Fibromul uterin

Fibromul uterin

Cauza exacta a fibroamelor este necunoscuta. Ele apar cand celulele cresc peste masura in stratul muscular al uterului.
Odata ce fibromul se dezvolta, estrogenii si progesteronul par a influenta cresterea acestuia. La o femeie cantitatea cea mai mare din acesti hormoni se secreta in timpul sarcinii. Dupa menopauza, cand scade cantitatea de hormoni secretata, de obicei fibroamele se micsoreaza sau dispar.
Estrogenul joaca un rol major in dezvoltarea fibroamelor deoarece acestea:
- tind sa creasca mai mult cand organismul feminin produce mai mult estrogen (in timpul sarcinii)
- de obicei se micsoreaza cand este secretat mai putin estrogen (dupa menopauza).
Progesteronul pare sa stimuleze cresterea fibroamelor, chiar in absenta estrogenilor.


Simptomatologia se poate dezvolta incet in cativa ani sau rapid in cateva luni. Majoritatea pacientelor cu fibrom uterin prezinta simptome usoare sau sunt asimptomatice si nu vor avea nevoie niciodata de tratament.
Pentru unele paciente, simptomatologia fibromului devine o problema. In unele cazuri, primul semn poate fi dificultatea aparitiei unei sarcini.
Simptomele si problemele cauzate de fibromul uterin sunt:
- sangerari menstruale anormale; pana la 30% din paciente prezinta schimbari ale ciclului menstrual, de exemplu:
- cicluri menstruale prelungite care pot cauza aparitia anemiei
- dismenoree
- sangerari inainte sau dupa menstruatie
- sangerari intre menstre
- durere sau presiune pelvina, de exemplu:
- durere in abdomen, pelvis sau partea inferioara a spatelui
- durere la contact sexual
- distensie si presiune abdominala
- probleme urinare, de exemplu:
- mictiuni frecvente
- incontinenta urinara
- blocaj renal aparut dupa blocaj ureteral (rar)
- alte simptome:
- dificultate tranzit intestinal
- infertilitate – uneori, fibromul face dificila aparitia unei sarcini
- probleme in timpul sarcinii, cum ar fi dezlipire de placenta si travaliu prematur
- avort spontan.

Factori de risc

Factorii care cresc riscul de dezvoltare al unui fibrom uterin sunt:
- varsta: cu inaintarea in varsta, femeile au predispozitie mai mare pentru fibrom uterin, in special din decadele trei–patru pana la menopauza (in jurul varstei de 50 de ani); pana la varsta de 50 de ani, 80% din femei prezinta fibroame uterine; dupa menopauza, de obicei fibroamele se micsoreaza
- cazuri de fibrom uterin in familie: prezenta fibromului la una din membrele familiei creste riscul de aparitie al acestuia
- etnia: femeile din rasa neagra au predispozitie mai mare fata de cele caucaziene
- obezitate.

Investigatii

Medicul specialist poate suspecta prezenta unui fibrom uterin pe baza:
- rezultatelor unui examen ginecologic
- istoricului simptomelor si al ciclurilor menstruale.
Va fi necesara probabil o ecografie pelvina sau histerosonograma pentru a confirma prezenta unuia sau mai multor fibroame uterine. Histerosonograma se realizeaza prin umplerea uterului cu o solutie sterila salina in timpul unei ecografii transvaginale.
Daca menstruatia este abundenta se va face numaratoarea de hematii pentru a verifica prezenta unei anemii.

Laparoscopia se poate folosi pentru a confirma si localiza fibroamele de pe peretele extern uterin inainte de a fi extirpate (miomectomie).

In cazul durerii severe, sangerarilor sau presiunii pelvine, in cazul avorturilor spontane repetate sau dificultatii in a ramane insarcinata, se vor face teste aditionale pentru cautarea altor cauze posibile pentru simptomele pacientei.
Vor fi necesare teste aditionale pentru simptome specifice, cum ar fi probleme urinare sau de tranzit intestinal, pentru diagnosticul pozitiv al afectiunii si dezvoltarea unui plan de tratament.

Tratament

Medicatia poate fi folosita pentru a usura problemele fibromului uterin. Scopurile tratamentului medicamentos sunt:
- ameliorarea durerii severe sau a altor simptome determinate de fibrom uterin
- corectarea anemiei determinata de sangerari masive
- micsorarea fibromului inainte de extirparea chirurgicala (miomectomie) sau extirparea chirurgicala a uterului (histerectomie)
- evitarea histerectomiei.
Cand tratamentul este oprit, simptomele de obicei reapar.
Urmatoarele medicamente sunt folosite pentru sangerare menstruala masiva, anemie sau dureri menstruale (ele nu micsoreaza in marime fibromul):
- antiinflamatoarele nesteroidiene: reduc crampele menstruale si sangerarile menstruale la multe femei; totusi, nu exista o evidenta a reducerii durerii sau sangerarilor cauzate de fibroame
- contraceptive orale: micsoreaza sangerarea menstruala si durerea in timp ce previne si sarcina (oricum, ele nu micsoreaza marimea fibromului, dar nici nu o cresc)
- suplimentele de fier, disponibile fara reteta: sunt o parte importanta in corectarea anemiei cauzate de pierderea sangvina datorata fibromului.
Urmatoarele medicamente sunt folosite pentru a micsora fibroamele inainte de tratamentul chirurgical si de a ameliora temporar simptomele: analogi de hormoni eliberatori de gonadotropina (GnRH), aduc organismul intr-o stare asemanatoare menopauzei, care ajuta la micsorarea uterului si fibromului. Terapia poate fi folosita cateva luni deoarece slabeste rezistenta osului si poate cauza simptome neplacute care apar in timpul menopauzei. Dupa ce terapia a fost intrerupta, fibromul se dezvolta la loc.

