joi, 26 noiembrie 2009

INCERCARI ESUATE

Se spune ca o persoana se poate simti cu adevarat implinita atunci cand a sadit un copac, a sapat o fantana, a scris o carte si a dat nastere unui copil.

Cu siguranta ca nu este la indemana tuturor sa sape o fantana, multi dintre noi vor reusi sa scrie o carte atunci cand vor avea ceva de impartasit semenilor, putem cu totii sa plantam un copac. Am spune ca sunem foarte aproape de a ne simti macar pe jumatate impliniti. Din fericire, pentru majoritatea dintre noi, lucrul cel mai important pe calea implinirii personale este a da nastere unui copil, a sadi o farama de viata in univers, a da mai departe ceea ce noua ne-a fost daruit: dreptul la viata.

Din nefericire insa, din ce in ce mai multe cupluri se confrunta cu problema imposibilitatii de a avea un copil.



Infertilitatea constituie incapacitatea de a obtine o sarcina pe parcursul unui an calendaristic in care cuplul a beneficiat de o viata sexuala regulata (dupa unele studii 2 ani).

Exista o infertilitate primara, atunci cand femeia nu a ramas niciodata insarcinata, si o infertilitate secundara, cand incapacitatea de a ramane insarcinata survine ulterior unei sarcini, indiferent daca aceasta a fost dusa sau nu la capat.
De asemenea, infertilitatea poate fi feminina, cand, din diverse cauze femeia nu poate ramane insarcinata, si masculina, cand barbatul este incapabil de a contribui la procesul de concepere a unui copil din cauze de ordin medical sau psihologic.

In conditiile in care un cuplu intampina dificultati in conceperea unui copil, apeleaza, in majoritatea cazurilor, la o consultatie medicala, care se soldeaza cu un diagnostic si un tratament. De cele mai multe ori, in functie de gravitatea problemelor depistate, aceste tratamente solicita enorme resurse materiale, fizice si emotionale.

Nu ne vom ocupa aici de cauzele medicale ale infertilitatii, ci ne rezumam la a ne referi la cele psihologice.

Dupa cum bine stim, o problema emotionala, un conflict sau o disfunctie de ordin psihologic, poate determina reactii somatice. Corpul are propriul sau limbaj, prin care comunica faptul ca ceva nu este in regula, in plan psihic. De aceea, este indicat ca pe langa diagnosticul si tratamentul medical, in tratarea infertilitatii sa se apeleze si la sfatul unui psihoterapeut.

Infertilitatea feminina poate constitui un simptom care tradeaza conflicte emotionale profunde. O femeie se poate teme de maternitate din cauza unei copilarii nefericite, a unei relatii defectuoase cu mama, relatie in cadrul careia s-a simtit rejectata, neglijata, neanteleasa. Copilaria nefericita, absenta sigurantei si caldurii afective materne, provoaca insecuritate in legatura cu statutul de mama, indoieli in privinta capacitatii de a creste un copil, de a-i oferi caldura si afectiune. Prin urmare, desi in plan constient femeia isi doreste un copil, temerile inconstiente pot produce blocaje, iar femeia nu poate ramane insarcinata. Situatia este oarecum similara cu cea a copilului care se teme de invatatoare, pentru ca nu stie lectia, iar dimineata, cand este trezit pentru a pleca la scoala, are febra si nu se poate ridica din pat. Nimeni nu poate nega faptul ca este bolnav, ca boala ii produce incapacitate, dar cauza bolii o reprezinta teama de consecintele actelor sale.

O alta cauza este neasumarea propriei feminitati, generata de absenta modelelor de identificare, unei educatii prea rigide, care aduce cu sine lipsa deschiderii si a placerii erotice, incapacitatea de a-si asuma stautul de femeie in relatie cu un barbat, dorinta de control, rusinea legata de propria feminitate. Actul sexual in cadrul cuplului este “o obligatie conjugala”, care se produce pentru ca “trebuie”. Acest comportament depinde in mare masura de ceea ce mama, sau persoana de referinta feminina a transmis direct sau indirect fetitei. Daca mama insasi a intampinat in cadrul cuplului probleme de acest ordin, traind neampliniri si frustrari, va transmite acelasi lucru copilului, prin vorbe sau comportament, nu din rea-vointa, ci pentru ca alt model nu cunoaste.

