Infectia cu tricomonas (tricomonaza)

Cauze
Boala este data de un parazit mic (Trichomonas vaginalis – protozoar unicelular) care se transmite pe cale sexuala de la un partener infectat. La femei, parazitul infecteaza de obicei vaginul, uretra, cervixul uterin, vezica urinara precum si glandele din zona genitala cum ar fi glandele lui Bartholin sau glandele lui Skene. La barbati infectia se dezvolta la nivelul uretrei sau la nivelul preputului la barbatii necircumcisi.

Simptome
Aproximativ 50% din femeile infectate si aproximativ 90% din barbatii infectati nu prezinta simptome. Daca acestea apar, aceasta se intampla de regula in prima saptamana de la infectie. Cu toate acestea, simptomatologia poate apare oricand intre luna 1 si 6 de la infectie.

La femei

Simptomatologia poate fi mai severa in timpul sarcinii sau inainte de ciclul menstrual si poate include:
-secretii abundente galbui sau gri-verzui, uneori cu aspect de spuma la nivel vaginal
-prurit vaginal sau iritatie la acest nivel
-miros urat, anormal
-dureri la contactul sexual (dispareunie)
-zone de culoare mai rosie la nivelul organelor genitale externe sau al cervixului
-durere la mictiune (disurie) sau mictiuni frecvente
-disconfort in etajul abdominal inferior; acesta nu este un simptom comun al bolii si poate pune problema unei alte afectiuni concomitente.

La barbati

Acestia prezinta rareori simptomatologie, dar cu toate acestea tratamentul este necesar. Simptomele pot fi:
-secretii anormale la nivelul penisului
-senzatia de arsura dupa mictiune
-iritatie si roseata la varful penisului.
Simptomele din tricomonaza sunt similare cu cele ale altor boli cu transmitere sexuala cum sunt gonoreea sau infectia cu chlamydia.

Infectia cu tricomonas se produce prin contacte sexuale neprotejate cu un partener sexual infectat. Multe femei si majoritatea barbatilor, nu prezinta simptome dupa infectie. Daca simptomatologia apare, aceasta se intampla de regula, in prima saptamana de la infectie. Cu toate acestea, simptomatologia poate apare oricand intre luna 1 si 6 de la infectie.

Boala necesita tratament pentru a se preveni transmiterea la alti parteneri si pentru a preveni complicatiile care pot apare la femeile insarcinate. Atat persoana infectata cat si partenerul/partenera acesteia, trebuie tratate simultan pentru a evita reinfectarea reciproca. Uneori infectia se transmite prin contactul cu un obiect (de exemplu prosop ud) pe care o persoana infectata tocmai l-a folosit. Deoarece parazitul nu poate supravietui timp indelungat pe obiecte, aceasta forma de infectie este rara. La fel de rara este si transmiterea de la mama la fat in timpul unei nasteri pe cale vaginala.

Femeile active sexual, cu varsta cuprinsa intre 16 si 35 de ani, sunt cele mai expuse riscului de infectie cu tricomonas. Se presupune ca una din 5 femei din aceasta categorie, va fi infectata la un moment dat.

Riscul de infectie creste daca:
- nu se foloseste prezervativul la contacte sexuale cu un partener nou sau cu un partener care se presupune ca a fost expus unei boli cu transmitere sexuala; parazitul se poate transmite chiar daca persoana infectata nu prezinta simptome
- exista parteneri sexuali multipli, care cresc riscul expunerii la boli cu transmitere sexuala; adolescentii si adultii tineri au risc mai mare de infectie cu tricomonas precum si pentru alte boli cu transmitere sexuala, deoarece partenerii lor sexuali, adesea, au avut alti parteneri inainte, care puteau fi infectati.

Odata cu infectia cu tricomonas se pot lua si alte boli cu transmitere sexuala, cum sunt gonoreea, infectia cu chlamidia, HIV sau sifilis. Daca se diagnosticheaza una din aceste boli, se recomanda teste suplimentare si pentru celelalte boli cu transmitere sexuala, pentru a se trata toate in acelasi timp. Unele din aceste boli care se transmit in urma contactelor sexuale, asa cum este infectia HIV, sunt amenintatoare de viata. Exista studii care au aratat ca infectia cu tricomonas creste riscul infectiei cu HIV. Femeile care sunt infectate cu tricomonas au risc crescut de a face alte infectii vaginale. Aproximativ 20% din aceste femei au concomitent si alta infectie vaginala.

Investigatii

Infectia cu tricomonas se diagnosticheaza pe baza unei anamneze, care va include si intrebari despre viata sexuala si obiceiurile sexuale si a unui examen obiectiv. La femei, examenul obiectiv include examinarea vizuala a organelor genitale externe, a vaginului si cervixului, pentru e detecta eventualele pete mai rosii cauzate de parazit. Orice secretie vaginala va fi evaluata pe baza culorii, mirosului si consistentei si se va examina o proba din aceasta secretie. La barbati, examenul obiectiv include examinarea penisului si prelevarea unei probe de secretie uretrala.

Testele care se efectueaza pentru identificarea parazitului sunt:
-cea mai comuna in cazul femeilor, este examinarea microscopica a secretiei vaginale; procedura identifica parazitul in 60-70% din cazuri
-alte teste disponibile, dar mai putin utilizate, sunt cultura parazitului, cu o rata de identificare de 95% dar putin utilizata, deoarece examenul fizic si examinarea la microscop corect facute pun diagnosticul; procedura se foloseste totusi, mai ales in cazul barbatilor infectati
-prelevarea de probe ADN, care detecteaza materialul genetic al parazitului este o alta examinare, insa se face foarte rar si de obicei in cadrul unor studii de cercetare.

Odata cu infectia cu tricomonas se poate lua si alta boala cu transmitere sexuala, cum ar fi gonoreea, infectia cu chlamidia, HIV sau sifilis. Daca se diagnosticheaza una din aceste boli, se recomanda teste suplimentare si pentru celelalte boli cu transmitere sexuala, pentru a se trata toate in acelasi timp.

La femei, parazitul poate fi identificat si in urma testului Papanicolau, care se face de rutina, ca metoda de screening a cancerului de col uterin la consultul ginecologic periodic. Acuratetea acestui test in identificarea parazitului variaza in opinia specialistilor. Cu toate acestea, daca se identifica tricomonas in urma acestui test, se va incepe tratamentul.

Tratament

Tricomonaza se trateaza cu medicamente antiprotozoare, pe cale orala, asa cum ar fi metronidazolul sau tinidazolul. Medicamentele se iau fie in doza unica de 2 g, fie in doze multiple (de la 250 la 500 de mg) care sa totalizeze cumulate 7 g. Rata de vindecare a bolii prin tratamentul cu metronidazol este de 90-95%. Deoarece tratamentul cu tinidazol a fost recent aprobat de catre organizatiile internationale, s-au facut putine studii care sa evalueze eficacitatea sa, insa se presupune a fi apropiata de cea a metronidazolului.


Ambii parteneri sexuali trebuie tratati simultan, pentru a creste rata de vindecare si pentru a preveni posibilitatea reinfectiei si a transmiterii la alte persoane. Pe timpul tratamentului se recomanda evitarea contactelor sexuale atat timp cat este prezenta simptomatologia. In mod ideal, se recomanda evitarea contactelor sexuale pe timpul tratamentului si inca o saptamana dupa aceea, in cazul tratamentului cu doza unica de metronidazol. Pacientii care sunt infectati si cu HIV au acelasi tratament ca si cei HIV negativi.