Ciclurile menstruale dureroase (dismenoree) sunt cele mai frecvente simptome ale fibromului uterin.
Cauza durerii provocate de fibrom nu este cunoscuta. Contractiile menstruale puternice pot fi o incercare de a expulza fibromul din uter. Pentru usurarea durerilor menstruale se pot incerca urmatoarele:
- aplicarea de caldura pe abdomenul inferior folosind o perna electrica, o sticla cu apa calda sau o baie calda; caldura imbunatateste fluxul sangvin si poate ameliora durerea pelvina
- pacienta intinsa in pat cu o perna asezata sub genunchi, aceasta pozitie ameliorand durerea
- pacienta intinsa pe o parte cu genunchii la piept, usurand contrapresiunea
- folosirea unor tampoane igienice in locul celor obisnuite
- exercitii fizice, care vor imbunatati fluxul sangvin si vor scadea durerea.
Pentru ameliorarea durerii se pot administra unele medicamente:
- antiinflamatoarele nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul (Advil, Motrin) sau naproxenul (Aleve), reduc crampele menstruale si durerea prin scaderea nivelului de prostaglandine din uter; nivelurile crescute de prostaglandine au fost gasite in sangele menstrual la femei cu menstruatii dureroase
- daca antiinflamatoarele nesteroidiene nu reduc durerea, se va incerca acetaminofen, de exemplu Tylenol sau Panadol
- administrarea dozei recomandate de antialgic, cand apare disconfortul sau cu o zi inainte de inceperea ciclului
- administrarea medicamentului pe perioada de timp cat ar dura simptomele daca medicamentul nu ar fi luat.
Exista unele precautii ce trebuie urmate:
- citirea cu atentie si urmarea indicatiilor scrise pe cutia medicamentului
- administrarea fara excese a dozei maxime recomandate
- nu se vor lua medicamentele la care au existat reactii alergice
- pacientele sfatuite sa evite anumite medicamente, trebuie sa consulte medicul
- in prezenta unei posibile sarcini, trebuie consultat medicul inaintea administrarii oricarui medicament
- nu se va administra aspirina celor mai tinere de 20 de ani, cu exceptia prescrierii de catre medic
- evitarea alcoolului in cazul folosirii unei doze mari de acetaminofen.



http://www.sfatulmedicului.ro/

[ ... ]

Tratamente pentru endometrioza

Tratamente pentru endometrioza

Tratamentul endometriozei are ca scop reducerea simptomelor, a riscului infertilitatii si prevenirea aparitiei altor boli. Daca ai endometrioza trebuie sa consulti cat mai repede un medic.

Tratamente pentru endometrioza
Exista o serie de tratamente pentru endometrioza, printre care se numara si calmantele, contraceptivele hormonale, terapia cu hormoni, interventiile chirurgicale.

Calmantele si endometrioza
Calmantele sunt foarte des prescrise in cazul endometriozei. Acestea ar trebui sa-ti diminueze durereile si sa-ti permita sa-ti desfasori activitatile cotidiene. De regula, aspirina sau ibuprofenul ar trebui sa-ti diminueze durerile. Daca te confrunti cu dureri acute, doctorul ti-ar putea prescrie si un narcotic usor.

Contraceptivele hormonale
Contraceptivele care contin estrogen si prosterogen pot diminua durerile din timpul menstruatiei.
De asemenea, acestea vor diminua sangerarile abundente din timpul mentruatiei. Contraceptivele prescrise in cazul endometriozei pot fi luate in continuu pentru a limita numarul menstruatiiilor pe care le ai intr-un an. Printre efectele secundare cu care s-ar putea sa te confrunti se numara: starile de greata, ingrasatul, dureri de cap sau sangerari intre menstruatii.

Terapia cu hormoni Gn-RH
Terapia cu hormoni are ca rol diminuarea sangerarii din timpul menstruatiei. Gn-RH este denumirea unor hormoni sintetici care se aseamana cu cei eliberati de gonade si pe care organismul tau ii va folosi pentru a regla perioada la care apare menstruatia. Daca urmezi acest tratament, sangerarile ar trebui sa se opreasca dupa 2 luni, iar celelalte simptome vor disparea in aproximativ 6 saptamani. Din nefericire acest tratament are si efecte secundare. Vei experimenta cateva dintre simptomele menopauzei. Tratamentul cu hormoni Gn-RH cauzeaza dimnuarea masei osoase. Dupa 6 luni de tratament poti pierde intre 4% si 6 % din masa osoasa si exista posibilitatea sa faci osteoporoza.

