vineri, 27 noiembrie 2009

ANALIZA ESTRADIOLULUI

Analiza se face intre zilele 3-5 ale ciclului menstrual si la ovulatie. E important de stiut cand se intampla ovulatia, pentru ca altfel rezultatul analizei va fi unul eronat !

Estrogenii sunt responsabili de dezvoltarea caracterelor sexuale secundare feminine. Impreuna cu progesteronul controleaza cele mai importante procese reproductive feminine. Cel mai activ biologic dintre estrogeni este 17 beta-estradiolul.
Principalele actiuni ale estradiolului sunt: proliferarea endometrului, efecte asupra vaginului si glandei mamare; de asemenea are rol in prevenirea osteoporozei si reducerea riscului cardiovascular.
Estradiolul este produs in primul rand in ovar (folicul, corp galben), dar cantitati mici se formeaza si in testicule si cortexul suprarenalelor. In sarcina estrogenii sunt produsi in principal de placenta. Aproximativ 98 %, din estradiol este legat de globulina de legare a hormonilor sexuali (SHBG= sex hormone binding globulin). Nivelul de estradiol creste de-a lungul fazei foliculare a ciclului menstrual in stransa dependenta cu cresterea si dezvoltarea foliculului ovarian. In aceasta etapa estradiolul exercita un feedback negativ asupra hipofizei determinand scaderea progresiva a FSH. Spre sfarsitul fazei foliculare se produce o crestere dramatica a concentratiei de estradiol, moment in care feedback-ul devine pozitiv si produce o secretie marcata de FSH si in special de LH care vor declansa ovulatia. Dupa ovulatie nivelul estradiolului prezinta initial o scadere marcata, dar apoi creste, pe masura formarii corpului galben. La sfarsitul ciclului menstrual se constata o scadere importanta a nivelului de estrogen, in asteptarea initierii urmatoarei faze foliculare.
Nivelul de estrogen la menopauza este in general scazut datorita diminuarii productiei ovariene.
La barbati estradiolul este produs de testicule si suprarenale. In conditiile cresterii masei adipoase se poate inregistra un nivel crescut de estradiol, datorita intensificarii aromatizarii periferice a androgenilor. La barbati nivelul de estradiol mai poate creste in cazul consumului excesiv de marijuana, alcool sau a unor tratamente medicale (fenotiazine si spironolactona).
Cresteri dramatice ale nivelului de estradiol se pot intalni atat la barbati cat si la femei in tumori cu celule germinale sau diferite tumori gonadale.
[ ... ]

ANALIZA PROLACTINEI

Analiza se poate face oricand, dar la femei in faza luteala valorile sunt mai mari.
Deoarece secretia de prolactina este supusa unui ritm circadian, se recomanda ca recoltarea sa se faca intre orele 8 si 10 a.m.
Se va evita recoltarea dupa un examen ginecologic sau dupa provocarea galactoreei (stres-ul si, respectiv, stimularea mamelonara cresc valorile de prolactina). Recoltarea insasi poate constitui o sursa de stres si, in consecinta, de cresteri ale prolactinei.


Prolactina este secretata de hipofiza anterioara si eliberata episodic. Prolactina apare in ser sub trei forme diferite. Predomina forma monomerica (80 %) care este activa din punct de vedere biologic si imunologic; urmeaza in procent de 5-20 % forma dimerica (big prolactina) care este biologic inactiva, iar in proportie de 0.5-5 % forma tetramerica (big-big prolactina) cu activitate biologica scazuta.
Organul tinta pentru prolactina este glanda mamara unde isi exercita functia lactogenica si galactopoietica.
Cercetarile au aratat ca prolactina nu intervine la pubertate in cresterea canalelor galactofore, acest proces necesitand prezenta altor hormoni (estrogeni, corticoizi, insulina, somatotropina). Pe parcursul sarcinii nivelul prolactinei creste sub influenta valorilor crescute de estrogeni si a productiei de progesteron.
Actiunea de stimulare a glandei mamare va determina postpartum lactatia. Concentratiile mari de prolactina inhiba steroidogeneza ovariana precum si productia si secretia gonadotropilor hipofizari. Hiperprolactinemia (la femei si la barbati) este cea mai frecventa cauza a tulburarilor de fertilitate.
Pentru depistarea hiperprolactinemiilor latente se folosesc teste de stimulare cu TRH si metoclopramid.
Valori scazute de prolactina se intalnesc in sindromul Sheehan (apoplexia hipofizara) si in hipogonadismul hipogonadotropic idiopatic.

Recomandari pentru determinarea prolactinei:

La barbati: ginecomastie, infertilitate, azoospermie, suspiciuni de tumori hipofizare (microadenoame si macroadenoame) si mamare.

La femei: diagnosticul ciclurilor anovulatorii, a dereglarilor ciclului menstrual, a amenoreei si galactoreei hiperprolactinemice, infertilitatii, suspiciunilor de tumori hipofizare (microadenoame si macroadenoame) si mamare.
[ ... ]

ANALIZA PROGESTERONULUI




La un ciclu normal de 28 de zile, analiza se face in ziua 21(la 7 zile dupa ovulatie-days post ovulation-DPO).
La ciclu neregulat(de exemplu cu ovulatie in ziua 20) e foarte important sa se faca la 7 zile dupa ovulatie. Facut in ziua 21, acesta va arata ca nu ar fi ovulatie, ceea ce e un rezultat eronat. Ovulatia neproducandu-se INCA, nu ca nu ar fi deloc


Progesteronul este un hormon steroid produs de celulele corpului galben ovarian, iar in timpul sarcinii de catre placenta. Concentratia progesteronului prezinta stranse corelatii cu dezvoltarea si regresia corpului galben. In timp ce progesteronul este putin detectabil in faza foliculara, se observa o crestere a nivelului de progesteron in ziua anterioara ovulatiei. Sinteza crescuta de progesteron se mentine de-a lungul fazei luteale. Determinarea nivelului de progesteron reprezinta cel mai bun test de confirmare a producerii ovulatiei. In a doua jumatate a ciclului pregnandiolul este eliminat prin urina, fiind principalul produs de degradare al progesteronului.
In cursul sarcinii se inregistreaza o crestere progresiva a nivelului de progesteron intre saptamanile 9 si 32, adesea de 100 de ori fata de nivelul anterior sarcinii. Concentratia de progesteron este mai mare in caz de sarcina multipla, comparativ cu sarcina unica.
Uterul reprezinta cel mai important organ-tinta al progesteronului. Progesteronul realizeaza transformarea mucoasei uterine intr-un tesut bogat in glande (faza secretorie), care va favoriza implantarea intrauterina a ovulului fecundat. In timpul sarcinii progesteronul inhiba contractiile miometrului, dar scade si sensibilitatea la stimulii fiziologici ai contractiei. In glandele mamare progesteronul (impreuna cu estradiolul) stimuleaza proliferarea si aranjarea secretorie a alveolelor.

Analiza se face pentru detectarea ovulatiei si urmarirea fazei luteale, stabilirea formarii si functionarii corpului galben, stabilirea statusului functional al corpului galben la pacientele cu infertilitate, functionarea placentei pe parcursul sarcinii, testarea functiei ovariene, tumori ovariene, chisturi ovariene, iminenta de avort, moarte fetala, toxemie de sarcina. Nivelurile serice de progesteron impreuna cu beta-HCG permit diferentierea sarcinii uterine normale de sarcina ectopica sau sarcina uterina anormala.
[ ... ]

ANALIZA FSH SI LH

Atat analiza FSH cat SI LH se fac in zilele 3,4 ale ciclului menstrual si cu doua zile inainte de ovulatie, pentru a prinde varful(peak).
La un ciclu de 28 de zile ele se fac in ziua 14. La ciclu neregulat, e important de vazut cand se produce ovulatia(prin monitorizare ecografica sau teste de ovulatie) si facute cu doua zile inainte. Altfel rezultatele vor fi eronate !




FSH(hormonul foliculostimulant), impreuna cu LH (hormonul luteinizant), apartine familiei hormonilor gonadotropi. FSH si LH sunt secretati pulsatil de hipofiza anterioara, ca raspuns la eliberarea intermitenta de gonadotropin releasing hormone (GnRH) de la nivelul hipotalamusului. Nivelul sanguin al hormonilor gonadotropi este controlat de hormonii sexuali (estrogen, progesteron, testosteron etc.) prin feedback negativ pe hipotalamus.

La barbati FSH stimuleaza spermatogeneza (un nivel scazut de hormoni gonadotropi poate cauza azoospermie). La femei FSH, alaturi de LH, stimuleaza cresterea si maturarea foliculilor si biosinteza estrogenului la nivel folicular. Nivelul de FSH are un maxim in perioada de mijloc a ciclului menstrual (faza ovulatorie), insa cu o crestere mai mica decat in cazul LH.

In mod simplist, nivelul de FSH si LH este crescut in cazurile in care hormonii sexuali au o productie deficitara (hipogonadism, sindrom Klinefelter, anorhidie, sindromul testiculului feminizant, alcoolism, castrare, menopauza). Nivelul de FSH si LH este scazut in insuficienta hipofizara sau hipotalamica, tumori testiculare sau suprarenaliene care influenteaza secretia de estrogeni sau androgeni.
Cresterea nivelului bazal de LH, cu un raport LH/FSH > 2, la o pacienta cu anovulatie cronica este sugestiva pentru ovarul polichistic.

La femei nivelul de LH variaza in functie de fazele ciclului menstrual (faza foliculara, faza ovulatorie si faza luteala).
[ ... ]

AZALEEA



Azaleea(Rododendron) este o planta perena cu crestere arbustiva. Pretentiile pentru caldura sunt diferite in functie de stadiul de crestere al plantei, de executarea anumitor lucrari si de nivelul celorlalti factori de mediu.

Temperatura convenabila pentru crestere este de 22-25 grade C ziua si 16-18 grade C noaptea. Cresterea este mult incetinita sub temperaturi de 13 gradeC. Temperatura substratului si a apei au o importanta egala cu cea a aerului. Udarea plantei cu apa rece are drept consecinte aparitia de cloroze si incetinirea cresterii.

Intensitatea si durata luminii influenteaza cresterea azaleei. Este evident ca si calitatea luminii influenteaza cresterea plantei. Apa este un factor extrem de important in cultura de Azaleea(Rododendron), necesitand multa apa, mai ales vara; substratul nu trebuie sa se usuce niciodata. Apa dura se dedurizeaza, apa de ploaie este ideala.



