INJECTAREA INTRACITOPLASMATICA A SPERMATOZOIDULUI - ICSI

INJECTAREA INTRACITOPLASMATICA A SPERMATOZOIDULUI - ICSI

ICSI reprezinta o procedura de fertilizare in vitro ce consta in injectarea directa intraovulara a unui singur spermatozoid (ovulul fiind obtinut anterior prin fertilizare in vitro). Aceasta procedura se foloseste in special cand este vorba de infertilitatea masculina, insa este utila si in situatii particulare in care ovulul nu poate fi penetrat si fertilizat in mod normal de catre un spermatozoid viabila. Procedura este realizata sub control microscopic si utilizeaza dispozitive special de micromanipulare (microinjectoare, micropipete).

Tehnica de efectuare este relativ simpla si are mai multe etape: cu o pipeta se prinde si se fixeaza ovulul, iar cu alta pipeta se penetreaza membrana ovulului (oolema) si se introduce un singur spermatozoid in interiorul ovului (aceasta a doua pipeta se introduce prin partea opusa primeia.)
Dupa aceasta etapa oul va fi plasat intr-un mediu de cultura special si la intervale periodice va fi verificat daca a fost sau nu fertilizat (in cazul in care a fost fecundat, oul isi continua dezvoltarea in acel mediu special pentru inca 1-2 saptamani, apoi este fie crioprezervat si conservat, fie implantat).

In cadrul procesului natural de fertilizare, dupa ce un singur spermatozoid penetreaza membrana oului, oolema sufera modificari specifice astfel incat sa fie complet blocat accesul altor spermatozoizi catre ovul. Tinand cont de aceste particularitati ale procesului de fertilizare, au existat cercetatori care se temeau de riscul crescut de aparitie al malformatiilor congenitale (deoarece procesul de selectie naturala a celui mai viabil spermatozoid este suntat, fara a se efectua o baterie de teste suplimentare).
Totusi, studii recente foarte bine realizate au demonstrat ca nu exista un risc diferit de aparitie a defectelor congenitale in cazul fetilor conceputi prin ICSI, comparativ cu al celor produsi prin alte metode.

In cazul in care defectele congenitale apar mai frecvent in loturile de embrioni conceputi astfel, acest lucru trebuie corelat cu anumite anomalii genetice ale parintilor si nu cu defecte ale metodei in sine. Temerile legate de acest aspect al ICSI sunt in continua scadere, in special dupa ce de la jumatatea anului 2006 a aparut in laboratorul de fertilizare un instrument ce le permite embriologilor sa selecteze spermatozoizi maturi in vederea utilizarii lor in cadrul ICSI, bazandu-se pe capacitatea acestora de a se lega de acidul hialuronic, care reprezinta constituentul principal al stratului de gel ce inconjoara in mod natural ovulul. Studiile efectuate in 2006 pe copii cu varsta de 8 ani demonstreaza, de asemenea, ca nu exista diferente in ceea ce priveste procentul de malformatii intre cei conceputi prin ICSI si cei conceputi pe cale naturala.

In ceea ce priveste frecventa utilizarii ICSI, un studiu efectuat in 2007 si publicat in prestigioase reviste de specialitate indica faptul ce ICSI a fost folosit de 5 ori mai mult in ultimul deceniu (desi proportia de barbati care se trateaza pentru infertilitate a ramas, in principiu, neschimbata). De exemplu, in 1995, 11% din ciclurile de fertilizare in vitro foloseau ICSI. In 2004 acest procent era deja de 57,5%.
Desi ICSI este considerata o tehnica foarte importanta de reproducere asistata (in special cand este vorba de infertilitatea de cauza masculina) exista si riscul suprautilizarii ei. Acest lucru este evidentiat de faptul ca exista un numar relativ crescut de medici care recomanda ICSI femeilor la care nu au dat rezultate alte metode de fertilizare, care au ovulele de calitate inferioara sau asociaza alte cauze de infertilitate, desi partenerii lor au o spermograma normala. Cercetarile recente au evidentiat faptul ca in cazurile in care problema nu apartine barbatului, ICSI are slabe sanse de reusita.