Interventia chirurgicala si endometrioza
Daca te confrunti cu o forma severa de endometrioza exista posibilitatea sa ti se recomande o interventie chirurgicala. De regula, interventia chirurgicala in cazul endometriozei presupune folosirea laserului pentru distrugerea tesuturilor. In unele cazuri, interventia chirurgicala poate "incetini" boala suficient de mult pentru ca pacienta sa poata avea un copil. In alte cazuri, boala poate fi atat de avansata incat trebuie sa se recurga la hiserectomie. Aceasta operatie presupune indepartarea ovarelor si a uterului pentru dimnuarea durerilor.





Endometrioza: terapii alternative
Daca tratamentele conventionale nu-ti inspira incredere, poti cauta si remedii naturiste. Majoritatea tratamentelor naturiste au ca scop reducerea cantitatii de estrogen din organism. In multe cazuri, estrogenul este cauza care determina marirea tesutului endometriom. Iata cateva exemple de tratamente naturiste care ar putea sa-ti fie de ajutor.
- vitamina E. Vitamina E este recunoscuta pentru efectele sale antiinflamatoare si calmante. De asemenea poate ajuta in echilibrarea nivelului de estrogen din organism.
- cremele care contin prosterogen pot fi achizitionate si din plafare. Acestea au ca scop echilibrarea cantitatii de estrogen din organism.
- dieta care reduce estrogenul. Dietele sunt adeseori recomandate celor care sufera de endometrioza. Urmand o dieta care reduce nivelul estrogenului din organism puteti preveni aparitia altor tesuturi endometriom. In cadrul acestei diete trebuie sa consumi cat maimulte fibre si legume si sa eviti produsele anorganice.

NOTA: Inainte de a incepe orice tratament naturist trebuie sa ceri obligatoriu parerea unui medic!

[ ... ]

Endometrioza

Endometrioza

Majoritatea femeilor se confrunta cu un sentiment de discomfort in timpul menstruatiei. Dar ce se intampla cand respectivele dureri devin insuportabile? Ei bine, daca te confrunti cu dureri persistente si puternice, s-ar putea sa ai endometrioza. Endometrioza poate sa-ti schimbe total modul de viata pana acolo incat nici nu-ti mai poti indeplini activitatile zilnice. Daca ti se pare ca ai putea suferi de aceasta afectiune este foarte important sa mergi la un consult medical. Totusi, pentru ca este destul de dificil sa se diagnosticheze endometrioza este foarte important sa stii cum sa-ti descrii starea in care te afli.

Ce este endometrioza

Cateva milioane de femei sufera de endometrioza. Endometrioza este o boala cronica ce afecteaza procesul menstruatiei lunare. Aceasta boala se manifesta prin aparitia unor tumori benigne, constituite din elemente epiteliale care se dezvolta in tesuturi mai indepartate de uter.
Daca ai endometrioza, tesutul care in mod normal captuseste cavitatea uterina, (in termeni medicali se numeste endometriom) poate aparea si in ovare, pe trompele uterine sau pe rect. In unele cazuri, acest tesut poate creste chiar si pe vezica urinara, pe intestine sau in vagin. In cele din urma acest tesut provoaca leziune organelor de care se "lipeste". Cu fiecare luna, tesutul se dezvolta si mai mult provocand durere si discomfort. Pentru ca organismul nu poate elimina tesutul apar si sangerari interne.

Cauze

Din pacate, pana la ora actuala oamenii de stiinta nu au reusit sa descopere cauzele care determina aparitia endometriozei. Totusi, exista o serie de teorii cu privire la aparitia acestei boli. Unii specialisti sunt de parere ca endometrioza este declansata de complicatii genetice care se transmit in familie. Altii considera ca sistemul limfatic are un rol important in aparitia endometriomului pe diferite organe ale organismului. O alta teorie sustine ca lichidul menstrual neeliminat poate cauza aparitia endometriozei.

Simptome

Printre cele mai evidente simptome ale endometriozei se numara durerile pelviene acute in timpul menstruatiei. Totusi nu toate femeile care sufera de endometrioza se confrunta cu dureri puternice in timpul menstruatiei. De fapt, un numar mare de femei nu manifesta simptome ale acestei afectiuni, cu toate ca sufera de endometrioza. Simptomele acestei afectiuni apar de-abia dupa ce boala se inrautateste. Pentru a evita o situatie neplacuta, este recomandat sa-ti faci in mod regulat cate un control medical. Printre simptomele endometriozei se numara:
- dureri puternice in timpul menstruatiei, cu crampe in zona abdomeniului
- dureri in perioada de ovulatie
- dureri in timpul actului sexual
- dureri in timp ce urinezi, mai ales daca esti la menstruatie
- sangerari in perioada dintre menstruatii

Complicatii

Daca suferi de endometrioza nu amana tratamentul. Aceasta afectiune poate conduce la infertilitate. Din nefericire, aproximativ 40% dintre femeile diagnosticate cu endometrioza nu pot avea copii. Cu cat boala este descoperita mai tarziu, cu atat riscul aparitiei infertilitatii creste.

Tratament

Pana la ora actuala nu s-a gasit un leac pentru endometrioza, dar exista o serie de tratamente care au ca scop ameliorarea acestei boli.