Substratul de cultura trebuie sa aiba un continut ridicat in materie organica si capacitate mare de retinere a apei. El se alcatuieste din turba, scoarta de copaci, cetina de brad, balegar.

Inmultire la Azaleea(Rododendron) se poate face prin altoire sau prin butasi semi-lemnosi. Butasii, lungi de 3-4 cm se recolteaza in lunile ianuarie-februarie, din varfurile lastarilor si se inradacineaza in nisip. Inradacinarea este foarte dificila, de aceea este bine sa se foloseasca in acest sens hormoni rizogeni.

Fertilizarea se aplica cu solutii minerale in concentratie redusa.

Dupa trecerea florilor, daca este cazul se face traansplantarea in ghivece mai mari. In general, este bine sa nu se foloseasca vase prea mari, si mai ales, sa nu fie prea inalte. In luna mai se fac taierile de corectie a plantei.

In primul rand se elimina florile trecute, aplicandu-se taietura sub ele. Lastarii lacomi, subtiri, prost plasati se inlatura.

Vara se acorda urmatoarele lucrari de ingrijire: udarea prin pulverizare, umbrirea prin amplasarea plantei intr-un loc ferit de insolatie, ingrasarea in cateva etape (3-6) si eventula combaterea bolilor si daunatorilor.

Toamna se face transferarea plantei in locuri racoroase si luminate pentru parcurgerea perioadei de repaus. Prin aceste lucrari Azaleea se pregateste pentru o noua inflorire catre primavara anului viitor.
[ ... ]

GARDENIA


Gardenia (familia Rubiacee) este o planta cu aspect de arbust, care se cultiva cu greutate, deoarece necesita ingrijiri atente si constante.

Este o planta delicata, apreciata totusi din multe motive: frunzele lucioase, verde inchis, persista un an intreg si creeaza un contrast cu florile minunate, albe - crem, foarte intens parfumate.

In casa atinge rareori un metru inaltime. Inaltimea ei obisnuita este de 50-100 de cm, iar diametrul tot de 50-100 de cm. Este o planta care infloreste vara sau iarna, are nevoie de lumina indirecta si de udare abundenta.

Cultivare:

In martie-aprilie, replantati-o, fiind atenti in mod deosebit sa nu alterati radacinile. Folositi un compost calcaros pe baza de turba sau de pamant fertil, preparat dintr-o parte de pamant fertil sterilizat, una de balegar bine descompus si una de turba, la care adaugati o cantitate mica de nisip si bucatele de mangal.

Primavara si vara, amestecul trebuie mentinut in permanenta umed, udandu-l abundent cu apa calduta, necalcaroasa.

Gardenia are nevoie de multa lumina, dar indirecta. Mai mult, trebuie mentinuta la temperatura de 21 de grade Celsius. Daca aceasta este mai ridicata, transferati planta intr-un loc cu penumbra.

Toamna si iarna, mentineti planta la caldura si la cel putin 13 grade Celsius. Udati-o atat cat sa mentineti compostul umed si, in cazul plantelor care infloresc iarna, administrati un ingrasamant lichid, cand apar florile.

Mentineti aerul umed stropind apa numai asupra frunzelor. Asezati gardenia intr-un loc luminos, bine aerisit, dar protejat de curentii de aer.

Reproducere:

Prelevati butasi din vlastarele tinere si viguroase - operatia se efectueaza intre lunile ianuarie si martie. Taiati-i lungi de 8 cm si tratati-le partea inferioara cu hormoni rizogeni, apoi plantati-i intr-un amestec de nisip si turba, in parti egale.

Pentru a obtine o inradacinare corespunzatoare, folositi o ladita pentru multiplicare, asezata la 18-21 grade Celsius, la adapost de razele soarelui, si mentineti amestecul usor umed. Plantele obtinute din butasi infloresc dupa 2-3 ani.

Pericole si precautii:

Apa si lumina insuficiente determina caderea florilor si opacifiaza frunzele. Paianjenul rosu apare atunci cand aerul este uscat si se combate cu acaricide adecvate.

Specii si varietati horticole:

Gardenia jasminoides (sin. Gardenia augusta), originara din China si Japonia, are tulpini lemnoase, frunze lucioase verde inchis si flori albe, parfumate. Infloreste in miezul verii.

Gardenia thunbergia este un arbust sau un copacel compact, originar din Africa de Sud. Are frunze verzi, ample, lungi de pana la 15 cm. Florile parfumate sunt albe - crem si apar toamna, fiind succedate de fructele ovale, cenusii.
[ ... ]

SAINTPAULIA (VIOLETA AFRICANA)



Violeta de camera este originara din Africa si nu este aceeasi cu violeta de Parma care creste afara si infloreste primavara devreme.

Planta este mica, inalta de numai 10-15 cm, cu frunzele asezate intr-o rozeta aproape perfecta si florile concentrate mai mult in centrul ei. Ele pot fi simple sau involte, unicolore sau bicolore pe nuante de albastru, violet, roz, rosu, alb.

Intreaga planta este deosebit de fragila. De asemenea, sistemul radicular fin, fibros, dezvoltat mai mult in stratul superficial al pa mantului.

Violeta de camera infloreste aproape tot anul, cel mai mult insa primavara si toamna.

Saintpaulia creste si infloreste bine in camere calduroase (20-22°C), bine luminate, dar fara soare direct pe plante, care provoaca la inceput pete galbene si apoi necrozarea si uscarea frunzelor. Amplasarea cea mal buna a plantelor este in camerele cu ferestre vestice.

Substratul de cultura trebuie sa fie poros, cu textura grosiera, care sa asigure o buna caldura si oxigenare pentru radacini. Este foarte important ca ghiveciul sa nu fie inalt.

Udarea este lucrarea principala de ingrijire. Se are grija sa se ude cu apa nu prea rece, chiar calduta si numai atunci cand pamantul de la suprafata se usuca, putin.

Apa se toarna in farfurie sau pe marginea ghiveciului, iar excesul din farfuria de scurgere se indeparteaza dupa ce pamantul s-a umezit bine.

Umezeala aerului este foarte importanta. Pentru asigurarea unei atmosfere mai bogat in apa este bine ca ghivecele sa stea pe un strat de pietris care se mentine umed.

Fertilizarea de 2 ori pe luna este necesara daca se are in vedere ca planta creste si infloreste aproape continuu. Solutia de ingrasaminte este bine sa contina mai mult potasiu si sa aiba o concentratie de 0,1-0,2%.

Daca planta are tendinta sa formeze multe frunze in detrimentul infloririi este indicat sa se rupa o buna parte din ele, stimulandu-se astfel formarea florilor.

Aceasta planta se inmulteste foarte usor prin butasi din frunze, care pot fi inradacinati si in pahare cu pamant. Prinderea lor si formarea de plante noi dureaza circa 2,5-3 luni.

Inmultirea se poate realiza si prin despartirea plantelor mari. Practic, se scoate planta din ghiveci si se separa fiecare rozeta de frunze ce se planteaza individual in ghivece mici. Este bine ca aceasta inmultire sa se faca primavara si toamna, inaintea perioadelor de inflorire maxima.
[ ... ]

SPATHIPHYLLUM



Informatii botanice
Spathiphyllum face parte din familia Araceae care mai include; Aglaonema, Anthurium, Caladium, Dieffenbachia si Philodendron.
Spathiphyllum este destul de usor de cultivat. Planta este cutivata ca o planta decorativa atat prin frunzele de un verde inchis cat si prin florile albe foarte decorative. Substrat
Spathiphyllum ca dealtfel majoritatea plantelor tropicale infloreste in aproape orice sol bine drenat. Majoritatea crescatorilor folossc un amestec de turba, scoarta si nisip.
Cu toate ca Spathiphyllum este cultivata in ghivece de 7.5 - 42 cm cele mai des folosite sunt ghivecele de 15, 20, 25, 35 cm.

Apa
Udarea se face in general saptamanal functie de conditiile de mediu ale locului unde se gaseste planta (caldura, umiditatea atmosferica, lumina, etc.).
Multi cultivatori pun foarte multa apa astfel incat pamantul musteste, solul trebuie mentinut jilav dar nu trebuie ca apa sa fie in exces. pamantul trebuie sa se usuce putin intre doua udari. Uscarea excesiva a solului poate duce la ofilirea si ingalbenirea frunzelor.
Cand udati planta folositi apa la temperatura camerei. Daca folositi apa de la reteau de apa a orasului lasati-o o periada pentru ca, clorul sa se poata evapora.

Lumina
Spathiphyllum supravietuieste lumini scazute din interiorul locuintei dar prefera camerele luminoase. Se pot aseza langa ferestrele sudice in spatele perdelei. Nu se vor pune plantele in soare direct deoarece frunzele vor fi arse.

Fertilizarea
In general Spathiphyllum nu are nevoie sa fie fertilizat. Daca totusi doriti sa il fertilizati puteti folosi un fertilizat echilibrat (ca de exemplu 20 - 20 - 20) (N - P - K).
Plantele de interior cresc in general incet si de aceea nu prea au nevoie de fertilizare. Cand fertilizati folositi o concentratie de aproximativ 1/4 din cea recomandata.
Fertilizarea in exces poate duce la arderea varfurilor radacinii.

Temperatura
Spathiphyllum prefera o temperatura in timpul zilei intre 20 - 29 oC si 15 - 24oC. Curentul si temperaturile scazute (5 - 10oC) incetinesc considerabil cresterea. Perioadele in care temperaturile scad sub 5oC pot cauza distrugeri ale frunzelor, tulpini si radacini.

Umiditatea atmosferica
Umiditatea ideala este cuprinsa intre 25 - 30% dar Spathiphyllum poate tolera pe o perioada lunga si o umiditate de 10 - 15%.

Boli si daunatori
Unul din marile avantaje ale cultivarii Spathiphyllum este acela ca are putine probleme cu daunatorii.
Cele mai intalnite probleme sunt bolile radacinii si ale tulpinii si ele sunt datorate in special surplusui de apa.
Deoarece Spathiphyllum are frunze late aceste trebuiesc sterse periodic cu o carpa umeda pentru a inlatura praful ocazie cu care vor fi inlaturati si o seama de daunatori care se aduna in general pe partea inferioara a frunzelor.

Inmultirea
Inmultirea se poate face prin seminte sau prin divizarea tufei.
Pe scara industriala inmultirea se face "in vitro".
[ ... ]

DIFFENBACHIA



Datorita aspectului spectaculos al frunzelor sale, dieffenbachia este o planta indragita si des utilizata atat in decorarea caselor cat si a birourilor sau a spatiilor publice.