Problemele existente in cadrul cuplului sunt o alta cauza a infertilitatii cojugale. Daca partenerii traiesc intr-un conflict, in insecuritate afectiva sau materiala, in infidelitate sau lipsa iubirii pot avea dificultati in obtinerea unei sarcini, in ciuda faptului ca isi pot dori un copil, gandindu-se ca asa vor salva relatia, cand de fapt, a deveni parinti in aceste conditii poate insemna adancirea conflictului deja existent, nefericire in trei, efectele cele mai devastatoare rasfrangandu-se asupra copilului, care se va simti nesigur, amenintat, si sursa a nefericirii.

Teama de pierderea feminitatii, a supletei si a atractivitatii este un alt motiv care provoaca rezistenta la statutul de mama. Multe femei sunt convinse ca vor asimila kilograme in plus de pe urma sarcinii, de care nu vor putea scapa, fapt care le va face inatractive pentru partener, ca vor fi mereu ocupate in a fi mame si nu vor mai avea timp si energie sa fie sotii.

Poate fi de asemenea, o problema legata de imaturitate emotionala. Femeia isi asuma in cuplu rolul de copil, situandu-l pe partener intr-un rol parental, simtindu-se bine primind toata dragostea si fiind in centrul atentiei. In acest caz, aducerea pe lume a unui copil ar priva-o de aceste beneficii emotionale, caci copilul ar fi atunci in centrul atentiei.

Refuzul inconstient al sarcinii poate imbraca diverse forme- teama de a fi parinte, frica de dependenta, sau frica de nastere, incapacitatea de a alege intre cariera si maternitate, sunt tot atatea potentiale cauze ale infertilitatii, care pot fi depistate si eliminate prin intermediul psihoterapiei.

Consecintele psihologice ale infertilitatii sunt uneori greu de tolerat si pot produce, din pacate, disolutia cuplului.
Sentimentele de culpabilitate ale partenerului infertil sunt, in cele mai multe cazuri, inevitabile. Acesta se simte vinovat, simte ca nu ofera ceea ce se asteapta de la el, resimte infertilitatea ca pe o “pedeapsa”, ca pe o privare de ceea ce isi doreste, si incearca puternice sentimente de frustrare si vinovatie. Aceste emotii se rasfrang asupra relatiei, care devine tensionata, evitanta, presarata cu sentimente de inferioritate, pierderea increderii in propriul corp, acuze reciproce, in incercarea disperata de a gasi un vinovat.

Teama de a nu fi parasit, abandonat, se naste daca partenerul nu este suficient de suportiv, sau lasa impresia ca este nerabdator sa aiba un copil, iar cel infertil il impiedica sa-si realizeze dorinta.

Unele tratamente pentru cazurile de infertilitate sunt dure si produc o scadere a libidoului, dublate de problemele legate de erectie, generate de urmarea unui program strict, in functie de ovulatia femeii sau alti indicatori, sunt probleme care produc incordarea relatiei de cuplu, pierderea romantismului si obsesia legata de sarcina. Iar cand toate incercarile si eforturile esueaza, apare golul interior, depresia, dezamagirea si uneori incapacitatea de a privi realitatea si de a-si asuma o solutie alternativa.

Termenul de “sarcina isterica” desemneaza modificarile de forma si functionalitate ale corpului unei femei care isi doreste cu disperare sa ramana insarcinata si nu reuseste. Dorinta neamplinita se converteste in simptom corporal, iar femeia capata caracteristicile unei femei insarcinate-abdomenul I se rotunjeste, ia in greutate, are greturi si pofte, fara a fi insa purtatoarea unei sarcini. Femeia traieste in mod dramatic aceste transformari care ii afecteaza viata si relatiile.

A apela la sprijinul unui psihoterapeut este cu siguranta una din solutiile pe care un cuplu infertil le are la dispozitie, iar a urma un tratament psihoterapeutic poate duce la descoperirea unor cauze nebanuite ale infertilitatii, care pot fi vindicate, eliminate, la cresterea capacitatii de a gestiona problemele aparute in cuplu ca urmare a incapacitatii de a fi parinti, la gasirea si acceptarea unor solutii alternative.

mai multe pe http://www.nou-nascuti.ro

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu