Colposcopia

Colposcopia

Colposcopia este o metoda de inspectie a colului uterin cu ajutorul unui aparat numit colposcop. Inspectia colposcopica poate fi extinsa asupra vulvei si vaginului, care pot prezenta procese patologice izolate sau asociate celor cervicale.

Colposcopul este un instrument optic stereoscopic destinat vizualizarii la scara marita a mucoasei tractului genital inferior. Necesitatea examinarii colului, organ situat la capatul culoarului vaginal, deci putin accesibil observarii in conditii de iluminare slaba si nedirijata, a condus la constructia acestui tip de aparat pe principiul microscopului cu lumina dirijata.

In principiu un colposcop este alcatuit din sisteme de marire (obiective, oculare, sisteme intermediare), componente optice de redresare a imaginii, care asigura directiile stanga-dreapta si sus-jos identice cu cele ale obiectului, filtre optice, sisteme de iluminare dirijata, mecanismul de reglare si un stativ.

Cum se face colposcopia

Examinarea colposcopica nu necesita anestezie si nu este mai dureroasa decat un consult ginecologic obisnuit. Pacienta sta in pozitie ginecologica pe masa ginecologica, cat mai relaxata.
Examinarea nu dureaza mai mult de 20 de minute.

Se introduce intravaginal un dispozitiv numit specul. Astfel se expune colul si se poate observa aspectul secretiei vaginale si de asemenea se pot recolta frotiuri citologice, asa numitul examen Babes-Papanicolau.
Intr-un prim timp se practica inspectia directa. Se apreciaza forma si dimensiunile colului, prezenta rupturilor de etiologie obstetricala (survenite dupa nastere), precum si a zonelor rosii sau albe de pe suprafata colului. Apoi se aplica cu un tampon solutie apoasa de acid acetic ceea ce asigura individualizarea unor imagini colposcopice anormale ca ectopia si epiteliul aceto-alb. Urmeaza aplicarea solutiei Lugol care coloreaza in castaniu epiteliul normal al colului (epiteliu pavimentos), bogat in glicogen. Epiteliul displazic lipsit de glicogen, nu fixeaza iodul (solutia Lugol continand iod) ,precum si epiteliul pavimentos imatur sau atrofic ( intalnit in menopauza ), precum si eroziunile. Testul contureaza periferia leziunilor, mai ales daca aceste sunt extinse, afectand si vaginul. El stabileste ulterior si nivelul inciziei in eventualitatea unei operatii.

Dupa examenul colului, pe masura retragerii speculului, se examineaza si vaginul.

Cand se face colposcopia

Momentul optim la femeia cu cicluri menstruale regulate este perioada zilelor 11-13 a ciclului menstrual. Se vor evita zilele 4 sau 5 cand grosimea epiteliului este redusa si leziunile mai putin vizibile.

In perioada preovulatorie, adica exact zilele 11-13, mucusul cervical este limpede, joaca rol de mediu de refractie, orificiul cervical extern este intredeschis si permite expunerea zonei unde epiteliul pavimentos se transforma in epiteliu cilindric, zona cu cel mai mare risc de transformare.

Avantajele colposcopiei



* Este complet neinvaziva.
* Recunoaste unele aspecte benigne ale colului, denumite global cervicite ( ectopia , transformarea pavimentoasa tipica , atrofia , inflamatii primare), evitand astfel biopsii inutile.
* Stabileste localizarea si extensia ariilor de transformare atipice (potential maligne, canceroase).
* Permite recoltarea de celule sau prelevarea de biopsii exact din zona cu eventuale probleme.
* Poate explora si peretii vaginali cu eventualele lor leziuni asociate patologiei colului uterin.
* Urmareste eficient procesul de cicatrizare consecutiv unor masuri terapeutice ca distructia tisulara prin electrocoagulare, conizatie sau amputatie de col.
* Permite depistarea recidivelor postoperatorii ale cancerelor de col la nivelul bontului vaginal. Pentru aceasta se fac coploscopii in primul an postoperator la interval de 2-3 luni iar mai tarziu investigarea se spatiaza la 6 luni si apoi anual.
* Urmareste efectele iradierii cancerelor de col uterin.