[ ... ]

Cervicita

Cervicita

Cervicita – termen care include toate inflamatiile colului uterin, reprezinta o patologie foarte frecventa in clinica. Deoarece, in majoritatea cazurilor afectarea inflamatorie a vaginului (vaginita) insoteste inflamatia colului uterin, multi medici prefera termenul de colpita – care desemneaza inflamatia cervico-vaginala. Astfel colpitele reprezinta motivul prezentarii la medic, in aproximtiv 1/3 din consulturile ginecologice. In acelasi timp, peste jumatate din totalitatea femeilor au prezentat o colpita la un moment dat in viata.
In functie de evolutie, cervicitele pot fi acute sau cronice. Cervicita cronica este cunoscuta si sub denumirea improprie de „rana pe col”

Etiologia cervicitei este variabila, cel mai frecvent fiind determinata de:
- infectia cu Chlamydia trachomatis
- infectia cu Tricomonas vaginalis
- asocierea Tricomonas cu Candida
- Neisseria gonorrheae (gonococul)
- Herpex simplex
- virusul papilloma uman (HPV)
Alte cauze mai rare sunt: micozele, sifilisul, tuberculoza, mycoplasma.

Simptome

Simptomul principal al cervicitei cronice, este leucoreea – o secretie vaginala, constanta, filanta, nu foarte abundenta, care poate uneori contine striuri sangvine. Culoarea si aspectul acesteia variaza in functie de agentul etiologic implicat.
De obicei prezenta unei cervicite nu determina durere, febra sau tulburari menstruale, ea putand evolua ani de zile. Insa in cazul in care se asociaza si parametrita (inflamatia paramatrelor - ligamentele care sustin organele pelvine) pot apare: dureri lombare, dismenoree, dispareunie (durere la contactul sexual), menoragii (menstruatii abundente).
Inflamatia locala determina modificari ale mucusului cervical modificari ce pot afecta spermatozoizii si ascensiunea acestora, antrenand infertilitate.

Investigatii si diagnostic

Metodele utilizate pentru investigarea afectiunilor colului uterin sunt:
- examenul clinic: tuseul vaginal si examenul cu valve, prin care medicul constata prezenta unor modificari ale aspectului colului si eventual prezenta unor secretii la acest nivel
- examenul citobacteriologic al secretiei din col si vagin, eventual si cultura cu antibiograma, sunt necesare pentru a determina etiologia infectiei
- frotiul Babes-Papanicolau: releva modificarile citologice (celulare) cervicale
- colposcopia: o metoda de inspectie a colului uterin cu ajutorul unui instrument optic care mareste imaginea, numit colposcop; in cadrul colposcopiei se efectueaza si testul Lugol (se aplica o solutie la nivelul mucoasei cervicale si se urmareste fixarea acestuia de catre mucoasa normala)
- examen anatomo-patologic: se recolteaza un fragment de mucoasa prin biopsie, conizatie sau chiuretaj endocervical (chiuretajul in interiorul canalului cervical).

Diagnostic

Suspiciunea de cervicita cronica apare in urma evidentierii la examenul clinic (tuseul vaginal si examenul cu valvele) a unor modificari inflamatorii, leziuni ulcerative, deformari sau secretii la nivelul colului. Diagnosticul de certitudine de cervicita cronica se stabileste prin colposcopie si examenul citologic Papanicolau. Examenul citobacteriologic al secretii este util pentru a depista etiologia infectiei cervicale.

Complicatii

Cervicita poate evolua ani de zile, doar cu o leucoree mai mult sau mai putin abundenta, cu care femeia se obisnuieste de obicei, fara dureri, febra sau tulburari menstruale sau afectarea vietii sexuale.

Insa, uneori se poate complica cu inflamatii ale organelor pelvine vecine:
- parametrita (inflamatia ligamentelor ce sustin uterul si organele pelvine) care se manifesta prin: dureri lombare sau abdominale, dismenoree, dispareunie, menoragii
- salpingita (inflamatia trompei uterine): care poate cauza infertilitate, prin obstructia tubara secundara proceselor inflamatorii
- infectii cronice ale tractului urinar.

Inflamatia cronica a colului uterin, poate determina in timp instalrea unei stenoze cervicale, care poate fi urmata de infertilitate.
De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea nici rolul favorizant al iritatiei cronice cervicale in aparitia concerului de col uterin. Cervicita cronica nu determina cancer, dar poate favoriza aparitia lui. De aceea, tratamentul cervicitei cronice, poate fi considerat o masura profilactica in lupta impotriva cancerului de col uterin.

Tratament

Tratamentul cervicitei cronice se face in doua etape. Prima etapa consta intr-un tratament medical, care este unul etiologic, ce are scopul de a eradica infectia. In urmatoarea etapa se utilizeaza o procedura chirurgicala, care poate fi:
- electrocauterizarea (diatermocoagularea colului)
- crioterapia
- terapia cu laser
- excizia cu ansa diatermica (electrorezectia)
- conizatia
- amputatia de col.

Toate aceste metode realizeaza distructia sau indepartarea tesutului modificat.
Este important de retinut ca ameliorarea simptomatologiei dupa cateva zile de tratament medical nu coincide si cu disparitia modificarilor tisulare, de aceea tratamentul cervicitei trebuie sa fie unul complet.