In vederea pregatirii pentru recoltarea ovulului, femeia trebuie uneori sa urmeze un tratament specific format din injectii zilnice cu preparate hormonale precum si monitorizarea atenta timp de 2 saptamani anterior recoltarii efective. Acasa, femeia trebuie sa isi autoinjecteze gonadotropina sau FSH (hormonul foliculo-stimulant) in vederea stimularii ovarelor determinand hiperproductie de ovule (superovulatie). Se fac multiple determinari in vederea stabilirii gradului de maturitate al ovulelor. Daca foliculii ovarieni sunt dezvoltati corespunzator, pacienta primeste injectii cu gonadotropina corionica umana (pentru a stimula maturizarea completa a foliculilor). Ovulul matur este recoltat la 34-36 de ore prin laparoscopie sau aspiratie ghidata ecografic (prin cavitatea abdominala pana se ajunge la ovar).

preluat de pe http://www.sfatulmedicului.ro/

[ ... ]

FERTILIZAREA IN VITRO - FIV

FERTILIZAREA IN VITRO - FIV

Reproducerea asistata - un tratament pentru infertilitate

Tratamentul infertilitatii este posibil cu ajutorul reproducerii asistate. Infertilitatea afecteaza in tara noastra aproximativ 10-13% din cuplurile aflate la varsta reproducerii.

Infertilitatea reprezinta incapacitatea unui cuplu de a concepe dupa o perioada de un an de contact sexual neprotejat. Asadar, aceasta se refera la cuplu iar cazurile care o determina implica atât barbatul cât si femeia. Infertilitatea de cauza masculina afecteaza 25 –30% din cuplurile infertile, deci un procent suficient de mare ca sa faca obligatorie investigarea barbatului in toate aceste cazuri.

Tehnicile de reproducere asistata se folosesc in prezent si in tara noastra, ca solutie finala, in cazurile in care tratamentele uzuale de specialitate au esuat sau in cele in care exista indicii primare pentru folosirea acestor metode.

Sterilitatea masculina ocupa un loc aparte, mai ales ca adeseori reproducerea asistata este singura solutie pentru acesti pacienti, tratamentele medicale având rezultate foarte slabe.



Cui se adreseaza?

Pacientele considerate candidate pentru fertilizarea in vitro (FIV) sunt cele cu sterilitate de cauza ovariana (lipsa ovulatiei sau oligoovulatie), tubara (obstructii ale trompelor uterine ca urmare a infectiilor cronice) sau uterina la care alte modalitati terapeutice (mai putin costisitoare si mai putin invazive) nu au dat rezultate. In mod absolut, se indica FIV pentru sterilitatea de cauza masculina, spermatozoizii putând fi obtinuti prin punctie testiculara. Indiferent de motivul pentru care se recurge la FIV, trebuie respectat un protocol si niste principii standard.

Cuplurile trebuie bine investigate si diagnosticate pentru a putea aplica metoda cu cele mai mari sanse de reusita. Ambii pacienti vor fi informati corect asupra metodologiei, asupra sanselor de procreere si asupra riscului potential.

Fertilizare in vitro

FIV presupune punerea in contact a ovulului matern cu spermatozoidul patern in laborator, pe medii speciale, rezultând un embrion care se va introduce in cavitatea uterina a mamei unde se va implanta si se va dezvolta in cele 9 luni urmatoare. Pentru ca sansa de a obtine o sarcina viabila sa fie mai mare, s-a observat ca este optim sa se introduca in uter mai multi embrioni odata (2-4).

Acest lucru presupune existenta a mai multor ovule materne in contact cu sprematozoizii paterni si de aceea pacienta va urma, anterior recoltarii de ovule, un tratament medicamentos de stimulare ovariana care duce la dezvoltarea simultana a mai multor ovule la nivelul ovarelor. Recoltarea acestora se face in momentul atingerii maturitatii lor (diagnosticat prin ecografii seriate) prin punctie transvaginala ghidata ecografic, sub anestezie generala.

Ovulele obtinute astfel vor fi puse in laborator in contact cu spermatozoizii, folosind medii speciale de cultura si se va urmari dezvoltarea oualelor. Daca se obtin mai multi embrioni de calitate buna, se vor transfera in cavitatea uterina a mamei 2-4 dintre acestia (la circa 48 de ore de la recoltarea ovulelor), iar restul vor putea fi crioprezervati.