Erorile colposcopiei



Apar atunci cand leziunile patrund endocervical, adica in interiorul colului, sau cand originea lor are punct de plecare in interiorul colului, asa cum se intampla de obicei in menopauza. De aceea pentru un diagnostic colposcopic sigur trebuie respectate urmatoarele criterii :

* limita dintre exocol (partea vizibila a colului) si endocol (partea din interiorul colului), limita ce se numeste jonctiune scuamo-cilindrica, trebuie sa fie totdeauna vizibila.
* leziunea depistata pe col trebuie deasemenea sa fie vizibila in intregime.
* suprafata sa nu depaseasca 50% din suprafata colului.
* sa existe concordanta intre aspectele citologice ( examenul Babes Papanicolau ), aspectele histologice (obtinute prin biopsii) si colposcopie.



* Colposcopia este o metoda de diagnostic neinvaziva
* Impreuna cu examen citologic si histologic sta la baza diagnosticului precoce al cancerului de col uterin, permitand o decizie terapeutica in timp util

[ ... ]

LAPAROSCOPIA

LAPAROSCOPIA

Uter

Inspectia uterului se face initial grosier, cand se pot descoperi diferite afectiuni precum nodulii fibromatosi sau defecte congenitale de formare a uterului.
Fibromul uterin. Se vizualizeaza in cazul foarte frecvent in care este situat subseros sau intramural.
Nodulii subserosi apar ca proeminente mai mult sau mai putin voluminoase, cu un contur regulat sau nu, cu o zona de implantare mai mare sau mai mica.
Nodulii intramurali pot fi vizualizati daca deformeaza suprafata exterioara a uterului sau daca sunt foarte voluminosi. Ei pot avea diferite localizari, unele fara semnificatie altele cu profunde implicatii asupra fertilitatii pacientei. In general nodulii subserosi sunt inofensivi. Nu acelasi lucru se poate spune despre cei intramurali care se pot localiza in zone critice ale uterului. Astfel cele mai grave localizari sunt cele din vecinatatea insertiei trompei, blocand ostiul tubar sau comprimand pur si simplu trompa, interferand negativ cu procesul de fertilizare. Alte localizari cu prognostic sumbru sunt cele de la nivelul istmului uterin, care impiedica pasajul spermatozoizilor in cavitatea uterina. Un caz aparte il reprezinta vizualizarea la nivelul uterului a unei pleiade de mici noduli fibromatosi (uter fibromatos) care releva faptul ca defectul in mecanismul infertilitatii il reprezinta implantarea defectuoasa a embrionului.

Ovare

Ovarele sunt, dupa trompe, cele mai afectate dintre organele implicate in procesul de reproducere. Inspectia ovarelor implica in primul rand punerea lor in evidenta, cu ajutorul unor pense de prehensiune sau palpatoare, si evaluarea lor grosiera pentru a se descoperi eventuale modificari de volum, forma, culoare sau mobilitate.

De departe cele mai frecvente afectiuni ovariene sunt cele insotite de cresterea acestora in volum. Dintre cele mai cunoscute si comune cauze care conduc la aceasta situatie se numara:

Chisturile ovariene benigne. Prezenta la nivelul ovarului a unui chist ovarian este in primul rand semnalata de cresterea acestuia in volum, insotita si de deformarea conturului ovarului. Chistul se prezinta ca o formatiune sferica, situata de cele mai multe ori la un pol sau altul a ovarului (cand are dimensiuni mici de 2-3 cm) sau pur si simplu desfiinteaza ovarul atunci cand are dimensiuni de peste 4-5 cm. Camasa sa este uneori foarte subtire, lasandu-se sa se intrevada continutul sau (care poate fi clar, sugerand un chist seros sau unul mucinos, sau inchis la culoare, sugerand un chist hematic).
Descoperirea unui chist ovarian necesita inspectarea sa cu grija, pentru a vedea daca prezinta semne de malignitate (suprafata neregulata sau cu excrescente, zone de hemoragie, tendinta de invadare, ascita, etc.).
Atitudinea terapeutica este aceea de a realiza chistectomia, cu sau fara sutura marginilor ovarului dupa excizia acestui chist. Daca chisturile sunt numeroase si de mici dimensiuni se poate incerca un tratament hormonal cu anticonceptionale. Chisturile voluminoase care desfiinteaza pur si simplu tesutul ovarian pot fi extirpate cu totul, adica si cu tesutul ovarian restant (ovariectomie). Aceste chisturi mari pot sa se torsioneze in jurul axului lor producandu-se strangularea vaselor de sange ce iriga ovarul si suprimarea aportului sanguin catre acesta (torsiune de ovar).