Tratament medical

Tratamentul medical are ca scop, in primul rand eradicarea infectiei; in functie de agentul etiologic depistat si de rezultatul antibiogramei se va efectua un tratament local (cu ovule) si daca e cazul, si un tratament cu antibiotice sau antifungice pe cale orala. In continuare, se poate utiliza un tratament pe baza de ovule cu efect de reepitelizare (cicatrizant), insa de cele mai multe ori acesta nu reuseste remiterea completa a leziunilor, fiind necesar si un tratament chirurgical.
Abia dupa aproximativ 2 luni de la eradicarea infectiei, daca modificarile cervicale persista se indica tratamentul chirurgical.


Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical se face in primele zile dupa menstruatie, pentru a lasa timp cicatricei sa se vindece pana la menstruatia urmatoare si a preveni infectiile. Inainte de inceperea efectuarii procedurii, se impune un control ginecologic, pentru a exclude o anexita, parametrita sau o inflamatie acuta a colului, situatie care impune amanarea efectuarii procedurii, darorita pericolului extinderii inflamatiei.

In functie de varsta, profunzimea si suprafata leziunii, de aspectul colposcopic si modificarile citologice existente, se alege una din urmatoarele proceduri:
- electrocauterizarea (diatermocoaugularea)
- crioterapia este metoda prin care tesutul patologic este distrus pe o adancime de 3-4 mm, prin inghetare, utilizandu-se dioxid de carbon, nitrogen si freon in stare lichida
- terapia cu laser: o metoda moderna prin care celulele sunt vaporizate, fara a determina necroza tisulara, fara escara si deci fara secretie ulterioara ca si in cazul electrocauterizarii
- excizia cu ansa diatermica (electrorezectia): cu ajutorul unui curent eletric, zona modificata este indepartata, avand posibilitatea efectuarii si a biopsiei.
In unele cazuri, cand este necesara refacerea unui col cicatriceal sau cand exista o leziune profunda la nivelul colului, poate fi necesara aplicarea unor metode terapeutice mai invazive:
- conizatia: prin care un fragment din mucoasa colului uterin este excizat cu ajutorul bisturiului; aceasta metoda este utilizata in cazul leziunilor vechi, recidivate si in leziunile displazice
- amputatia de col: indepartarea chirurgicala a colului uterin, in cazul displaziilor asociate cu hipertrofia colului.


Electrocauterizarea

Procedura cel mai des folosita – electrocauterizarea sau diatermocoagularea - este o procedura prin care tesuturile sunt coagulate (arse) sub efectul caloric al unor curenti alternativi. Se efectueaza in primele zile dupa menstruatie, astfel incat escara rezultata sa aiba timp sa se elimine pana la menstruatia urmatoare.

Nu este necesara anestezia locala, deoarece sunt foarte putine terminatii nervoase la nivelul colului uterin.
Inainte de efectuarea electrocauterizarii se impune un examen ginecologic in prealabil, pentru a exclude starile care contraindica aceasta procedura: sarcina, inflamatia acuta sau subacuta a parametrelor, anexelor si starile febrile in general.
In primele 48 de ore dupa efectuarea acestei proceduri se recomanda repaus fizic iar in primele 5 zile se va asocia un antibiotic pe cale orala, pentru a evita reactivarea unei infectii anexiale latente.

La nivelul colului, in locul unde s-a realizat electrocauterizarea se formeaza o escara (crusta) care se va elimina in 3-4 saptamani, perioada in care va persista o scurgere vaginala murdara. Dupa eliminarea escarei poate urma o scurgere sangvinolenta, dar nu foarte abundenta, care poate dura 10-15 zile. Cicatrizarea completa se obtine in aproximativ 6 saptamani, perioada in care se recomanda repausul sexual. Pentru a favoriza cicatrizarea se poate administra vitamina C pe cale orala.
Dupa 2 luni de la procedura, se recomanda reexaminarea ginecologica; in cazul in care se constata o epitelizare incompleta se va repeta colposcopia si se va completa electrocauterizarea.

http://www.sfatulmedicului.ro/

[ ... ]

Vaginita

Vaginita

Este de obicei insotita si de inflamatia vulvei (vulvo-vaginite). Cauza este infectioasa si se datoreaza fie germenilor banali, fie gonococului, fie parazitului tricomonas sau unor micoze (ciuperci).
Formele clinice variaza in functie de germenul care le produce. In general se manifesta prin usturime si dureri intensificate de urinat si de raporturi sexuale. Uneori se instaleaza si mancarimi violente.
In infectia cu tricomonas secretia vaginala este spumoasa, aerata, de culoare galben-verzuie; in infectiile micotice secretia este groasa, grunjoasa, iar ca simptomatologie predomina senzatia de mancarime.

