectia cu chlamydia.

Infectia cu tricomonas se produce prin contacte sexuale neprotejate cu un partener sexual infectat. Multe femei si majoritatea barbatilor, nu prezinta simptome dupa infectie. Daca simptomatologia apare, aceasta se intampla de regula, in prima saptamana de la infectie. Cu toate acestea, simptomatologia poate apare oricand intre luna 1 si 6 de la infectie.

Boala necesita tratament pentru a se preveni transmiterea la alti parteneri si pentru a preveni complicatiile care pot apare la femeile insarcinate. Atat persoana infectata cat si partenerul/partenera acesteia, trebuie tratate simultan pentru a evita reinfectarea reciproca. Uneori infectia se transmite prin contactul cu un obiect (de exemplu prosop ud) pe care o persoana infectata tocmai l-a folosit. Deoarece parazitul nu poate supravietui timp indelungat pe obiecte, aceasta forma de infectie este rara. La fel de rara este si transmiterea de la mama la fat in timpul unei nasteri pe cale vaginala.

Femeile active sexual, cu varsta cuprinsa intre 16 si 35 de ani, sunt cele mai expuse riscului de infectie cu tricomonas. Se presupune ca una din 5 femei din aceasta categorie, va fi infectata la un moment dat.

Riscul de infectie creste daca:
- nu se foloseste prezervativul la contacte sexuale cu un partener nou sau cu un partener care se presupune ca a fost expus unei boli cu transmitere sexuala; parazitul se poate transmite chiar daca persoana infectata nu prezinta simptome
- exista parteneri sexuali multipli, care cresc riscul expunerii la boli cu transmitere sexuala; adolescentii si adultii tineri au risc mai mare de infectie cu tricomonas precum si pentru alte boli cu transmitere sexuala, deoarece partenerii lor sexuali, adesea, au avut alti parteneri inainte, care puteau fi infectati.

Odata cu infectia cu tricomonas se pot lua si alte boli cu transmitere sexuala, cum sunt gonoreea, infectia cu chlamidia, HIV sau sifilis. Daca se diagnosticheaza una din aceste boli, se recomanda teste suplimentare si pentru celelalte boli cu transmitere sexuala, pentru a se trata toate in acelasi timp. Unele din aceste boli care se transmit in urma contactelor sexuale, asa cum este infectia HIV, sunt amenintatoare de viata. Exista studii care au aratat ca infectia cu tricomonas creste riscul infectiei cu HIV. Femeile care sunt infectate cu tricomonas au risc crescut de a face alte infectii vaginale. Aproximativ 20% din aceste femei au concomitent si alta infectie vaginala.

Investigatii

Infectia cu tricomonas se diagnosticheaza pe baza unei anamneze, care va include si intrebari despre viata sexuala si obiceiurile sexuale si a unui examen obiectiv. La femei, examenul obiectiv include examinarea vizuala a organelor genitale externe, a vaginului si cervixului, pentru e detecta eventualele pete mai rosii cauzate de parazit. Orice secretie vaginala va fi evaluata pe baza culorii, mirosului si consistentei si se va examina o proba din aceasta secretie. La barbati, examenul obiectiv include examinarea penisului si prelevarea unei probe de secretie uretrala.

Testele care se efectueaza pentru identificarea parazitului sunt:
-cea mai comuna in cazul femeilor, este examinarea microscopica a secretiei vaginale; procedura identifica parazitul in 60-70% din cazuri
-alte teste disponibile, dar mai putin utilizate, sunt cultura parazitului, cu o rata de identificare de 95% dar putin utilizata, deoarece examenul fizic si examinarea la microscop corect facute pun diagnosticul; procedura se foloseste totusi, mai ales in cazul barbatilor infectati
-prelevarea de probe ADN, care detecteaza materialul genetic al parazitului este o alta examinare, insa se face foarte rar si de obicei in cadrul unor studii de cercetare.

Odata cu infectia cu tricomonas se poate lua si alta boala cu transmitere sexuala, cum ar fi gonoreea, infectia cu chlamidia, HIV sau sifilis. Daca se diagnosticheaza una din aceste boli, se recomanda teste suplimentare si pentru celelalte boli cu transmitere sexuala, pentru a se trata toate in acelasi timp.

La femei, parazitul poate fi identificat si in urma testului Papanicolau, care se face de rutina, ca metoda de screening a cancerului de col uterin la consultul ginecologic periodic. Acuratetea acestui test in identificarea parazitului variaza in opinia specialistilor. Cu toate acestea, daca se identifica tricomonas in urma acestui test, se va incepe tratamentul.

Tratament

Tricomonaza se trateaza cu medicamente antiprotozoare, pe cale orala, asa cum ar fi metronidazolul sau tinidazolul. Medicamentele se iau fie in doza unica de 2 g, fie in doze multiple (de la 250 la 500 de mg) care sa totalizeze cumulate 7 g. Rata de vindecare a bolii prin tratamentul cu metronidazol este de 90-95%. Deoarece tratamentul cu tinidazol a fost recent aprobat de catre organizatiile internationale, s-au facut putine studii care sa evalueze eficacitatea sa, insa se presupune a fi apropiata de cea a metronidazolului.


Ambii parteneri sexuali trebuie tratati simultan, pentru a creste rata de vindecare si pentru a preveni posibilitatea reinfectiei si a transmiterii la alte persoane. Pe timpul tratamentului se recomanda evitarea contactelor sexuale atat timp cat este prezenta simptomatologia. In mod ideal, se recomanda evitarea contactelor sexuale pe timpul tratamentului si inca o saptamana dupa aceea, in cazul tratamentului cu doza unica de metronidazol. Pacientii care sunt infectati si cu HIV au acelasi tratament ca si cei HIV negativi.

[ ... ]