Ea poate fi asezata in incaperi mari, luminoase, gradini de iarna, solitar sau in combinatii cu alte plante care au aceleasi cerinte fata de factorii de mediu, formand aranjamente decorative.

Dieffenbachia este o specie originara din zona padurilor tropicale din America Centrala si Africa de Sud. Aceasta planta este foarte decorativa si cautata datorita foliajului frumos panasat si a tulpinii groase, ce capata odata cu varsta aspectul unui trunchi frumos imbracat cu frunze mari.

Ea are tendinta de a se degarnisi de frunzele bazale, pastrandu-si doar un manunchi de frunze in varf. Florile, albe, neinteresante comparativ cu frunzele, apar doar la plantele de mai multi ani si sunt tipice familiei Araceae, din care face parte.

Genul Dieffenbachia cuprinde cca 35 de specii, din care s-au obtinut numeroase varietati si cultivaruri (camilla, compacta, bertina, tropic snow, supertropic, lemon snow, mars, vesuvius, reflector etc.). Diferentele intre acestea constau in dimensiunea plantei, marimea frunzelor si modelul acestora.

Planta are o crestere rapida si continua, daca dispune de conditii optime de dezvoltare. Necesita o atmosfera calda si umeda. Temperatura optima este de 20-22 grade C vara iar pe timpul iernii minim 13-15 grade C.

Este o planta care iubeste lumina, factor indispensabil pentru o frumoasa colorare a frunzelor, dar totusi nu suporta soarele direct care provoaca aparitia unor pete la nivelul frunzelor. Umbrirea este necesara vara, in orele cu insolatie, in timp ce iarna planta trebuie sa dispuna de un loc bine luminat.

Un alt factor important pentru o buna dezvoltare a acestei specii este apa. Aceasta se administreaza regulat pe tot parcursul anului, astfel incat pamantul sa fie in permanenta usor reavan. Umiditatea aerului ar fi bine sa fie peste 80%, acest lucru realizandu-se prin pulverizarea zilnica, in cursul diminetii a frunzelor cu apa, in perioada de vara.

Dieffenbachia prefera un substrat fibros, bogat in substante nutritive, foarte poros, usor penetrabil de catre radacinile groase si de catre apa utilizata la udare. Substratul folosit la plantare trebuie sa contina pamant de frunze, turba si muschi sau carbune vegetal, care ii asigura porozitatea.

In fiecare primavara se recomanda transplantarea totala la plantele tinere, iar la cele mature, doar o transplantare partiala, adica inlocuirea stratului de la suprafata ghiveciului, pe 10-15 cm. adancime cu un amestec proaspat de pamant.

In cursul perioadei de vegetatie planta trebuie fertilizata de doua ori pe luna cu ingrasaminte complexe. Frunzele pot fi curatate de praf cu ajutorul unui burete sau a unei carpe moi si umede, apoi sterse cu o carpa uscata pentru a-si recapata luciul.

Inmultirea plantei se realizeaza prin butasi din varfurile cu frunze si din fragmente de tulpina. Butasii pot fi pusi la inradacinat fie direct in ghivece pe un substrat de turba amestecata cu nisip sau in perlit.

Durata inradacinarii este de 3-4 saptamani iar prinderea butasilor este conditionata de caldura multa, in jur de 25-28 grade C si umiditate relativa ridicata, de 90-95%.

Bolile frecvente care afecteaza aceasta planta sunt virozele si bacterioza. Aceasta se manifesta pe tulpini si pe frunze sub forma de rani cu masa gelatinoasa, mai ales dupa prelevarea butasilor in scopul inmultirii. Este bine ca dupa recoltarea butasilor, planta mama sa se culce pentru ca seva sa se scurga si rana sa se poata cicatriza mai rapid.

Daunatorii periculosi care ataca aceasta specie sunt paduchii de frunze si paianjenul rosu. Acestia pot fi combatuti prin tratamente cu produse fitosanitare adecvate iar prevenirea aparitiei lor se realizeaza prin asigurarea unei umiditati relative necesare plantei.

Planta se dezvolta bine daca i se respecta cerintele fata de factorii de mediu. Altfel pot apare diferite simptome prin care planta emite semnale de alarma, cum ar fi: ingalbenirea frunzelor care poate fi cauzata de excesul de apa si lipsa caldurii, sau de insuficienta luminii care face ca frunzele sa-si piarda culoarea.

Petele brune de pe frunze pot fi determinate de aerul rece si pamantul uscat, sau de razele directe ale soarelui.

Atentie: sucul plantei este foarte otravitor, de aceea se recomanda a se amplasa planta departe de accesul copiilor sau al animalelor de casa!
[ ... ]

SPERMOGRAMA

Spermograma are ca scop masurarea cantitatii de sperma produsa de un barbat, precum si determinarea mobilitatii si a numarului de spermatozoizi din proba respectiva.



Spermograma este printre primele investigatii pe care le poate efectua un barbat pentru a afla daca este infertil. O problema legata de calitatea spermei afecteaza o treime dintre cuplurile care nu reusesc sa faca un copil.

Spermograma include masurarea urmatorilor parametri:
- volumul de lichid seminal ejaculat;
- timpul de lichefiere: sperma este un gel vascos in momentul ejacularii care devine lichid la 20 de minute dupa ejaculare, acest test masoara tintervalul de timp in care sperma se lichefiaza;
- numarul de spermatozoizi prezenti intr-un mililitru de lichid seminal;
- morfologia spermatozoizilor: identifica procentul spermatozoizilor cu deformari;
- mobilitatea spermatozoizilor: masoara procentul spermatozoizilor care se deplaseaza normal;
- pH-ul: masoara alcalinitatea sau aciditatea spermei;
- numarul de celule albe prezente in sperma;
- nivelul fructozei prezente in sperma.

De ce se face testul?

Spermograma se efectueaza pentru a determina daca:
- barbatul este infertil;
- vesectomia este reusita;
- inversarea vasectomiei este reusita.

Pregatire pacient

Este recomandata abstinenta timp de 2-5 zile inainte de efectuarea spermogramei pentru a asigura un numar cat mai mare de spermatozoizi. De asemenea, nu evitati contactul sexual pentru mai mult de 2 saptamani deoarece o perioada lunga de abstinenta poate reduce numarul de spermatozoizi, precum si mobilitatea acestora.

Este recomandata evitarea bauturilor alcoolice cu cateava zile inainte de test.

Spuneti medicului despre orice tratament medicamentos pe care il urmati.

Cum se face testul?

Va trebui sa produceti o proba de sperma ejaculand intr-un recipient curat. Puteti face acest lucru intr-o camera privata sau intr-o toaleta din clinica unde ati ales sa faceti spermograma. Puteti de asemenea sa colectati proba de sperma la dumneavoastra acasa si s-o aduceti la clinica pentru analiza.

Cea mai simpla metoda de producere a unei probe de sperma este masturbarea, dirijand lichidul intr-un recipient curat.

Puteti colecta o proba de sperma si in timpul actului sexual inlaturand penisul din partenera dumneavoastra si ajaculand intr-un recipient (coitus interruptus). De asemenea, o alta metoda este folosirea unui prezervativ special care sa nu contina lubrifianti sau substante spermicide care ar putea dauna spemei. Dupa ejaculare, inlaturati prezervativul de pe penis si legati-l la capatul deschis apoi puneti-l intr-un recipient.

In cazul in care colectati mostra de sperma acasa aceasta trebuie sa ajunga la laborator in urmatoarea ora. Evitati expunerea acesteia la lumina soarelui sau la variatii de temperatura. Nu puneti sperma colectata la frigider.

Din moment ce mostrele de sperma pot varia de la o zi la alta, 2 sau 3 mostre diferite trebuiesc evaluate pe o perioada de 3 luni pentru o acuratete maxima.

Cum se simte?

Colectarea unei probe de sperma nu cauzeaza nici un discomfort. Cu toate acestea s-ar putea sa va simtiti jenat in legatura cu metoda de recoltare a acesteia. In cazul in care masturbarea este interzisa de religia dumneavoastra, discutati cu medicul in legatura cu alte metode de recoltare.

Riscuri

Nu exista riscuri asociate cu recoltarea unei probe de sperma.

Rezultate

Spermograma masoara cantitatea de sperma produsa de un barbat precum si cantitatea si calitatea spermatozoizilor dintr-o mostra.

Cantitatea de sperma:
- normal: 1.0-6.5 mililitri/ejaculare.
- anormal: cantitatea de sperma este mai mica sau mai mare decat normal ceea ce poate cauza infertilitate.

Timpul de lichefiere:
- normal: sub 60 minute.
- anormal: un timp de lichefiere indelungat indica prezenta unei infectii.

Numarul de spermatozoizi prezenti intr-un mililitru de lichid seminal :
- normal: 20-150 milioane sau 0 daca pacientul a suferit o vasectomie.
- Anormal: un numar foarte mic de spermatozoizi indica prezenta infertilitatii desi nu intotdeauna inseamna ca acel barbat nu poate avea copii.

Morfologia spermatozoizilor :
- normal: cel putin 70% au o forma si structura normala ;
- anormal: spermatozoizii pot avea o forma anormala in mai multe moduri : pot avea doua capte sau doua cozi, o coada scurta, un cap mic sau rotund (in loc de unul oval). Acesti spermatozoizi nu se pot misca normal si nu pot penetra ovulul. Un numar mic de spermatozoizi anormali din punct de vedere morfologic se gaseste in orice proba de sperma.

Mobilitatea spermatozoizilor :
- normal: cel putin 60% se misca normal (inainte).
- anormal: pentru a calatori prin uter, spermatozoizii trebuie sa se miste normal. Barbatii care au spermatozoizi care se misca anormal au sanse mici de a procrea.

pH-ul spermei
- normal: 7.1-8.0.
- anormal: un pH mai mare sau mai mic poate ucide spematozoizii sau afecta capacitatea de a penetra ovulul.

Numarul de celule albe
- normal: proba de sperma nu prezinta celule albe sau bacterii.
- anormal: in proba de sperma se gasesc bacterii sau un numar mare de celule albe ceea ce indica prezenta unei infectii.

Nivelul fructozei :
- normal: 300 miligrame/ejaculare.
- anormal: absenta fructozei indica un blocal al veziculei seminale.

Ce poate afecta testul?

