ICSI reprezinta o procedura de fertilizare in vitro ce consta in injectarea directa intraovulara a unui singur spermatozoid (ovulul fiind obtinut anterior prin fertilizare in vitro). Aceasta procedura se foloseste in special cand este vorba de infertilitatea masculina, insa este utila si in situatii particulare in care ovulul nu poate fi penetrat si fertilizat in mod normal de catre un spermatozoid viabila. Procedura este realizata sub control microscopic si utilizeaza dispozitive special de micromanipulare (microinjectoare, micropipete).
Tehnica de efectuare este relativ simpla si are mai multe etape: cu o pipeta se prinde si se fixeaza ovulul, iar cu alta pipeta se penetreaza membrana ovulului (oolema) si se introduce un singur spermatozoid in interiorul ovului (aceasta a doua pipeta se introduce prin partea opusa primeia.)
Dupa aceasta etapa oul va fi plasat intr-un mediu de cultura special si la intervale periodice va fi verificat daca a fost sau nu fertilizat (in cazul in care a fost fecundat, oul isi continua dezvoltarea in acel mediu special pentru inca 1-2 saptamani, apoi este fie crioprezervat si conservat, fie implantat).
In cadrul procesului natural de fertilizare, dupa ce un singur spermatozoid penetreaza membrana oului, oolema sufera modificari specifice astfel incat sa fie complet blocat accesul altor spermatozoizi catre ovul. Tinand cont de aceste particularitati ale procesului de fertilizare, au existat cercetatori care se temeau de riscul crescut de aparitie al malformatiilor congenitale (deoarece procesul de selectie naturala a celui mai viabil spermatozoid este suntat, fara a se efectua o baterie de teste suplimentare).
Totusi, studii recente foarte bine realizate au demonstrat ca nu exista un risc diferit de aparitie a defectelor congenitale in cazul fetilor conceputi prin ICSI, comparativ cu al celor produsi prin alte metode.
In cazul in care defectele congenitale apar mai frecvent in loturile de embrioni conceputi astfel, acest lucru trebuie corelat cu anumite anomalii genetice ale parintilor si nu cu defecte ale metodei in sine. Temerile legate de acest aspect al ICSI sunt in continua scadere, in special dupa ce de la jumatatea anului 2006 a aparut in laboratorul de fertilizare un instrument ce le permite embriologilor sa selecteze spermatozoizi maturi in vederea utilizarii lor in cadrul ICSI, bazandu-se pe capacitatea acestora de a se lega de acidul hialuronic, care reprezinta constituentul principal al stratului de gel ce inconjoara in mod natural ovulul. Studiile efectuate in 2006 pe copii cu varsta de 8 ani demonstreaza, de asemenea, ca nu exista diferente in ceea ce priveste procentul de malformatii intre cei conceputi prin ICSI si cei conceputi pe cale naturala.
In ceea ce priveste frecventa utilizarii ICSI, un studiu efectuat in 2007 si publicat in prestigioase reviste de specialitate indica faptul ce ICSI a fost folosit de 5 ori mai mult in ultimul deceniu (desi proportia de barbati care se trateaza pentru infertilitate a ramas, in principiu, neschimbata). De exemplu, in 1995, 11% din ciclurile de fertilizare in vitro foloseau ICSI. In 2004 acest procent era deja de 57,5%.
Desi ICSI este considerata o tehnica foarte importanta de reproducere asistata (in special cand este vorba de infertilitatea de cauza masculina) exista si riscul suprautilizarii ei. Acest lucru este evidentiat de faptul ca exista un numar relativ crescut de medici care recomanda ICSI femeilor la care nu au dat rezultate alte metode de fertilizare, care au ovulele de calitate inferioara sau asociaza alte cauze de infertilitate, desi partenerii lor au o spermograma normala. Cercetarile recente au evidentiat faptul ca in cazurile in care problema nu apartine barbatului, ICSI are slabe sanse de reusita.
In vederea pregatirii pentru recoltarea ovulului, femeia trebuie uneori sa urmeze un tratament specific format din injectii zilnice cu preparate hormonale precum si monitorizarea atenta timp de 2 saptamani anterior recoltarii efective. Acasa, femeia trebuie sa isi autoinjecteze gonadotropina sau FSH (hormonul foliculo-stimulant) in vederea stimularii ovarelor determinand hiperproductie de ovule (superovulatie). Se fac multiple determinari in vederea stabilirii gradului de maturitate al ovulelor. Daca foliculii ovarieni sunt dezvoltati corespunzator, pacienta primeste injectii cu gonadotropina corionica umana (pentru a stimula maturizarea completa a foliculilor). Ovulul matur este recoltat la 34-36 de ore prin laparoscopie sau aspiratie ghidata ecografic (prin cavitatea abdominala pana se ajunge la ovar).
preluat de pe http://www.sfatulmedicului.ro/
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu