Prostatita - inflamatia prostatei

Prostatita reprezinta o boala inflamatorie a prostatei, organ de forma ovala, ce se afla sub vezica urinara a barbatului si inconjoara uretara. Prostata produce cea mai mare parte a lichidului seminal.
De cele mai multe ori cauzele prostatitei nu sunt cunoscute. Aproximativ 50% din barbatii cu prostatita nu au semne de inflamatie, deci o cauza exacta nu poate fi determinata. Dintre cei care au semne de inflamatie, aproximativ 10% au o infectie bacteriana. Un procent mic dintre aceste persoane cu inflamatia prostatei nu prezinta simptome.


Simptome

Simptomele sunt asemanatoare pentru toate formale de prostatita, cu exceptia prostatitei acute bacteriene si a prostatitei inflamatorii asimptomatice.
Simptomele formelor cronice de prostatita, inclusiv a sindromului dureros cronic pelvin inflamator si neinflamator, includ:
- polachiurie, urinari frecvente cu cantitati mici de urina
- disurie, senzatie de arsura la urinare
- nicturie, urinari frecvente in timpul noptii
- dificultati in pornirea jetului urinar, jet urinar intrerupt, presiune scazuta a jetului urinar si picaturi de urina dupa terminarea jetului
- senzatie de golire incompleta a vezicii urinare
- durere sau disconfort la nivelul spatelui, zonei testiculare sau anale, abdomenului inferior, deasupra pubisului sau coapse. Durerea se accentuaza in timpul digestiei intestinale
- durere sau disconfort in timpul sau dupa ejaculare
- durere la extremitatile penisului.

Prostatita, in special cea care are perioade lungi simptomatice, poate cauza stress, anxietate sau depresie.
Barbatii cu prostatita acuta bacteriana au durere de intensitate crescuta si pot necesita spitalizare. Majoritatea se vindeca in urma terapiei cu antibiotice.
Intarzierea tratamentului creste riscul aparitiei de complicatii de tipul sepsisului sau abcesului prostatic.

Factori de risc


Factorii ce cresc riscul de dezvoltare a prostatitei sunt:
- infectiile recente ale tractului urinar
- cateterizarea urinara recenta sau efectuarea unei cistoscopii (investigatie imagistica a vezicii urinare, ce include inserarea unei camere de luat vederi pe uretra pana in vezica)
- sexul anal
- bolile cu transmitere sexuala
- persoanele cu prostatita cronica bacteriana au un risc mai mare de a dezvolta un alt puseu de prostatita acuta.

Investigatii


nvestigarea pacientului suspect de prostatita incepe cu examenul fizic general si cu istoricul medical al pacientului. Tipul prostatitei nu poate fi determinat numai din istoric si simptome. Sunt necesare analize de laborator.
Prostatita acuta bacteriana este forma cea mai comuna de prostatita si cea mai usor de diagnosticat. In cazul in care aceasta se suspecteaza se indica efectuarea de culturi urinare pentru a determina prezenta si tipul bacteriilor.
In cazul in care nu se suspicioneaza o infectie bacteriana se efectueaza culturi din secretiile prostatice, recoltate prin masarea prostatei. Masarea prostatei pentru a determina aparitia secretiilor nu este indicata in cazul suspectarii unei infectii bacteriene pentru ca acest procedeu poate fi periculos si dureros. Unii specialisti considera ca masarea prostatei cu infectie bacteriana creste riscul de a dezvolta septicemie (infectie in sange).
Alte investigatii pot fi necesare in cazul in care:
- simptomele nu se remit in urma tratamentului
- inflamatia persista
- se suspicioneaza cancer de vezica urinara sau de prostata
- se presupune ca ar fi o complicatie, de genul abcesului prostatic.

Tratament


Terapia prostatitei incepe cu administrarea de antibiotice timp de cateva saptamani. In cazul in care simptomele se amelioreaza, se continua antibioterapia pentru 2-3 luni. In cazul in care simptomele nu se amelioreaza in timpul terapiei cu antibioptice, se fac analize suplimentare.

Prostatita bacteriana acuta

Terapia prostatitei acute bacteriene vizeaza vindecarea infectiei si prevenirea complicatiilor. Prostatita acuta bacteriana este tratata cu antibiotice, medicamente pentru febra (antipiretice) si durere (antialgige), administrare de fluide si odihna.
In cazul in care urinarea nu este posibila sau in cazul in care este necesara terapia intavenoasa cu antibiotice, se indica internarea in spital.
Majoritatea pacientilor se vindeca sub tratament in 3-4 saptamani.
Pentru a preveni prostatita acuta se indica:
- mentinerea unei igiene optime
- administrarea de lichide pentru a mentine urinarea normala
- terapia precoce a infectiilor urinare
- evitarea sexului anal neprotejat.

Tratamentul la domiciliu

In cazul in care se suspecteaza o prostatita bacteriana acuta sau cronica, in special in cazul in care apare si febra, este indicat consultul medicului specialist. In acest caz se va recomanda un tratament eficace.
Exista totusi cateva masuri ce pot fi luate pentru a ameliora simptomele:
- administrarea de antialgice, de genul aspirinei, algocalmin, administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene sau acetaminofen
- bai calde la nivelul regiunii pelvine
- odihna si administrara de lichide, in cazul unei infectii. Aceste masuri amelioreaza simptomele si grabesc vindecarea
- evitara constipatiei printr-o alimentatie ce sa cuprinda multe fibre: fructe si legume, paine integrala, cerale si multe lichide.

Tratament chirurgical

Terapia chirurgicala este indicata in cazul prostatitei bacteriene cronice care nu raspunde la tratament antibiotic si care produce episoade frecvente de infectii ale tractului urinar. Procedeele chirurgicale sunt efectuate pentru a indeparta partile infectate ale prostatei sau calculi prostatici. Acest procedeu in unele cazuri nu determina vindecare, poate produce chiar o inrautatire a simptomelor.
Procedeul chirurgical ce permite indepartarea unei parti din prostata sau a calculilor prostatici se numeste prostatectomie transuretrala.
Indepartarea calculilor prostatici poate sa nu duca la vindecare datorita faptului ca nu se indeparteaza si portiunea prostatica ce contine calculii.
Terapii alternative

Masajul prostatic

Masajul prostatic este o terapie care a fost des folosita in trecut si care incepe sa fie folosita din nou in unele centre, deoarece terapia medicamentoasa nu este intotdeauna incununata de succes.
Masajul prostatei se face cu un deget intr-o manusa lubrifiata introdus in rect cu care se apasa de cateva ori pe prostata. Acest procedeu se repeta de 2-3 ori pe saptamana. Care este cauza pentru care acest procedeu creste rata vindecarii nu se stie cu siguranta, dar se presupune ca masajul determina deblocarea canalelor prostatice si imbunatateste circulatia sanguina si penetrarea antibioticelor la nivelul prostatei.
Alte terapii pentru sindromul dureros inflamator sau neinflamator pelvin includ:
- biofeedback
- tehnici de relaxare
- acupunctura.