Tratamentul vaginitei indiferent de cauza care a provocat-o, trebuie aplicat ambilor parteneri, deoarece barbatul aparent sanatos, este in realitate purtator de parazit si poate reinfecta femeia.
Tratamentul consta in administrarea pe gura (orala) a medicamentelor specifice la ambii soti; femeia insa trebuie sa faca si un tratament local cu ovule si irigatii vaginale. In perioada tratamentului este obligatorie abstinenta sexuala. Uneori pentru o vindecare sigura este necesara repetarea tratamentului.
Folosirea de medicamente in irigatii vaginale fara indicatii precise poate sa agraveze boala si sa dea complicatii. Pentru prevenirea vaginitelor este obligatorie respectarea riguroasa a normelor de igiena intima si a vietii sexuale.

http://www.sfatulmedicului.ro/

[ ... ]

Metrita si anexitele

Metrita si anexitele

METRITA


Metrita, inflamatia uterului, poate fi localizata la colul uterin (metrita cervicala sau cervicita), la corpul uterin, sau ambele.. Metritele cervicale sunt destul de frecvente si se manifesta prin scurgere abundenta, cu aspect vascos sau mucopurulent, datorita infectarii glandelor colului uterin.

In metrita cervicala se mai pot produce eroziuni in jurul orificiului colului uterin sau chiar adevarate rani care sangereaza putin – una din consecinte fiind uneori, asa numita rana pe col/(rana pe uter).

De aceea la aparitia acestor semne trebuie sa mergeti la medic de urgenta.

De la caz la caz se va face un examen colposcopic, iar in cazuri in care exista incertitudini , o biopsie.

Dupa ce se stabileste diagnosticul trebuie urmat fara abatere tratamentul corespunzator (medicamente sub forma de pastile, de inghitit, sub forma de ovule si/sau pansament pe col, , spalaturi vaginale si /sau aplicatii de unguente, si in cele din urma, rezectia termica, diatermocoagularea, ERAD, adica distrugerea cu ajutorul curentilor electrici de inalta frecventa a mucoasei bolnave sau tratamentul chirurgical, care consta in extirparea colului uterin intro masura mai mica – conizatie - sau mai mare – amputatie de col).

In ultimii ani examenul citologic pentru screening, denumit metoda Babes-Papanicolau, cunoscut in toate colectivitatile de femei, dar din diverse considerente insuficient aplicat, a fost completat incepand cu 1991 cu un examen mai complex, Sistemul Bethestda. Acest examen simplu s-a dovedit a fi foarte eficace in depistarea precoce a cancerului uterin.

De aceea in interesul propriei lor sanatati, femeile trebuie sa se prezinte, cu incredere, la cabinetul medicului ginecolog, pentru un consult de rutina, cel putin o data pe an.



ANEXITELE


Anexitele, dupa cum le spune si numele, reprezinta inflamatii ale anexelor uterului, adica a trompelor si ovarelor, si se mai numesc si salpingo-ovarite sau metroanexite, deoarece de cele mai multe ori inflamatia intereseaza in grade diferite atat uterul, cat si trompele cu ovarele. Leziunile predominante sunt de obicei la trompa (salpinge), ovarul fiind mai rar si in mica masura atins de procesul inflamator. Leziunile anexiale sunt de obicei bilaterale, insa mai accentuate intr-o parte.

Simptomatologia bolilor aparatului genital la femeie se caracterizeaza in formele acute prin dureri in abdomen si in durerea salelor, febra, secretie vaginala abundenta sau pierderi de sange. Intensitatea durerilor este variabila: uneori sunt surde, alteori violente si exagerate de eforturi de urinare, de scaun etc.

Tratamentul care consta in administrea de antibiotice, calmante vitaminoterapie, repaus la pat, poate duce la vindecare.

Nici in acest domeniu medicamentele singure nu pot sa duca la rezolvare deplina, nu pot sa faca minuni. Daca miza pusa pe medicamente este prea mare, vindecarile care survin nu sunt depline, survin recidive frecvente, apar mici complicatii si, treptat, boala se cronicizeaza.

Anexita cronica se caracterizeaza prin dureri persistente in bazin uni sau bilaterale, accentuate de frig, oboseala, menstruatie. Raporturile sexuale, dureroase si ele, incep sa fie evitate. Deseori apar tulburari menstruale. Sterilitatea este una din urmaile frecvente ale inflamatiilor genitale cronice. Tratamentul formelor cronice fiind mai dificil si de lunga durata, trebuie luate toate masurile pentru a se evita imbolnavirea acuta, iar cand aceasta are loc, trebuie tratata cu toata grija pana la completa ei vindecare.

[ ... ]

HIDROSALPINX (SALPINGITA)

HIDROSALPINX (SALPINGITA)

Salpingitele sunt infectii ale trompelor uterine, cele doua conducte care fac legatura intre ovare si uter. Bolile cu transmitere sexuala (BTS) sunt cauza lor principala.

Salpingitele sunt infectii ale uneia sau ambelor trompe uterine. Manifestarile lor sunt foarte variate.


Factori de risc

Salpingitele sunt frecvente si afecteaza in principal femeile tinere (sub 25 de ani). Au fost pusi in evidenta mai multi factori de risc:
- precocitatea raporturilor sexuale: acest factor de risc este legat de aspecte biologice, specifice tinerelor, dar si de informarea insuficienta in materie de boli cu transmitere sexuala;
- parteneri sexuali multipli, care reprezinta un risc crescut de infectie;
- antecedente de salpingita sau de boala cu transmitere sexuala;
- purtarea de sterilet ca mijloc contraceptiv, deoarece antreneaza un risc de infectie genitala la inserare.