Factorii care influenteaza rezultatele testului includ:
- anumite medicamente precum cimetidina, hormoni masculini sau feminini precum testosteron si estrogen, medicamente folosite in chemoterapie;
- cafeaua, alcoolul, cocaina, marihuana, tutunul;
- mostra de sperma este tinuta la rece sau la temperaturi ridicate;
- expunerea la radiatii sau agenti chimici precum pesticidele si spermicidele;
- abstinenta prelungita care afecteaza cantitatea de sperma.

Alte informatii

Un barbat a carui mama a luat in timp ce era insarcinata cu el medicamentul dietilstilbestrol (DES) are sanse mai mari decat media sa fie infertil.
[ ... ]

LAPAROSCOPIA



Uter

Inspectia uterului se face initial grosier, cand se pot descoperi diferite afectiuni precum nodulii fibromatosi sau defecte congenitale de formare a uterului.
Fibromul uterin. Se vizualizeaza in cazul foarte frecvent in care este situat subseros sau intramural.
Nodulii subserosi apar ca proeminente mai mult sau mai putin voluminoase, cu un contur regulat sau nu, cu o zona de implantare mai mare sau mai mica.
Nodulii intramurali pot fi vizualizati daca deformeaza suprafata exterioara a uterului sau daca sunt foarte voluminosi. Ei pot avea diferite localizari, unele fara semnificatie altele cu profunde implicatii asupra fertilitatii pacientei. In general nodulii subserosi sunt inofensivi. Nu acelasi lucru se poate spune despre cei intramurali care se pot localiza in zone critice ale uterului. Astfel cele mai grave localizari sunt cele din vecinatatea insertiei trompei, blocand ostiul tubar sau comprimand pur si simplu trompa, interferand negativ cu procesul de fertilizare. Alte localizari cu prognostic sumbru sunt cele de la nivelul istmului uterin, care impiedica pasajul spermatozoizilor in cavitatea uterina. Un caz aparte il reprezinta vizualizarea la nivelul uterului a unei pleiade de mici noduli fibromatosi (uter fibromatos) care releva faptul ca defectul in mecanismul infertilitatii il reprezinta implantarea defectuoasa a embrionului.

Ovare

Ovarele sunt, dupa trompe, cele mai afectate dintre organele implicate in procesul de reproducere. Inspectia ovarelor implica in primul rand punerea lor in evidenta, cu ajutorul unor pense de prehensiune sau palpatoare, si evaluarea lor grosiera pentru a se descoperi eventuale modificari de volum, forma, culoare sau mobilitate.

De departe cele mai frecvente afectiuni ovariene sunt cele insotite de cresterea acestora in volum. Dintre cele mai cunoscute si comune cauze care conduc la aceasta situatie se numara:

Chisturile ovariene benigne. Prezenta la nivelul ovarului a unui chist ovarian este in primul rand semnalata de cresterea acestuia in volum, insotita si de deformarea conturului ovarului. Chistul se prezinta ca o formatiune sferica, situata de cele mai multe ori la un pol sau altul a ovarului (cand are dimensiuni mici de 2-3 cm) sau pur si simplu desfiinteaza ovarul atunci cand are dimensiuni de peste 4-5 cm. Camasa sa este uneori foarte subtire, lasandu-se sa se intrevada continutul sau (care poate fi clar, sugerand un chist seros sau unul mucinos, sau inchis la culoare, sugerand un chist hematic).
Descoperirea unui chist ovarian necesita inspectarea sa cu grija, pentru a vedea daca prezinta semne de malignitate (suprafata neregulata sau cu excrescente, zone de hemoragie, tendinta de invadare, ascita, etc.).
Atitudinea terapeutica este aceea de a realiza chistectomia, cu sau fara sutura marginilor ovarului dupa excizia acestui chist. Daca chisturile sunt numeroase si de mici dimensiuni se poate incerca un tratament hormonal cu anticonceptionale. Chisturile voluminoase care desfiinteaza pur si simplu tesutul ovarian pot fi extirpate cu totul, adica si cu tesutul ovarian restant (ovariectomie). Aceste chisturi mari pot sa se torsioneze in jurul axului lor producandu-se strangularea vaselor de sange ce iriga ovarul si suprimarea aportului sanguin catre acesta (torsiune de ovar).

PCOS (sindromul ovarelor polichistice).



Ovarele apar marite de volum si cu o corticala foarte groasa si de o culoare alb-aprins, lucru care a condus la supranumele de “sindromul ovarelor de portelan". In aceasta afectiune corticala ovarelor fiind extrem de groasa nu permite foliculilor care se matureaza sa se sparga si sa elibereze ovulul in cavitatea uterina. Desi la ora actuala PCOS este considerat o afectiune datorata unei rezistente crescute a tesuturilor la actiunea insulinei si se trateaza in consecinta medicamentos, se poate incerca si o procedura chirurgicala speciala denumita drilling ovarian.



Chist dermoid. Este o afectiune rara care are drept caracteristic existenta la nivelul ovarului a unor tesuturi care mimeaza structurile specifice dermului si epidermului. Acest lucru este posibil datorita faptului ca ovarul este format din structuri cu tripla origine embriologica. Astfel in interiorul chistului se pot gasi fire de par, sebum, dinti rudimentari, etc. La exterior chistul nu se deosebeste prea mult de un chist ovarian normal, dignosticul fiind pus ori anterior de interventia operatorie (prin echografie) ori prin deschiderea accidentala a chistului, cu scurgerea prin bresa creata a unei cantitati oarecare de sebum.

Hipogonadism. In anumite cazuri cand nu exista cantitati suficiente de hormoni hipofizari (LH, FSH), ovarele raman intr-un stadiu infantil de dezvoltare, astfel ca ele nu-si pot realiza functia lor specifica in procesul de procreere. Laparoscopic ovarele apar mici, alungite, lipite de peritoneul parietal, cu suprafata neteda si semitransparenta.
Neoplasmele ovariene. Sunt usor de recunoscut deoarece sunt de regula bilaterale (afecteaza ambele ovare), au suprafata neregulata uneori cu vegetatii crescute abundent, cu tendinta de a forma aderente cu organele vecine, se insotesc invariabil de prezenta lichidului in cavitatea peritoneala (ascita), etc. In cazurile cand se descopera un astfel de tablou, se preleveaza un fragment din tumora, care se trimite la examenul histopatologic si daca rezultatul este semnificativ pentru cancer, se converteste laparoscopia intr-o operatie deschisa, clasica.

Trompe

Evaluarea trompelor implica de obicei doua proceduri:
- o procedura care vizeaza decelarea unor afectiuni patologice ale trompei
- si a doua, verificarea permeabilitatii tubare.
Dintre afectiunile ce pot fi diagnosticate prin laparoscopie se enumera cele care distorsioneaza arhitectural trompele ori prin aderente ce fixeaza trompele de structurile vecine ori prin modificarea structurala a pavilionului tubar, cu aparitia sterilitatii tubare.

Verificarea permeabilitatii tubare se face cu pacienta pusa intr-o pozitie specifica, cu membrele inferioare suspendate si usor departate (ca in pozitia de pe masa ginecologica). In timpul operatiei se prinde colul cu o pensa speciala si se introduce un instrument special prin orificiul cervical prin care se injecteaza o substanta colorata (de obicei albastru de metil). Substanta va patrunde in cavitatea uterina si mai apoi, daca ostiul uterin tubar este permeabil, va destinde trompa. Daca si ostiul tubar peritoneal este liber, printre fimbriile pavilionare se va putea vedea substanta albastra care se va scurge in cavitatea peritoneala.

Daca ostiul uterin tubar este blocat (sinechie sau fibrom cornual) se va putea vedea ca trompa nu va fi destinsa de catre albastrul de metil. Strategia terapeutica in astfel de cazuri este:
- histeroscopie pentru descoperirea cauzei obstructiei
- embolizare supraselectiva in cazul unui fibrom cornual bine individualizat
- tratament hormonal cu progesteron pentru regresia nodulilor fibromatosi
- cateterizare a ostiului tubar cu plasarea unui “stent” la acest nivel (un arculet spiral care va mentine deschis ostiul tubar)
- proceduri ART daca ambele trompe sunt “excluse“.
Daca ostiul pavilionar este ocluzat (sactosalpinx, hematosalpinx, piosalpinx) se poate incerca:
- desfacerea fimbriilor aglutinate cu deschiderea accesului spre trompa (codonoliza)
- reconstructie pavilionara prin crearea unui nou orificiu tubar (neosalpingostomie)
- chistectomie in cazuri unor chisturi ovariene sau pavilionare care comprima pavilionul
- proceduri ART daca distorsiunea este ireparabila
In cazul aderentelor tubare, acestea se vor desprinde cu delicatete din patul aderential (adezioliza), cu grija de a nu se leza structura delicata a acestora.


Autor: dr. Dan Tutunaru - medic primar obstetrica ginecologie
www.infertilitate.ro
[ ... ]

HISTEROSCOPIA

Spre deosebire de laparoscopie, la ora actuala histeroscopia nu mai este o metoda de diagnostic aflata excusiv in apanajul spitalelor dotate cu sisteme de endoscopie. Progresul tehnologic din ultimii ani, cu aparitia telescoapelor extrem de subtiri (unele de chiar 3 mm diametru), a permis efectuarea histeroscopiilor diagnostice in conditii de "office", adica in ambulator, fara a fi nevoie de internare in spital sau de anestezie generala, ca in cazul laparoscopiei.

Metoda consta in introducerea unui telescop extrem de subtire, intre 3 si 5 mm diametru, prin canalul cervical, cu ajutorul unei teci speciale de lucru, care are un diametru ceva mai mare (intre 7 si 10 mm). La capatul celalalt al telescopului se monteaza o camera video asemanatoare celei folosite in laparoscopie.



Afectiuni ce pot fi diagnosticate prin histeroscopie

Fibrom uterin. Fibromul uterin poate fi diagnosticat daca este situat intramural si proemina in cavitatea uterina sau este un fibrom pediculat dezvoltat in cavitate, denumit submucos.



Nodulii submucosi apar ca proeminente mai mult sau mai putin voluminoase, cu un contur regulat sau nu, cu o zona de implantare mai mare sau mai mica.