PCOS (sindromul ovarelor polichistice).



Ovarele apar marite de volum si cu o corticala foarte groasa si de o culoare alb-aprins, lucru care a condus la supranumele de “sindromul ovarelor de portelan". In aceasta afectiune corticala ovarelor fiind extrem de groasa nu permite foliculilor care se matureaza sa se sparga si sa elibereze ovulul in cavitatea uterina. Desi la ora actuala PCOS este considerat o afectiune datorata unei rezistente crescute a tesuturilor la actiunea insulinei si se trateaza in consecinta medicamentos, se poate incerca si o procedura chirurgicala speciala denumita drilling ovarian.



Chist dermoid. Este o afectiune rara care are drept caracteristic existenta la nivelul ovarului a unor tesuturi care mimeaza structurile specifice dermului si epidermului. Acest lucru este posibil datorita faptului ca ovarul este format din structuri cu tripla origine embriologica. Astfel in interiorul chistului se pot gasi fire de par, sebum, dinti rudimentari, etc. La exterior chistul nu se deosebeste prea mult de un chist ovarian normal, dignosticul fiind pus ori anterior de interventia operatorie (prin echografie) ori prin deschiderea accidentala a chistului, cu scurgerea prin bresa creata a unei cantitati oarecare de sebum.

Hipogonadism. In anumite cazuri cand nu exista cantitati suficiente de hormoni hipofizari (LH, FSH), ovarele raman intr-un stadiu infantil de dezvoltare, astfel ca ele nu-si pot realiza functia lor specifica in procesul de procreere. Laparoscopic ovarele apar mici, alungite, lipite de peritoneul parietal, cu suprafata neteda si semitransparenta.
Neoplasmele ovariene. Sunt usor de recunoscut deoarece sunt de regula bilaterale (afecteaza ambele ovare), au suprafata neregulata uneori cu vegetatii crescute abundent, cu tendinta de a forma aderente cu organele vecine, se insotesc invariabil de prezenta lichidului in cavitatea peritoneala (ascita), etc. In cazurile cand se descopera un astfel de tablou, se preleveaza un fragment din tumora, care se trimite la examenul histopatologic si daca rezultatul este semnificativ pentru cancer, se converteste laparoscopia intr-o operatie deschisa, clasica.

Trompe

Evaluarea trompelor implica de obicei doua proceduri:
- o procedura care vizeaza decelarea unor afectiuni patologice ale trompei
- si a doua, verificarea permeabilitatii tubare.
Dintre afectiunile ce pot fi diagnosticate prin laparoscopie se enumera cele care distorsioneaza arhitectural trompele ori prin aderente ce fixeaza trompele de structurile vecine ori prin modificarea structurala a pavilionului tubar, cu aparitia sterilitatii tubare.

Verificarea permeabilitatii tubare se face cu pacienta pusa intr-o pozitie specifica, cu membrele inferioare suspendate si usor departate (ca in pozitia de pe masa ginecologica). In timpul operatiei se prinde colul cu o pensa speciala si se introduce un instrument special prin orificiul cervical prin care se injecteaza o substanta colorata (de obicei albastru de metil). Substanta va patrunde in cavitatea uterina si mai apoi, daca ostiul uterin tubar este permeabil, va destinde trompa. Daca si ostiul tubar peritoneal este liber, printre fimbriile pavilionare se va putea vedea substanta albastra care se va scurge in cavitatea peritoneala.