Cauze

Salpingitele au cauze multiple, dar, in majoritatea cazurilor, ele sunt produse de boli cu transmitere sexuala. Ele apar prin ascensionarea germenilor prin colul uterin pana la trompe.

La originea infectiei pot fi diferiti germeni:
- bacteria Chlamydia trachomatis este depistata in peste 50% din salpingitele acute;
- gonococul Neisseria gonorrhee este prezent in 15-20% din cazurile de salpingite;
- mycoplasmele sunt implicate in 5-10% din cazurile de infectie, in asociere cu alti germeni;
- germenii prezenti in flora vaginala (streptococ, stafilococ) pot provoca infectia, din cauza unui dezechilibru hormonal sau a unei stari de imunosupresie.br>
Explorarea aparatului genital sau o interventie (introducerea unui sterilet, intreruperea voluntara a sarcinii etc.) pot reprezenta sursa de contaminare cu acesti germeni, cand conditiile de asepsie nu sunt respectate intocmai.

Simptome

Salpingitele se manifesta prin dureri la nivelul bazinului (dureri pelviene), asociate cu febra ridicata (39¡-40¡C), marirea volumului abdomenului, secretii albicioase (leucoree) si, uneori, sangerari vaginale in afara menstruatiei.
Se poate intampla ca salpingita sa nu prezinte nici un semn de infectie, depistarea ei facandu-se tardiv, de exemplu cu ocazia unui examen clinic pentru sterilitate.

Diagnostic

Are patru elemente esentiale: anamneza, examenul clinic, celioscopia si examenele bacteriologice.
Anamneza. Medicul intreaba pacienta despre simptomele prezente, despre antecedentele ginecologice (infectii, metoda de contraceptie) si despre viata sexuala recenta.
Examenul clinic. Palparea abdomenului, combinata cu tuseul vaginal, deceleaza durerea; examenul cu speculul sau valvele evidentiaza secretia albicioasa si un aspect caracteristic al colului uterin si al glerei cervicale.
Celioscopia. Reprezinta examinarea organelor genitale cu ajutorul unui tub optic introdus printr-o incizie ombilicala. Permite examinarea cu atentie a trompelor si stabilirea unui bilant exact al leziunilor. Necesita anestezie generala si spitalizare. Chiar daca aportul sau in diagnosticul salpingitei este incontestabil, celioscopia nu este un examen de rutina.
Ea este efectuata in formele grave, cand tratamentul medicamentos a esuat, cand diagnosticul este dificil si la femeia tanara care nu are inca copii, deoarece permite prevenirea unei sterilitati ulterioare.
Examenele bacteriologice. Pentru aceste examene se fac recoltari de la diferite niveluri (trompe, col uterin, meat urinar etc.), care permit diagnosticarea bolii prin evidentierea germenilor cauzali.
Se efectueaza si un examen bacteriologic pentru partenerul pacientei, in vederea diagnosticarii si tratarii unei eventuale infectii. Analizele sanguine sunt si ele recomandate, pentru a decela germeni sau o boala cu transmitere sexuala asociata (sifilis, infectie cu HIV etc.).

Alte examene complementare. Bilantul biologic se face sistematic. El permite evidentierea anumitor modificari care sugereaza prezenta unei infectii: cresterea numarului de celule albe (leucocite), a vitezei de sedimentare, prezenta unei proteine (proteina C reactiva) corelata cu inflamatia.
Analizarea datelor furnizate de anamneza, examen clinic, celioscopie si examenele bacteriologice permite punerea diagnosticului de salpingita si excluderea unei apendicite acute, a unei infectii urinare sau a unei sarcini extrauterine, care se caracterizeaza si ele prin durere intensa la nivelul bazinului.

Salpingitele si BTS

Salpingitele nu sunt decat o varietate clinica de infectii din cadrul bolilor cu transmitere sexuala (BTS). Printre factorii care favorizeaza aparitia unei salpingite figureaza inceperea precoce a vietii sexuale. Intr-adevar, la fetele tinere, epiteliul colului uterin este foarte sensibil la infectiile bacteriene cu chlamydia. Precocitatea raporturilor sexuale si parteneri sexuali multipli fac ca riscul de aparitie a unei salpingite acute sa fie mai crescut inainte de 25 de ani.

Trompele lui fallopio

Trompele uterine sunt doua formatiuni tubulare care leaga ovarele de uter. Ovulul eliberat in fiecare luna de un ovar patrunde in trompa si migreaza spre uter. Intalnirea dintre ovul si spermatozoizi are loc in trompa, care are deci un rol esential in fecundatie. Orice leziune a trompelor, mai ales de origine infectioasa, poate constitui un obstacol in calea migrarii ovulului si poate impiedica unirea gametilor, adica fecundatia.

Complicatii, tratamente si prevenire

Salpingitele pot antrena complicatii grave care justifica tratamentul precoce, in special cu antibiotice, pentru controlarea evolutiei bolii si diminuarea sechelelor.
Dupa un tratament corespunzator, bine supravegheat, evolutia salpingitei se dovedeste favorabila: simptomele dispar in mai putin de o saptamana, in majoritatea cazurilor fara a lasa sechele.
Daca salpingita nu a fost diagnosticata sau daca tratamentul s-a instituit tardiv, pot aparea complicatii. Acestea se pot manifesta pe termen scurt sau pe termen lung (de exemplu, sterilitatea).