Nodulii intramurali pot fi vizualizati daca deformeaza suprafata cavitatii uterine.
Ei pot avea diferite localizari cu profunde implicatii asupra fertilitatii pacientei. In general nodulii submucosi sunt usor de indepartat, mai ales cei cu baza mica de implantare. Nu acelasi lucru se poate spune despre cei intramurali care se pot localiza in zone critice ale cavitatii uterine, dintre care cele mai periculoase sunt cele aflate la nivelul ostiumurilor tubare sau la nivel cervical. Cele din vecinatatea insertiei trompei pot bloca ostiul tubar sau pot comprima trompa, interferand negativ cu procesul de fertilizare. Alte localizari cu prognostic sumbru sunt cele de la nivelul istmului uterin, care impiedica pasajul spermatozoizilor in cavitatea uterina.

Polipi intracavitari. Polipii intracavitari sunt o entitate anatomica destul de des intalnita in cursul histeroscopiilor. Ei se prezinta ca mici excrescente de diferite dimensiuni, care au o forma mai degraba sferica, si legati de peretele uterin printr-un mic pedicul. Localizarea lor poate fi la nivel fundic, pe peretele anterior sau posterior al cavitatii oterine, dar se pot localiza si la nivelul ostiumurilor tubare, obturand accesul spermatozoizilor la nivelul acestora.

Sinechii uterine. In cazurile de sinechie uterina, totala sau partiala, se poate vizualiza lipsa endometrului, prezenta de aderente sau lipsa de distensie a cavitatii uterine in anumite zone. Deseori aderentele mai laxe sunt disociate de catre mediul de distensie folosit pentru obtinerea camerei de lucru. Aderentele mai organizate necesita sectionarea cu foarfecele sau cu electrocauterul, in vederea obtinerii camerei de lucru.

Cancer endometrial. Rareori chirurgul poate sa aiba surpriza sa descopere la un examen histeroscopic leziuni sugestive pentru neoplasm endometrial. Procedura este utila nu numai in vizualizarea tumorii dar si pentru efectuarea unei biopsii la vedere din zona transformata tumoral (care ulterior va fi examinata histopatologic)

Corpi straini intrauterini. Nu rareori exista cazuri in care dispozitivele anticonceptionale intrauterine (DIU) nu pot fi extrase clasic (lipsa firului extractor datorita deteriorarii acestuia sau datorita designului DIU, care nu este prevazut cu fir), asa ca singura metoda de extragere a acestora este calea histeroscopica.

Rareori se pot vizualiza fragmente tisulare ale unor feti din sarcini vechi, incomplet eliminate, in special oasele craniului, coaste, vertebre precum si oase lungi (femur, humerus).

Anomalii congenitale. Anomaliile mulleriene reprezinta si ele un segment important al cazurilor de infertilitate care pot fi descoperite si uneori tratate chirurgical pe cale histeroscopica. Malformatiile uterine ce pot fi diagnosticate histeroscopic sunt septul uterin (uter septat), uterul bicorn(foto) si didelf, uterul unicorn cu sau fara corn rudimentar. Dintre acestea doar uterul septat beneficiaza de abord chirurgical prin rezectia histeroscopica a septului.



Stenoza ostium tubar. Exista situatii in care din cauze infectioase sau inflamatorii, ostiurile tubare sunt complet stenozate, fara existenta unor compresiuni extrinseci (nodulu fibromatosi). In cazurile acestea se observa lipsa vizualizarii orificiilor tubare, cornurile uterine terminandu-se in deget de manusa.

Hiperplazie polipoida endometriala. Deseori la examenul histeroscopic se descopera existenta unui endometru bogat reprezentat, cu numeroase proeminente mai mult sau mai putin regulate, cu aspect polipoid, cu suprafata anfractuoasa si inegal colorata. Conditia aceasta poarta numele de hiperplazie polipoida a endometrului si reprezinta si ea o cauza de infertilitate.

Autor: dr. Dan Tutunaru - medic primar obstetrica ginecologie
www.infertilitate.ro
[ ... ]

HISTEROSALPINGOGRAFIA



O histerosalpingograma este o investigatie radiologica cu ajutorul careia se vizualizeaza partile interne ale uterului, trompele uterine si partile inconjuratoare; se efectueaza in cazul femeilor care nu pot ramane insarcinate (infertile). Histerosalpingograma se efectueaza prin introducerea unei substante de contrast la nivelul uterului prin intermediul unui tub introdus prin partea inferioara a vaginului. Deoarece uterul comunica cu trompele uterine, substanta va difuza din uter in trompe. Pe masura difuzarii substantei de-a lungul aparatului genital feminin, se vor efectua clisee radiologice. Radiografiile pot evidentia diferite afectiuni sau conformatie anormala la nivelul uterului sau vaginului sau un obstacol care pot impiedica grefarea ovulului la nivelul peretelui uterin. Un obstacol local, de asemenea, poate impiedica intalnirea spermatozoizilor cu ovulul in vederea fecundarii acestuia. De asemenea, salpingograma poate detecta anomaliile de perete uterin care pot impiedica implantarea ovulului pe peretele uterin.



Indicatiile testarii

Aceasta se efectueaza pentru:

- detectarea unui obstacol la nivelul trompelor uterine de obicei testul se efectueaza in cazul femeilor care nu pot ramane insarcinate; o infectie care produce cicatrici severe la nivelul trompelor uterine poate cauza blocarea acestora, cu infertilitate; uneori prin efectuarea histerosalpingogramei se poate deschide blocajul de la nivelul trompelor

- identificarea afectiunilor uterine, ca anomalii de forma si structura, o leziune, ca polip, fibrom, aderente sau un corp strain in interiorul uterului. Aceste afectiuni pot determina menstruatie dureroasa sau avorturi repetate

- stabileste daca interventia chirurgicala facuta pentru reversibilitatea ligaturii uterine s-a efectuat cu succes

- pentru determinarea succesului unei operatii de ligatura uterina, in cazul in care exista dubii; acest lucru se intampla foarte rar.

Pregatirea pentru examinare

Inainte de efectuarea testului, se recomada informarea medicului despre:

- daca femeia este insarcinata

- daca pacienta a avut infectie pelvina (boala inflamatorie pelvina) sau boala cu transmitere sexuala (gonoree sau infectie cu chlamydia)

- daca exista antecedente de alergie la substantele de contrast pe baza de iod sau alte substante care contin iod; de asemenea medicul trebuie informat daca pacientul este bolnav de astm, daca prezinta alergie la medicamente sau daca a prezentat vreodata un episod de reactie alergica severa (anafilaxie) la orice substanta (ca de exemplu la intepatura de insecta sau in caz de ingestie de fructe de mare, crustacee)

- daca pacienta prezinta tulburari de coagulare sau daca ia medicamente de tipul aspirina sau warfarina

- antecedente de afectiuni renale sau diabet, mai ales daca pacientul face tratament cu Metformin in vederea controlului glicemiei; substanta de contrast folosita in timpul histerosalpingografiei poate cauza afectare renala la pacientii care prezinta deja istoric de boala renala, in cazul acesta se recomanda efectuarea unor analize de sange, ca ureea sau creatinina, inainte de efectuarea testului, pentru a stabili daca functia renala se desfasoara normal.

Se recomanda efectuarea testului la 2 sau 5 zile de la menstruatie pentru a exclude posibilitatea ca pacienta sa fie insarcinata. De asemenea, se recomanda sa se faca inainte de perioada ovulatiei, pentru a evita o expunere la radiatii in cazul unei sarcini precoce. Se recomanda ca pacientele sa aiba la ele un tampon deoarece dupa test poate aparea o usoara sangerare insotita de eliminarea substantei de contrast.
Medicul specialist va explica pacientei care sunt riscurile histerosalpingografiei si ii va cere consimtamantul acesteia pentru efectuarea testului. De asemenea vor discuta despre necesitatea efectuarii testului, riscurile care pot aparea, modalitatea de efectuare si ce semnificatie va avea rezultatul testului.

Modul de efectuare a testelor

Acesta se efectueaza de medicul radiolog in camera radiologica a unei clinici sau spital. Medicul specialist poate fi asistat de catre radiolog sau asistenta. De asemenea mai pot ajuta la efectuarea testului un medic ginecolog sau un specialist in infertilitate (endocrinologie reproductiva).
Inainte de inceperea testului, se recomanda ca pacienta sa ia un medicament antiinflamator sau sedativ pentru evitarea aparitiei crampelor uterine. Pacienta se va dezbraca de la brau in jos, se va intinde pe masa ginecologica cu picioarele sprijinite de suporturile speciale. Aceasta pozitie faciliteaza examinarea vaginului si ariei inconjuratoare.
Se poate efectua o radiografie pentru a exclude prezenta unei formatiuni la nivelul colonului care ar putea impiedica vizualizarea uterului si a trompelor uterine. Uneori se administreaza un laxativ sau se efectueaza clisma cu cateva ore inainte de efectuarea testului.
Medicul specialist va introduce un instrument cu doua valve la nivelul vaginului (speculum). Acest instrument indeparteaza peretii uterini, in vederea vizualizarii cavitatii vaginale si a regiunii cervicale. Cervixul poate fi stabilizat cu ajutorul unui cleste (numit tenaculum). Se va curata apoi cervixul, apoi un tub rigid (canula) sau flexibil (cateter) va fi introdus la nivelul cavitatii uterine prin cervix. Substanta de contrast, care poate fi hidrosolubila sau liposolubila, va fi injectata in cavitatea uterina, prin intermediul tubului. In cazul in care trompele uterine sunt permeabile, substanta de contrast va difuza de-a lungul lor si va ajunge in cavitatea abdominala, de unde va fi absorbita pe cai naturale. In cazul in care una dintre trompe este obstruata, substanta de contrast nu va difuza. In timpul efectuarii testului, imaginile radiologice se vizualizeaza pe un monitor. Daca este necesara o imagine din incidenta oblica, se va modifica pozitia mesei de examinare sau pacienta se va roti in pozitia dorita.
Dupa efectuarea testului, canula sau cateterul va fi indepartat. Acest test dureaza intre 15 si 30 de minute. La o zi dupa efectuarea testului, se recomanda o radiogafie pelvina. Se va evita raportul sexual sau baie timp de doua saptamani dupa efectuarea testului, pentru reducerea riscului de aparitie a unei infectii.

Ce simte pacienta?

Simptomatologia este asemanatoare crampelor menstruale. Gradul disconfortului depinde de gradul de afectare al trompelor uterine, de substanta de contrast folosita si de presiunea folosita pentru injectarea substantei de contrast. In cazul in care substanta de contrast se injecteaza sub o presiune crescuta la nivelul unor trompe blocate, poate aparea durere ce poate dura cateva ore.