Pastrarea lor la temperaturi foarte joase reprezinta un avantaj major al metodei, embrionii pastrându-si astfel structura si putând fi ulterior decongelati si introdusi in uterul mamei la un nou ciclu, daca la prima procedura s-a inregistrat un esec. In acest mod pacientele nu mai sunt supuse unei noi stimulari ovariene, scazând foarte mult costurile, riscurile metodei si implicatiile de ordin psihologic asupra femeii.

Transferul intrauterin de mai multi embrioni creste sansa de succes a procedurii dar si rata sarcinii multiple. Succesul FIV variaza de la un program la altul dar in ansamblu, in tara noastra ca si in alte centre moderne din strainatate, rata sarcinii este de 20-30% si a nasterii de 16-20%. Numarul malformatiilor congenitale este identic cu populatia generala, chiar si in cazul folosirii de embrioni crioprezervati.

In cazurile de sterilitate masculina se poate obtine un numar redus de spermatozoizi direct de la nivelul testiculului prin punctie – biopsie testiculara, sub anestezie generala. In aceste conditii, ca si in cazul pacientelor la care calitatea ovocitelor recoltate este proasta sau numarul acestora este foarte redus (in general paciente peste 40 de ani), se recurge la o procedura speciala ICSI (injectare introcitoplasmatica de spermatozoizi) care creste sansele de fertilizare si de obtinere a unor embrioni viabili.

Tehnicile de reproducere asistata ofera posibilitatea de a apela la un donor de sperma, din banca de sperma. Aceasta este recoltata de la donatori tineri, sanatosi (testati in prealabil pentru boli cu transmitere sexuala, hepatita B,C, infectie HIV, etc), in general persoane la care a fost anterior dovedita fertilitatea. Anonimatul donatorilor este deplin, dar viitorii parinti pot opta pentru alegerea anumitor caractere somatice ale donatorului.
Donarea de ovocite
Similar donarii de sperma, este folosita donarea de ovocite. Procedura este necesara in cazul femeilor mai in vârsta la care stimularea medicamentoasa a esuat sau in cazul pacientelor cu lipsa chirurgicala a ambelor ovare. Ovocitele folosite sunt in general obtinute de la paciente incluse in programe de reproducere asistata, la care stimularea ovariana a permis recoltarea unui numar mai mare de ovocite si care sunt de acord cu donarea lor benevola.

In cazurile in care infertilitatea este de cauza feminina si se datoreaza lipsei chirurgicale a uterului (post histerectomie totala sau subtotala) sau daca exista alte contraindicatii pentru care femeia nu poate duce sarcina la termen (afectiuni grave asociate), se poate recurge la o mama purtatoare (mama surogat). Cuplul urmeaza procedura descrisa, dar embrionii vor fi transferati in uterul mamei purtatoare. Din punct de vedere genetic cei doi sunt parintii copilului care se va naste, dar exista inca reticente de ordin social, moral si psihologic pentru apelarea la aceasta solutie.

Indiferent de metoda folosita pentru obtinerea unei sarcini prin reproducere asistata, gravida va fi incadrata in grupa cu risc obstetrical crescut iar sarcina va fi foarte atent monitorizata pe tot parcursul ei. Deoarece metoda creste numarul sarcinilor multiple va exista un risc crescut de avort si de nastere prematura, de care trebuie tinut cont. In cazurile in care are loc nidarea unui numar mai mare de embrioni (peste 2) aceste riscuri cresc substantial; pacienta trebuie informata si sfatuita sa recurga la embrioreductie. Prin aceasta metoda se realizeaza distrugerea unuia sau mai multor saci ovulari, precoce (luna a doua), pentru a permite desfasurarea ulterioara normala a sarcinii.

Asadar, reproducerea asistata este o metoda moderna de tratament a infertilitatii cuplului cu beneficii imense in cazurile dificile in care celelalte metode clasice au esuat, dar care are si riscuri pe care pacientii trebuie sa le cunoasca. Decizia asupra urmarii unui astfel de tratament este greu de luat, ea trebuie sa apartina in totalitate cuplului care a fost corect informat de catre medicul ginecolog, intrucât implicatiile emotionale sunt foarte importante.

Prof.Dr. Virgiliu Ancar
Coordonatorul Departamentului de Reproducere Asistata
Medsana Bucharest Medical Center
Tel: 9607, 410.86.43, 410.85.43, 410.84.59

[ ... ]