Complicatii

Imediate. Complicatiile principale sunt de natura infectioasa, reprezentate prin doua boli: piosalpinxul si hidrosalpinxul, care pot duce la sterilitate prin obstructie tubara.
Piosalpinxul reprezinta prezenta puroiului intr-o trompa uterina sau in ambele. Consecinta a unei salpingite nediagnosticate sau tratate tardiv, el se manifesta prin dureri pelviene destul de importante.

Hidrosalpinxul reprezinta o acumulare de lichid in una sau in ambele trompe. Uneori asimptomatic, si el poate produce dureri din cauza distensiei trompei.
Tardive. Principala sechela potentiala a salpingitelor este sterilitatea tubara, cauzata de o obstructie a trompelor. Acest tip de sterilitate se afla la originea a numeroase solicitari pentru reproducere asistata medical (RAM).
Dupa un prim episod de salpingita, riscul de infertilitate, estimat intre 20 si 40%, este legat de mai multi factori.
- numarul de episoade infectioase: riscul creste la fiecare noua infectie;
- gravitatea simptomelor;
- germenul responsabil: prognosticul este mai sever daca e vorba de Chlamydia trachomatis, responsabila de 70% din sterilitatile care au la baza afectiuni ale trompelor;
- durata perioadei cu dureri, pana la instituirea unui tratament.

Durerile de la nivelul bazinului (numite dureri pelviene) pot deveni cronice si refractare la tratament.
Gravitatea acestor riscuri, imediate si tardive, justifica aplicarea unei depistari precoce si a unui tratament intensiv, mai ales la femeile care nu au copii sau la cele care isi doresc un copil.

Tratament

In formele grave. Tratamentul trebuie instituit de urgenta, impunandu-se spitalizarea. Celioscopia (introducerea unui endoscop prin peretele abdominal) permite atat punerea diagnosticului, cat si tratamentul. Acesta din urma consta in drenarea puroiului sau a lichidelor asociate cu piosalpinxul sau hidrosalpinxul. In paralel, se administreaza pacientei antibiotice in perfuzie.
In unele cazuri, aceste infectii deterioreaza peretii trompelor in asemenea masura incat devine necesara ablatia chirurgicala (salpingectomia).

In afara situatiilor de urgenta. Tratamentul este de regula medical si consta in administrarea de antibiotice: in prima etapa antibiotice cu spectru larg, apoi, dupa obtinerea rezultatelor bacteriologice si serologice, adaptate la infectia cauzala. Durata tratamentului este in jur de trei saptamani.
Tratamentul partenerului sau partenerilor sexuali este important pentru evitarea aparitiei unor noi infectii.
La antibiotice se asociaza in general medicamente antiinflamatoare pentru a reduce procesul inflamator si a diminua riscul de sechele. Acest tratament nu se administreaza decat dupa ce a fost verificata eficienta antibioticelor. Daca femeia este purtatoare de sterilet, acesta este extras.

Repausul este indispensabil in timpul tratamentului. Se recomanda o perioada de abstinenta sexuala si contraceptie orala, care pune in repaus ovarele.

Prevenire

Preventia consta in informarea tinerilor despre:
- riscurile bolilor cu transmitere sexuala;
- comportamentele cu risc: parteneri sexuali multipli, practici sexuale cu risc, turism sexual;
- mijloacele de protectie (utilizarea prezervativelor in cazul partenerilor cu risc);
- alte mijloace contraceptive in afara steriletului;
- necesitatea unei depistari precoce si a unui tratament sistematic al infectiilor genitale si al infectiilor urinare, pentru a preveni aparitia unei salpingite;
- importanta unui tratament precoce in caz de salpingita, in scopul limitarii unor sechele ca sterilitatea (din cauza riscului de recidiva, este necesara o supraveghere ginecologica regulata);
- tratamentul partenerului sau partenerilor pentru a intrerupe lantul de contaminare al infectiei.

Ablatia trompelor si sterilitatea

Ablatia chirurgicala a unei trompe sau a ambelor trompe (salpingectomie) este efectuata sub anestezie generala, prin laparotomie (deschiderea chirurgicala a abdomenului) sau, mai frecvent, prin celiochirurgie (introducerea de instrumente printr-o mica incizie abdominala). Spitalizarea dureaza 1-3 zile.
Ablatia unei singure trompe nu pune in pericol in nici un fel fertilitatea daca cealalta trompa este in stare buna. In schimb, ablatia ambelor trompe antreneaza sterilitate. Salpingectomia este una dintre indicatiile pentru tehnicile de fecundare in vitro.

Salpingita si sarcina extrauterina

O alta complicatie a salpingitelor netratate este riscul de sarcina extrauterina (SEU), care se dezvolta cel mai frecvent in interiorul trompelor.
Riscul de aparitie este de 10 ori mai mare dupa o infectie a trompelor. Mortalitatea legata de aceasta afectiune este in prezent de 1 la 1.000 cazuri.

Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparuta la Editura Rao

[ ... ]