Factorii care afecteaza testul

Factorii care pot interfera testul si acuratetea rezultatului includ:

- existenta unui spasm la nivelul trompelor, care poate face ca trompa sa para blocata

- in cazuri rare, materiile fecale sau gazele de la nivelul intestinului gros (colon).
Este interzisa efectuarea testului in timpul perioadei menstruale, la femeile insarcinate sau la cele care prezinta o infectie pelvina.

De retinut!

- in anumite cazuri se recomanda efectuarea unei ultrasonografii in locul histerosalpingogramei, pentru detectarea corpurilor straine intrauterine (dispozitive intrauterine)

- testele initiale pentru depistarea cauzei infertilitatii includ spermograma, determinarea nivelului hormonilor luteinizant (LH), progesteron si foliculostimulant (FSH); in cazul in care aceste teste sunt normale, se recomanda efectuarea unei histerosalpingograme

- o histerosalpingograma se face in cazul femeilor care nu reusesc sa ramana insarcinate; unele studii arata ca efectuarea acestui test poate creste sansele femeii de a ramane insarcinata; acest lucru este posibil deoarece injectarea substantei de contrast poate elimina dopurile de mucus, poate indrepta trompa uterina sau poate elibera zonele cu cicatrice

- histeroscopia poate fi efectuata in locul histerosalpingogramei pentru a examina cavitatea uterina; un alt test, numit laparoscopie, poate fi efectuat in locul histerosalpingogramei pentru examinarea trompelor uterine; prin laparoscopie, trompele uterine se vizualizeaza doar daca se introduce substanta de contrast

- de asemenea, pentru vizualizarea formatiunilor tumorale (fibrom uterin, polip), se poate efectua o sonohisterograma (ecografie) uterina in locul histerosalpingogramei; acest test foloseste ultrasunetele pentru vizualizarea traseului urmat de catre o solutie salina care este introdusa la nivelul uterului; aceasta investigatie nu foloseste radiatii X sau o substanta de contrast iodata

- in cazul in care se suspecteaza un blocaj al trompelor uterine, care determina infertilitate, in timpul histerosalpingogramei se poate folosi o substanta de contrast liposolubila, care creste sansele inlaturarii blocajului; studiile arata ca folosirea unei substante de contrast liposolubila creste rata fertilitatii comparativ cu folosirea unei substante hidrosolubile; cu toate acestea alte studii nu au aratat nici o diferenta intre cele doua

- medicul specialist trebuie informat daca pacientul ia Metformin pentru controlul diabetului sau pentru alte afectiuni (ca sindromul ovarului polichistic), pentru a stabili ce fel de substanta de contrast va fi folosita.

Riscuri

Exista intotdeauna un risc cat de mic de lezare a celulelor sau tesuturilor prin expunere la orice tip de radiatii, chiar si in cazul nivelului scazut de radiatii folosite in cazul acestui test. Cu toate acestea, riscul de lezare tisulara este foarte mic, comparativ cu beneficiile efectuarii testului. Exista o serie de precautii care pot fi luate pentru scaderea riscului expunerii la radiatii.
Exista un risc foarte mic de lezare sau perforare a peretelui uterin si a trompelor.
Folosirea substantelor de contrast liposolubile prezinta un risc foarte mic de introducere a unor mici particule de grasime la nivel sanguin. Acest lucru poate determina blocarea circulatiei sanguine in anumite regiuni pulmonare (embolism pulmonar), o afectiune destul de severa. De aceea, majoritatea histerosalpingogramelor se efectueaza cu substante de contrast hidrosolubile.

Dupa efectuarea testului

Dupa efectuarea testului, o parte din substanta de contrast se va elimina din vagin. De asemenea, poate aparea o sangerare usoara timp de cateva zile dupa test. Se recomanda contactarea imediata a medicului specialist daca:
- apare sangerare vaginala abundenta (mai mult de un tampon pe ora)

- febra

- durere abdominala severa

- sangerare vaginala care dureaza mai mult de 3-4 zile.
[ ... ]

joi, 26 noiembrie 2009

TESTELE DE SARCINA

Cand banuiesti ca ai putea fi insarcinata, primul lucru la care te gandesti este sa faci un test de sarcina. Este rapid, comod, se poate face in intimitatea casei tale si riscul unui rezultat fals este relativ mic.

Multi producatori pretind ca testele lor dau rezultate corecte inca din ziua cand ar fi trebuit sa inceapa menstruatia. Dar ca sa fii sigura ca ai rezultatul bun, poti astepta o sapatamana de la data respectiva. La inceputul sarcinii, testele ar putea sa nu functioneze corect, pentru ca nu toate femeile au acelasi nivel al hormonilor.

Exista mai multe feluri de teste, dar toate funtioneaza cam la fel. Nu trebuie decat sa pui putina urina pe capatul unui betigas si peste cateva minute ai rezultatul sub forma a una sau doua liniute, un plus sau un minus, o anumita culoare. Unele teste sunt mai usor de citit decat altele. Daca nu reusesti sa citesti testul ales, incearca si alta marca.



Instructiunile pot sa varieze mult de la marca la marca. Urmeaza-le cat mai exact pentru a te asigura ca rezultatul este cel adevarat. Daca este nevoie, adreseaza eventualele intrebari farmacistei.

Modul de functionare al testelor de sarcina este relativ simplu. Dupa ce ovulul fecundat se ataseaza de peretele uterin, corpul mamei incepe sa produca hormonul sarcinii, adica gonadotropina corionica umana (hCG). Daca in urina se gaseste un nivel crescut al acestui hormon, el va fi detectat de test. La inceputul sarcinii nivelul de hCG din urina este destul de mic. De aceea, unele teste ies fals negative. Daca banuiesti ca ai putea fi insarcinata, dar testele arata contrariul, poti face o analiza de sange care va fi mai concludenta.

Multe din testele care se gasesc in farmacii pretind ca ar da rezultate concludente in 99% din cazuri, fiind facute in ziua in care ar fi trebuit sa inceapa menstruatia. Totusi, majoritatea testelor nu pot detecta o sarcina atata de devreme. Pentru rezultate sigure ar trebui sa astepti macar inca o saptamana.
Desi se intampla relativ rar, este posibil sa obtii un rezultat gresit. Rezultatul fals-pozitiv poate sa apara daca in urina sunt urme de sange sau proteine din cauza unor afectiuni. Si anumite medicamente - diuretice, medicamente pentru alergii - pot sa dea un rezultat fals-pozitiv.



Dar cel mai adesea, rezultatul gresit este fals negativ, ceea ce inseamna ca testul nu detecteaza sarcina desi ea exista. Se poate intampla daca faci testul prea devreme, caz in care trebuie sa-l repeti peste cateva zile, daca nu respecti intocmai instructiunile producatorului sau daca urina este prea diluata. Cel mai bine este sa faci testul de sarcina folosind prima urina de dimineata, care este mai concentrata.

Daca rezultatul este pozitiv (felicitari!!) sau daca ai facut mai multe teste si ai primit rezultate contradictorii, urmatorul pas este controlul ginecologic care va confirma sarcina.




Daca ai mai multe teste negative, dar menstruatia intarzie sa apara, din nou, trebuie sa urmeze un control ginecologic care va stabili cauza. Poate fi vorba de stres, efort fizic prelungit, un dezechilibru hormonal sau o afectiune ginecologica.
[ ... ]

TRATAREA INFERTILITATII CU GONADOTROPINE

Glanda hipofiza produce doua tipuri de gonadotropine: hormonul foliculostimulant (FSH) si hormonul luteinizant (LH). Acesti hormoni duc la productia celorlalti hormoni sexuali, deci joaca un rol important in productia ovulelor si spermatozoizilor, dar influenteaza si trasaturile sexuale: vocea, masa musculara, pilozitatea, dezvoltarea sanilor.

Gonadotropina umana de menopauza (hMG) si hormonul foliculostimulant recombinat (rFHS) sunt gonadotropinele folosite ca tratament pentru infertilitate. hMG contine FSH si LH extrasi din urina femeilor trecute de menopauza. Dupa menopauza, organismul femeii produce acesti hormoni in cantitati mari, apoi ii elimina prin urina. rSH in schimb este sintetizat in laborator.
Gonadotropina corionica umana (hCG) este o alta gonadotropina asemanatoare cu LH. Contine cantitati egale de FSH si LH.

Cum functioneaza tratamentul?

La femei, LH si FSH sunt hormoni necesari pentru producerea ovulelor. La inceputul ciclului menstrual, femeile cu un nivel scazut al hormonilor sexuali si care nu au ovulatie pot face injectii cu hMG sau FSH.



Daca astfel foliculii ovarieni se maturizeaza, ovarul va fi gata pentru ovulatie. Se va stimula apoi ovulatia cu o doza de hCG.

La barbati, tratamentul cu gonadotropine se foloseste in cazul in care au un nivel scazut al testosteronului si FSH-ului. In mod normal, productia de testosteron este stimulata de LH, iar FSH ajuta la formarea spermatozoizilor. Daca analiza spermei si testele hormonale arata ca exista un dezechilibru hormonal care impiedica productia de spermatozoizi, gonadotropinele sunt prescrise pentru a reincepe productia de sperma. Se fac de trei ori pe saptamana injectii cu hCG pana cand testosteronul revine la nivelul normal (ceea ce poate dura 4-5 luni), apoi tratamentul continua cu hCG de doua ori pe saptamana si hMG sau FSH pana cand numarul de spermatozoizi este normal.

De ce se folosesc gonadotropinele?

Gonadotropinele sunt prescrise pentru a ajuta organismul barbatului si al femeii sa revina la echilibrul hormonal necesar pentru productia de spermatozoizi, respectiv ovule.

La femei gonadotropinele sunt folosite:
  • Pentru stimularea ovulatiei atunci cand aceasta este impiedicata de un nivel prea scazut al gonadotropinelor naturale si al estrogenului. De obicei asa ceva se intampla la femeile care fac un efort fizic deosebit de intens sau care sufera de tulburari de alimentatie (bulimie, anorexie).
  • Atunci cand clomifenul si metforminul nu au reusit sa corecteze ovulatia neregulata sau absenta care caracterizeaza sindromul ovarelor polichistice.
  • Pentru a dezvolta mai multi foliculi pe ovare. Acesti foliculi elibereaza la ovulatie mai multre ovule (fata de unul, cum este normal), care sunt recoltate si folosite in tehnicile de reproducere asistata (FIV, transferul de gameti intrafalopian)
  • In combinatie cu inseminarea artificiala intrauterina, in cazurile in care infertilitatea nu poate fi explicate, iar tratamentul cu clomifen nu a dat rezultate.
La barbati, terapia cu gonadotropine poata trata cu success infertilitatea provocata de un numar mic al spermatozoizilor, provocat, la randul sau, de un dezechilibru al gonadotropinelor naturale.

Care sunt sansele de reusita?


Combinatia hMG –hCG sau rFHS – hCG poate fi un bun stimulent al ovulatiei. 60% dintre femeile care nu au ovulatie reusec sa raman insarcinate prin acest tratament. Totusi, trebuie tinut cont ca 35% din sarcinile obtinute se termina prin avort spontan.

Care sunt efectele secundare?

Desi sansele de reusita sunt mari, tratamentul cu gonadotropine pune probleme serioase prin efectele secundare pe care le provoaca, mai multe si mai grave decat in cazul tratamentului cu clomifen.

Care ar fi riscurile?
  • In jur de 35% din sarcinile obtinute prin terapia cu gonadotropine se termina prin avort spontan. Riscul este mai mare la o femeie care a primit tratamentul decat la una care a ramas insarcinata in mod natural.
  • Intre 5% si 10% din femeile care primesc tratamentul au ovare marite si dureroase.
  • Exista riscul unei complicatii numite sindrom de hiperstimulare ovariana, care, in cazuri foarte rare, poate fi fatal. Oricum, complicatia este rara pentru ca medicina moderna permite monitorizrea celor care primesc tratament cu gonadotropine.
  • Stimularea ovariana mareste sansele unei sarcini multiple, care este considerata sarcina cu risc atat pentru mama cat si pentru copii.
  • Unele femei au dureri de cap si abdominale
  • Unii barbati observa ca li se maresc sanii, dar este un efect temporar.
In timpul tratamentului cu gonadotropine, trebuie monitorizata atent evolutia foliculului ovarian, prin analize de sange si ecografii. In caz contrar exista pericolul hiperstrimularii. De aceea, tratamentul nu trebuie adinistrat decat sub supravegherea atenta a unui medic specializat pe infertilitate si care poata trata cu succes eventualele complicatii si efecte secundare
[ ... ]

ANALIZE NECESARE IN CAZUL PIERDERII REPETATE A SARCINII

In cazul in care mamica a pierdut sarcini, in Romania se recomanda urmatoarele analize (in general, se fac dupa 3 sarcini pierdute):


  • ANALIZE IMUNOLOGICE FENOTIPARE LIMFOCITARE A CELULELOR T, B SI NK- polimorfisme gena MTHFR (daca homocisteina are valori anormale)
  • anticorpii anti ADN ds
  • ANTICORPI ANTI-B2 GLICOPROTEINA-1 (ANTI B2GP1) IGG
  • ANTICORPI ANTI-B2 GLICOPROTEINA-1 (ANTI B2GP1) IGM- alela A3
  • ANTICORPI ANTI BETA 2 GLICOPROTEINA- polimorfisme ale EPCR
  • ANTICORPI ANTI MICROZOMIALI TIROIDIENI (Anti TPO)
  • ANTICORPI ANTICARDIOLIPINICI IGGF12 C46T
  • ANTICORPI ANTICARDIOLIPINICI IGM- polimorfisme gena FXII
  • ANTICORPII ANTIFOSFOLIPIDICI
  • ANTITROMBINA IIIF2 G20210A
  • AP- polimorfisme gena FII
  • APCR V:R
  • APTTF5G1591A “Leiden”, FV R506Q “Leiden”
  • CARIOTIP (ambii parteneri)- polimorfisme gena FV
  • CD 19+5+
  • CD 56+PLUS: analize de genetica moleculara
  • CITOMEGALOVIRUS IGG
  • CITOMEGALOVIRUS IGMHomocisteina
  • FACTORUL II (PCR)BIOCHIMIA SANGELUI
  • FACTORUL V (LEIDEN) (PCR)
  • Mutatia MTHFR
  • FAN (Factori anti-nucleari)
  • FENOTIPARE LIMFOCITARE CELULE B, T SI NK
  • FIBRINOGEN
  • FR (factor reumatoid)
  • HEMOLEUCOGRAMA
  • HERPES SIMPLEX
  • INR
  • LUPUS ANTICOAGULANT
  • lymphocytic choriomeningitis virus
  • PARVOVIRUS B19
  • PROTEINA C
  • PROTEINA S
  • PT
  • R APTT
  • SCREENING PT TROMBOFILII
  • TOXOPLASMA GONDII IGG
  • TOXOPLASMA GONDII IGM
  • TS


*****

Va prezentam, cu titlu de
exemplu, orientativ, un tip de examen hematologic propus de un
laborator din Franta, dupa sarcini pierdute sau esec repetat de
implantare embrionara.

Protocol de explorare biologic-hematologica / Ginecologie-obstetrica

Pentru:
- Avorturi spontane recidivante
- Esecuri multiple de implantare embionara in FIV
- Altele

HEMOSTAZA (la toate aceste rubrici, variantele de raspuns sunt “normal”/”anormal”)
-fibrinogen
- dozaj al factorilor caii intrinsece:
a) factorul XII
b) factorul XI
c) factorul IX
d) factorul VIII
- proteina S
- sensiblitatea factorului V la proteina C activata
- proteina Z
- cautarea unui sindrom al anticorpilor antifosfolipidici:
a) anticoagulant circulant lupic
b) anticorpi circulanti anticariolipini
c)anticorpi circulanti anti beta2 glicoproteina 1
d) anticorpi:
*antinucleu
*anti AND nativ
*anti antigene solubile
- explorarea fibrinolizei

AXA METABOLICA:
- homocisteina totala
- B12
- Folatzi

2. HEMATOLOGIE CELULARA
Globule rosii
Hemoglobina
VGM
TCMH
Hematocrite
CCMH
Plachete
VPM
Globule albe
Formula leucocitara:
Polinucleare neutrofile
Limfocite
Monocite
Polinucleare eozinofile
Polinucleare bazofile

3. HEMOSTAZA
Teste semi-globale:
- Timp de cefalina plus activator Tca ( trei rubrici sub fiecare “timp”
de-asta: 1. pacient, 2. martor, 3. raport pacient/martor)
- Timp de Quick TQ (TP)
- Timp de trombina TT
- Fibrinogena (Clauss)
Factorii caii intrinsece:
- factorul XII, Hageman
- factorul XI, Rosenthal
- factorul IX, antihemofilic B
- factorul VIII, antihemofilic A
Febrinoliza
Teste analitice
Inhibator de activatori ai plasminogenului de tip 1, PAI-1
Antigene

4. TROMBOZA
Anticoagulant lupic LA (aici exista o pagina de valori analizate in diferite momente, nu sunt redate)
TCa sensibilizat
Timp de tromboplastina diluata
Venin de vipera diluat, DRVVT
Anticorpii antifosfolidici, EIA (idem, cu multiple valori masurate, nu sunt redate)
Anticorpi anticardiolipidici
Anticorpi antiBeta2-glicoproteina1
Antitrombina
Proteina C
Proteina S
Raspunsul la proteina C activata
Alte analize antitrombotice
Proteina Z
IMUNOLOGIE/ AUTOIMUNITATE
- Detectarea anticorpilor antinucleari prin tehnica imunofluorescentzei indirecte
(insiruire de multipli factori, nu sunt redati)
- Detectarea anticorpilor anti-ADN nativ
- Identificarea anticorpilor anti-antigene nucleare solubile

[ ... ]

INFERTILITATEA MASCULINA

Cel putin 10% din cuplurile care isi doresc copii nu reusesc imediat sa ii aiba imediat. Se vorbeste despre infertilitate atunci cand o femeie nu ramane insarcinata dupa un an in care a avut, in mod regulat, raporturi sexuale neprotejate. Perioada de 12 luni s-a ales in mod arbitrar, pentru ca cuplurile sa stie cand e cazul sa mearga la o consultatie. Totusi se intampla ca sarcina sa apara in mod natural, dupa mai mult de un an de incercari.

Infertilitatea afecteaza atat barbatul cat si femeia, iar cauzele infertilitatii pot fi dobandite sau mostenite. Printre cauzele dobandite se numara: infectiile (bacteriale sau virale), numeroase boli care duc la modificari in productia de hormoni sau in controlul productiei de ovule si sperma, tratamente radiologice, chimioterapia, boli care perturba alimentarea cu sange a testiculelor sau ovarelor.

Printre cauzele genetice se numara anomaliile cromozomiale sau mutatiile unor gene. Fie ca infertilitatea e data de cuze genetice sau dobandite, femeiapoate ramane insarcinata, dar va suferi un avort spontan in momentul urmatoarei menstruatii. Se poate ca menstruatia sa nu intarzie si sa fie absolut normala. Exista teste de sange foarte sensibile care pot detecta aceste sarcini biochimice inainte ca ele sa fie pierdute. Medicului tau ii este de mare ajutor sa stie daca pur si simplu nu ramai deloc insarcinata, sau daca ramai si pierzi sarcina foarte devreme, pentru ca se poate concentra pe anumite cauze. Sa vedem care ar fi cei mai importanti factori genetici ai infertilitatii masculine.



Primul pas in evaluarea genetica a infertilitatii masculine este analizarea trecutului familiei, cu accent pe pierderile repetate de sarcina, nasterea unor copii morti, defecte din nastere, retardare mintala, boli genetice, cancere la varsta frageda. Al doilea pas este un control fizic complet, in special controlul celor doua canale deferente (tuburile care transporta sperma de la testicole la penis). Marimea penisului nu constituie un factor al infertilitatii. Al treilea pas este examinarea unei probe de sperma proaspata: numarul spermatozoizilor, forma lor, felul in care se misca. Adesea se observa oligospermii (reducerea substantiala a numarului de spermatozoizi) sau azoospermii (lipsa totala a spermatozoizilor din lichidul ejaculat)

Cea mai intalnita cauza a azoospermiei este obstructia unuia din canalele deferente, ce impiedica sperma sa circule.Aceasta boala, numita absenta congenitala bilaterala a canalului deferent, este o forma genitala de fibroza cistica. Barbatii care sufera de aceasta boala au mostenit de la unul din parinti, doua forme diferite si rare de mutatii genetice. Organismul lor produce sperma, dar nu au canale deferente bine dezvoltate care sa transporte sperma. Acesti barbatii nu sunt sterili, pentru ca sperma se poate extrage din testicole cu ajutorul unui ac si se poate face fertilizare in vitro. Totusi, barbatii care sufera de absenta congenitala a canalelor deferente sau de fibroza cistica trebuie sa faca teste ADN inainte de a avea copii. Partenerele lor trebuie sa faca acelasi test, pentru ca o persoana din 25 este purtatoare a genei fibrozei cistice.