Daca ostiul uterin tubar este blocat (sinechie sau fibrom cornual) se va putea vedea ca trompa nu va fi destinsa de catre albastrul de metil. Strategia terapeutica in astfel de cazuri este:
- histeroscopie pentru descoperirea cauzei obstructiei
- embolizare supraselectiva in cazul unui fibrom cornual bine individualizat
- tratament hormonal cu progesteron pentru regresia nodulilor fibromatosi
- cateterizare a ostiului tubar cu plasarea unui “stent” la acest nivel (un arculet spiral care va mentine deschis ostiul tubar)
- proceduri ART daca ambele trompe sunt “excluse“.
Daca ostiul pavilionar este ocluzat (sactosalpinx, hematosalpinx, piosalpinx) se poate incerca:
- desfacerea fimbriilor aglutinate cu deschiderea accesului spre trompa (codonoliza)
- reconstructie pavilionara prin crearea unui nou orificiu tubar (neosalpingostomie)
- chistectomie in cazuri unor chisturi ovariene sau pavilionare care comprima pavilionul
- proceduri ART daca distorsiunea este ireparabila
In cazul aderentelor tubare, acestea se vor desprinde cu delicatete din patul aderential (adezioliza), cu grija de a nu se leza structura delicata a acestora.


Autor: dr. Dan Tutunaru - medic primar obstetrica ginecologie
www.infertilitate.ro

[ ... ]

HISTEROSCOPIA

HISTEROSCOPIA

Spre deosebire de laparoscopie, la ora actuala histeroscopia nu mai este o metoda de diagnostic aflata excusiv in apanajul spitalelor dotate cu sisteme de endoscopie. Progresul tehnologic din ultimii ani, cu aparitia telescoapelor extrem de subtiri (unele de chiar 3 mm diametru), a permis efectuarea histeroscopiilor diagnostice in conditii de "office", adica in ambulator, fara a fi nevoie de internare in spital sau de anestezie generala, ca in cazul laparoscopiei.

Metoda consta in introducerea unui telescop extrem de subtire, intre 3 si 5 mm diametru, prin canalul cervical, cu ajutorul unei teci speciale de lucru, care are un diametru ceva mai mare (intre 7 si 10 mm). La capatul celalalt al telescopului se monteaza o camera video asemanatoare celei folosite in laparoscopie.



Afectiuni ce pot fi diagnosticate prin histeroscopie

Fibrom uterin. Fibromul uterin poate fi diagnosticat daca este situat intramural si proemina in cavitatea uterina sau este un fibrom pediculat dezvoltat in cavitate, denumit submucos.



Nodulii submucosi apar ca proeminente mai mult sau mai putin voluminoase, cu un contur regulat sau nu, cu o zona de implantare mai mare sau mai mica.

Nodulii intramurali pot fi vizualizati daca deformeaza suprafata cavitatii uterine.
Ei pot avea diferite localizari cu profunde implicatii asupra fertilitatii pacientei. In general nodulii submucosi sunt usor de indepartat, mai ales cei cu baza mica de implantare. Nu acelasi lucru se poate spune despre cei intramurali care se pot localiza in zone critice ale cavitatii uterine, dintre care cele mai periculoase sunt cele aflate la nivelul ostiumurilor tubare sau la nivel cervical. Cele din vecinatatea insertiei trompei pot bloca ostiul tubar sau pot comprima trompa, interferand negativ cu procesul de fertilizare. Alte localizari cu prognostic sumbru sunt cele de la nivelul istmului uterin, care impiedica pasajul spermatozoizilor in cavitatea uterina.

Polipi intracavitari. Polipii intracavitari sunt o entitate anatomica destul de des intalnita in cursul histeroscopiilor. Ei se prezinta ca mici excrescente de diferite dimensiuni, care au o forma mai degraba sferica, si legati de peretele uterin printr-un mic pedicul. Localizarea lor poate fi la nivel fundic, pe peretele anterior sau posterior al cavitatii oterine, dar se pot localiza si la nivelul ostiumurilor tubare, obturand accesul spermatozoizilor la nivelul acestora.

Sinechii uterine. In cazurile de sinechie uterina, totala sau partiala, se poate vizualiza lipsa endometrului, prezenta de aderente sau lipsa de distensie a cavitatii uterine in anumite zone. Deseori aderentele mai laxe sunt disociate de catre mediul de distensie folosit pentru obtinerea camerei de lucru. Aderentele mai organizate necesita sectionarea cu foarfecele sau cu electrocauterul, in vederea obtinerii camerei de lucru.

Cancer endometrial. Rareori chirurgul poate sa aiba surpriza sa descopere la un examen histeroscopic leziuni sugestive pentru neoplasm endometrial. Procedura este utila nu numai in vizualizarea tumorii dar si pentru efectuarea unei biopsii la vedere din zona transformata tumoral (care ulterior va fi examinata histopatologic)

Corpi straini intrauterini. Nu rareori exista cazuri in care dispozitivele anticonceptionale intrauterine (DIU) nu pot fi extrase clasic (lipsa firului extractor datorita deteriorarii acestuia sau datorita designului DIU, care nu este prevazut cu fir), asa ca singura metoda de extragere a acestora este calea histeroscopica.

Rareori se pot vizualiza fragmente tisulare ale unor feti din sarcini vechi, incomplet eliminate, in special oasele craniului, coaste, vertebre precum si oase lungi (femur, humerus).

Anomalii congenitale. Anomaliile mulleriene reprezinta si ele un segment important al cazurilor de infertilitate care pot fi descoperite si uneori tratate chirurgical pe cale histeroscopica. Malformatiile uterine ce pot fi diagnosticate histeroscopic sunt septul uterin (uter septat), uterul bicorn(foto) si didelf, uterul unicorn cu sau fara corn rudimentar. Dintre acestea doar uterul septat beneficiaza de abord chirurgical prin rezectia histeroscopica a septului.



Stenoza ostium tubar. Exista situatii in care din cauze infectioase sau inflamatorii, ostiurile tubare sunt complet stenozate, fara existenta unor compresiuni extrinseci (nodulu fibromatosi). In cazurile acestea se observa lipsa vizualizarii orificiilor tubare, cornurile uterine terminandu-se in deget de manusa.

Hiperplazie polipoida endometriala. Deseori la examenul histeroscopic se descopera existenta unui endometru bogat reprezentat, cu numeroase proeminente mai mult sau mai putin regulate, cu aspect polipoid, cu suprafata anfractuoasa si inegal colorata. Conditia aceasta poarta numele de hiperplazie polipoida a endometrului si reprezinta si ea o cauza de infertilitate.

Autor: dr. Dan Tutunaru - medic primar obstetrica ginecologie
www.infertilitate.ro

[ ... ]

HISTEROSALPINGOGRAFIA

HISTEROSALPINGOGRAFIA

O histerosalpingograma este o investigatie radiologica cu ajutorul careia se vizualizeaza partile interne ale uterului, trompele uterine si partile inconjuratoare; se efectueaza in cazul femeilor care nu pot ramane insarcinate (infertile). Histerosalpingograma se efectueaza prin introducerea unei substante de contrast la nivelul uterului prin intermediul unui tub introdus prin partea inferioara a vaginului. Deoarece uterul comunica cu trompele uterine, substanta va difuza din uter in trompe. Pe masura difuzarii substantei de-a lungul aparatului genital feminin, se vor efectua clisee radiologice. Radiografiile pot evidentia diferite afectiuni sau conformatie anormala la nivelul uterului sau vaginului sau un obstacol care pot impiedica grefarea ovulului la nivelul peretelui uterin. Un obstacol local, de asemenea, poate impiedica intalnirea spermatozoizilor cu ovulul in vederea fecundarii acestuia. De asemenea, salpingograma poate detecta anomaliile de perete uterin care pot impiedica implantarea ovulului pe peretele uterin.



Indicatiile testarii

Aceasta se efectueaza pentru:

- detectarea unui obstacol la nivelul trompelor uterine de obicei testul se efectueaza in cazul femeilor care nu pot ramane insarcinate; o infectie care produce cicatrici severe la nivelul trompelor uterine poate cauza blocarea acestora, cu infertilitate; uneori prin efectuarea histerosalpingogramei se poate deschide blocajul de la nivelul trompelor

- identificarea afectiunilor uterine, ca anomalii de forma si structura, o leziune, ca polip, fibrom, aderente sau un corp strain in interiorul uterului. Aceste afectiuni pot determina menstruatie dureroasa sau avorturi repetate

- stabileste daca interventia chirurgicala facuta pentru reversibilitatea ligaturii uterine s-a efectuat cu succes

- pentru determinarea succesului unei operatii de ligatura uterina, in cazul in care exista dubii; acest lucru se intampla foarte rar.

Pregatirea pentru examinare

Inainte de efectuarea testului, se recomada informarea medicului despre:

- daca femeia este insarcinata

- daca pacienta a avut infectie pelvina (boala inflamatorie pelvina) sau boala cu transmitere sexuala (gonoree sau infectie cu chlamydia)

- daca exista antecedente de alergie la substantele de contrast pe baza de iod sau alte substante care contin iod; de asemenea medicul trebuie informat daca pacientul este bolnav de astm, daca prezinta alergie la medicamente sau daca a prezentat vreodata un episod de reactie alergica severa (anafilaxie) la orice substanta (ca de exemplu la intepatura de insecta sau in caz de ingestie de fructe de mare, crustacee)

- daca pacienta prezinta tulburari de coagulare sau daca ia medicamente de tipul aspirina sau warfarina

- antecedente de afectiuni renale sau diabet, mai ales daca pacientul face tratament cu Metformin in vederea controlului glicemiei; substanta de contrast folosita in timpul histerosalpingografiei poate cauza afectare renala la pacientii care prezinta deja istoric de boala renala, in cazul acesta se recomanda efectuarea unor analize de sange, ca ureea sau creatinina, inainte de efectuarea testului, pentru a stabili daca functia renala se desfasoara normal.

Se recomanda efectuarea testului la 2 sau 5 zile de la menstruatie pentru a exclude posibilitatea ca pacienta sa fie insarcinata. De asemenea, se recomanda sa se faca inainte de perioada ovulatiei, pentru a evita o expunere la radiatii in cazul unei sarcini precoce. Se recomanda ca pacientele sa aiba la ele un tampon deoarece dupa test poate aparea o usoara sangerare insotita de eliminarea substantei de contrast.
Medicul specialist va explica pacientei care sunt riscurile histerosalpingografiei si ii va cere consimtamantul acesteia pentru efectuarea testului. De asemenea vor discuta despre necesitatea efectuarii testului, riscurile care pot aparea, modalitatea de efectuare si ce semnificatie va avea rezultatul testului.

Modul de efectuare a testelor

Acesta se efectueaza de medicul radiolog in camera radiologica a unei clinici sau spital. Medicul specialist poate fi asistat de catre radiolog sau asistenta. De asemenea mai pot ajuta la efectuarea testului un medic ginecolog sau un specialist in infertilitate (endocrinologie reproductiva).
Inainte de inceperea testului, se recomanda ca pacienta sa ia un medicament antiinflamator sau sedativ pentru evitarea aparitiei crampelor uterine. Pacienta se va dezbraca de la brau in jos, se va intinde pe masa ginecologica cu picioarele sprijinite de suporturile speciale. Aceasta pozitie faciliteaza examinarea vaginului si ariei inconjuratoare.
Se poate efectua o radiografie pentru a exclude prezenta unei formatiuni la nivelul colonului care ar putea impiedica vizualizarea uterului si a trompelor uterine. Uneori se administreaza un laxativ sau se efectueaza clisma cu cateva ore inainte de efectuarea testului.
Medicul specialist va introduce un instrument cu doua valve la nivelul vaginului (speculum). Acest instrument indeparteaza peretii uterini, in vederea vizualizarii cavitatii vaginale si a regiunii cervicale. Cervixul poate fi stabilizat cu ajutorul unui cleste (numit tenaculum). Se va curata apoi cervixul, apoi un tub rigid (canula) sau flexibil (cateter) va fi introdus la nivelul cavitatii uterine prin cervix. Substanta de contrast, care poate fi hidrosolubila sau liposolubila, va fi injectata in cavitatea uterina, prin intermediul tubului. In cazul in care trompele uterine sunt permeabile, substanta de contrast va difuza de-a lungul lor si va ajunge in cavitatea abdominala, de unde va fi absorbita pe cai naturale. In cazul in care una dintre trompe este obstruata, substanta de contrast nu va difuza. In timpul efectuarii testului, imaginile radiologice se vizualizeaza pe un monitor. Daca este necesara o imagine din incidenta oblica, se va modifica pozitia mesei de examinare sau pacienta se va roti in pozitia dorita.
Dupa efectuarea testului, canula sau cateterul va fi indepartat. Acest test dureaza intre 15 si 30 de minute. La o zi dupa efectuarea testului, se recomanda o radiogafie pelvina. Se va evita raportul sexual sau baie timp de doua saptamani dupa efectuarea testului, pentru reducerea riscului de aparitie a unei infectii.

Ce simte pacienta?

Simptomatologia este asemanatoare crampelor menstruale. Gradul disconfortului depinde de gradul de afectare al trompelor uterine, de substanta de contrast folosita si de presiunea folosita pentru injectarea substantei de contrast. In cazul in care substanta de contrast se injecteaza sub o presiune crescuta la nivelul unor trompe blocate, poate aparea durere ce poate dura cateva ore.

Factorii care afecteaza testul

Factorii care pot interfera testul si acuratetea rezultatului includ:

- existenta unui spasm la nivelul trompelor, care poate face ca trompa sa para blocata

- in cazuri rare, materiile fecale sau gazele de la nivelul intestinului gros (colon).
Este interzisa efectuarea testului in timpul perioadei menstruale, la femeile insarcinate sau la cele care prezinta o infectie pelvina.

De retinut!

- in anumite cazuri se recomanda efectuarea unei ultrasonografii in locul histerosalpingogramei, pentru detectarea corpurilor straine intrauterine (dispozitive intrauterine)

- testele initiale pentru depistarea cauzei infertilitatii includ spermograma, determinarea nivelului hormonilor luteinizant (LH), progesteron si foliculostimulant (FSH); in cazul in care aceste teste sunt normale, se recomanda efectuarea unei histerosalpingograme

- o histerosalpingograma se face in cazul femeilor care nu reusesc sa ramana insarcinate; unele studii arata ca efectuarea acestui test poate creste sansele femeii de a ramane insarcinata; acest lucru este posibil deoarece injectarea substantei de contrast poate elimina dopurile de mucus, poate indrepta trompa uterina sau poate elibera zonele cu cicatrice

- histeroscopia poate fi efectuata in locul histerosalpingogramei pentru a examina cavitatea uterina; un alt test, numit laparoscopie, poate fi efectuat in locul histerosalpingogramei pentru examinarea trompelor uterine; prin laparoscopie, trompele uterine se vizualizeaza doar daca se introduce substanta de contrast

- de asemenea, pentru vizualizarea formatiunilor tumorale (fibrom uterin, polip), se poate efectua o sonohisterograma (ecografie) uterina in locul histerosalpingogramei; acest test foloseste ultrasunetele pentru vizualizarea traseului urmat de catre o solutie salina care este introdusa la nivelul uterului; aceasta investigatie nu foloseste radiatii X sau o substanta de contrast iodata

- in cazul in care se suspecteaza un blocaj al trompelor uterine, care determina infertilitate, in timpul histerosalpingogramei se poate folosi o substanta de contrast liposolubila, care creste sansele inlaturarii blocajului; studiile arata ca folosirea unei substante de contrast liposolubila creste rata fertilitatii comparativ cu folosirea unei substante hidrosolubile; cu toate acestea alte studii nu au aratat nici o diferenta intre cele doua

- medicul specialist trebuie informat daca pacientul ia Metformin pentru controlul diabetului sau pentru alte afectiuni (ca sindromul ovarului polichistic), pentru a stabili ce fel de substanta de contrast va fi folosita.

Riscuri

Exista intotdeauna un risc cat de mic de lezare a celulelor sau tesuturilor prin expunere la orice tip de radiatii, chiar si in cazul nivelului scazut de radiatii folosite in cazul acestui test. Cu toate acestea, riscul de lezare tisulara este foarte mic, comparativ cu beneficiile efectuarii testului. Exista o serie de precautii care pot fi luate pentru scaderea riscului expunerii la radiatii.
Exista un risc foarte mic de lezare sau perforare a peretelui uterin si a trompelor.
Folosirea substantelor de contrast liposolubile prezinta un risc foarte mic de introducere a unor mici particule de grasime la nivel sanguin. Acest lucru poate determina blocarea circulatiei sanguine in anumite regiuni pulmonare (embolism pulmonar), o afectiune destul de severa. De aceea, majoritatea histerosalpingogramelor se efectueaza cu substante de contrast hidrosolubile.

Dupa efectuarea testului

Dupa efectuarea testului, o parte din substanta de contrast se va elimina din vagin. De asemenea, poate aparea o sangerare usoara timp de cateva zile dupa test. Se recomanda contactarea imediata a medicului specialist daca:
- apare sangerare vaginala abundenta (mai mult de un tampon pe ora)

- febra

- durere abdominala severa

- sangerare vaginala care dureaza mai mult de 3-4 zile.

[ ... ]