Mai multe gene controleaza spermatogeneza (producerea spermei). 10 dintre aceste gene au fost identificate in cromozomul masculin. Teste le ADN pot arata absenta uneia sau mai multora din aceste gene. Atunci cand infertilitatea este data de o astfel de problema, ea nu poate fi corectata. Barbatii care sufera de absenta unei gene a cromozomului Y (masculin) vor transmite boala fiecaruia din descendentii de sex masculin pe care ii va avea, dar nu si celor de sex feminin. Exista si alte gene, care nu au fost inca localizate si care controleaza formarea, structura si modul de a se misca a spermatozoizilor. Exista mutatii genetice rare din cauza carora spermatozoizii nu se pot misca corespunzator.

Anomaliile cromozomiale se pot datora rearanjarii numerice sau structurale si pot aparea "din senin" sau pot fi mostenite. Cea mai des intalnita anomalie cromozomiala care afecteaza fertilitatea barbatului este sindromul Klinefelter. Cei afectati de acest sindrom au un cromozom feminin in plus, in toate sau in majoritatea celulelor, ceea ce duce la sterilitate sau infertilitate. Ei pot avea probleme comportamentale in copilarie, iar la pubertate li se pot dezvolta sani. La controlul fizic se vor observa testicule slab dezvoltate, mici, statura inalta si constructie feminina.

Barbatii purtatori ai unei rearanjari cromozomiale pot produce un numar prea mic e spermatozoizi. Este necesara o analiza a sangelui pentru a stabili diagnosticul. Exista si alte tipuri de anomalii cromozomiale, numerice sau structurale, care afecteaza calitatea spermei. De aceea, incercarea de stabili cauzele infertilitatii masculine trebuie sa tina seama si de o analiza genetica. Din fericire, este de ajuns ca barbatul sa produca o cantitate cat de mica de sperma pentru a se putea face o aspiratie cu acul, direct din testicole, iar apoi o fertilizare in vitro

mai multe pe http://www.nou-nascuti.ro/
[ ... ]

INCERCARI ESUATE

Se spune ca o persoana se poate simti cu adevarat implinita atunci cand a sadit un copac, a sapat o fantana, a scris o carte si a dat nastere unui copil.

Cu siguranta ca nu este la indemana tuturor sa sape o fantana, multi dintre noi vor reusi sa scrie o carte atunci cand vor avea ceva de impartasit semenilor, putem cu totii sa plantam un copac. Am spune ca sunem foarte aproape de a ne simti macar pe jumatate impliniti. Din fericire, pentru majoritatea dintre noi, lucrul cel mai important pe calea implinirii personale este a da nastere unui copil, a sadi o farama de viata in univers, a da mai departe ceea ce noua ne-a fost daruit: dreptul la viata.

Din nefericire insa, din ce in ce mai multe cupluri se confrunta cu problema imposibilitatii de a avea un copil.



Infertilitatea constituie incapacitatea de a obtine o sarcina pe parcursul unui an calendaristic in care cuplul a beneficiat de o viata sexuala regulata (dupa unele studii 2 ani).

Exista o infertilitate primara, atunci cand femeia nu a ramas niciodata insarcinata, si o infertilitate secundara, cand incapacitatea de a ramane insarcinata survine ulterior unei sarcini, indiferent daca aceasta a fost dusa sau nu la capat.
De asemenea, infertilitatea poate fi feminina, cand, din diverse cauze femeia nu poate ramane insarcinata, si masculina, cand barbatul este incapabil de a contribui la procesul de concepere a unui copil din cauze de ordin medical sau psihologic.

In conditiile in care un cuplu intampina dificultati in conceperea unui copil, apeleaza, in majoritatea cazurilor, la o consultatie medicala, care se soldeaza cu un diagnostic si un tratament. De cele mai multe ori, in functie de gravitatea problemelor depistate, aceste tratamente solicita enorme resurse materiale, fizice si emotionale.

Nu ne vom ocupa aici de cauzele medicale ale infertilitatii, ci ne rezumam la a ne referi la cele psihologice.

Dupa cum bine stim, o problema emotionala, un conflict sau o disfunctie de ordin psihologic, poate determina reactii somatice. Corpul are propriul sau limbaj, prin care comunica faptul ca ceva nu este in regula, in plan psihic. De aceea, este indicat ca pe langa diagnosticul si tratamentul medical, in tratarea infertilitatii sa se apeleze si la sfatul unui psihoterapeut.

Infertilitatea feminina poate constitui un simptom care tradeaza conflicte emotionale profunde. O femeie se poate teme de maternitate din cauza unei copilarii nefericite, a unei relatii defectuoase cu mama, relatie in cadrul careia s-a simtit rejectata, neglijata, neanteleasa. Copilaria nefericita, absenta sigurantei si caldurii afective materne, provoaca insecuritate in legatura cu statutul de mama, indoieli in privinta capacitatii de a creste un copil, de a-i oferi caldura si afectiune. Prin urmare, desi in plan constient femeia isi doreste un copil, temerile inconstiente pot produce blocaje, iar femeia nu poate ramane insarcinata. Situatia este oarecum similara cu cea a copilului care se teme de invatatoare, pentru ca nu stie lectia, iar dimineata, cand este trezit pentru a pleca la scoala, are febra si nu se poate ridica din pat. Nimeni nu poate nega faptul ca este bolnav, ca boala ii produce incapacitate, dar cauza bolii o reprezinta teama de consecintele actelor sale.

O alta cauza este neasumarea propriei feminitati, generata de absenta modelelor de identificare, unei educatii prea rigide, care aduce cu sine lipsa deschiderii si a placerii erotice, incapacitatea de a-si asuma stautul de femeie in relatie cu un barbat, dorinta de control, rusinea legata de propria feminitate. Actul sexual in cadrul cuplului este “o obligatie conjugala”, care se produce pentru ca “trebuie”. Acest comportament depinde in mare masura de ceea ce mama, sau persoana de referinta feminina a transmis direct sau indirect fetitei. Daca mama insasi a intampinat in cadrul cuplului probleme de acest ordin, traind neampliniri si frustrari, va transmite acelasi lucru copilului, prin vorbe sau comportament, nu din rea-vointa, ci pentru ca alt model nu cunoaste.

Problemele existente in cadrul cuplului sunt o alta cauza a infertilitatii cojugale. Daca partenerii traiesc intr-un conflict, in insecuritate afectiva sau materiala, in infidelitate sau lipsa iubirii pot avea dificultati in obtinerea unei sarcini, in ciuda faptului ca isi pot dori un copil, gandindu-se ca asa vor salva relatia, cand de fapt, a deveni parinti in aceste conditii poate insemna adancirea conflictului deja existent, nefericire in trei, efectele cele mai devastatoare rasfrangandu-se asupra copilului, care se va simti nesigur, amenintat, si sursa a nefericirii.

Teama de pierderea feminitatii, a supletei si a atractivitatii este un alt motiv care provoaca rezistenta la statutul de mama. Multe femei sunt convinse ca vor asimila kilograme in plus de pe urma sarcinii, de care nu vor putea scapa, fapt care le va face inatractive pentru partener, ca vor fi mereu ocupate in a fi mame si nu vor mai avea timp si energie sa fie sotii.

Poate fi de asemenea, o problema legata de imaturitate emotionala. Femeia isi asuma in cuplu rolul de copil, situandu-l pe partener intr-un rol parental, simtindu-se bine primind toata dragostea si fiind in centrul atentiei. In acest caz, aducerea pe lume a unui copil ar priva-o de aceste beneficii emotionale, caci copilul ar fi atunci in centrul atentiei.

Refuzul inconstient al sarcinii poate imbraca diverse forme- teama de a fi parinte, frica de dependenta, sau frica de nastere, incapacitatea de a alege intre cariera si maternitate, sunt tot atatea potentiale cauze ale infertilitatii, care pot fi depistate si eliminate prin intermediul psihoterapiei.

Consecintele psihologice ale infertilitatii sunt uneori greu de tolerat si pot produce, din pacate, disolutia cuplului.
Sentimentele de culpabilitate ale partenerului infertil sunt, in cele mai multe cazuri, inevitabile. Acesta se simte vinovat, simte ca nu ofera ceea ce se asteapta de la el, resimte infertilitatea ca pe o “pedeapsa”, ca pe o privare de ceea ce isi doreste, si incearca puternice sentimente de frustrare si vinovatie. Aceste emotii se rasfrang asupra relatiei, care devine tensionata, evitanta, presarata cu sentimente de inferioritate, pierderea increderii in propriul corp, acuze reciproce, in incercarea disperata de a gasi un vinovat.

Teama de a nu fi parasit, abandonat, se naste daca partenerul nu este suficient de suportiv, sau lasa impresia ca este nerabdator sa aiba un copil, iar cel infertil il impiedica sa-si realizeze dorinta.

Unele tratamente pentru cazurile de infertilitate sunt dure si produc o scadere a libidoului, dublate de problemele legate de erectie, generate de urmarea unui program strict, in functie de ovulatia femeii sau alti indicatori, sunt probleme care produc incordarea relatiei de cuplu, pierderea romantismului si obsesia legata de sarcina. Iar cand toate incercarile si eforturile esueaza, apare golul interior, depresia, dezamagirea si uneori incapacitatea de a privi realitatea si de a-si asuma o solutie alternativa.

Termenul de “sarcina isterica” desemneaza modificarile de forma si functionalitate ale corpului unei femei care isi doreste cu disperare sa ramana insarcinata si nu reuseste. Dorinta neamplinita se converteste in simptom corporal, iar femeia capata caracteristicile unei femei insarcinate-abdomenul I se rotunjeste, ia in greutate, are greturi si pofte, fara a fi insa purtatoarea unei sarcini. Femeia traieste in mod dramatic aceste transformari care ii afecteaza viata si relatiile.

A apela la sprijinul unui psihoterapeut este cu siguranta una din solutiile pe care un cuplu infertil le are la dispozitie, iar a urma un tratament psihoterapeutic poate duce la descoperirea unor cauze nebanuite ale infertilitatii, care pot fi vindicate, eliminate, la cresterea capacitatii de a gestiona problemele aparute in cuplu ca urmare a incapacitatii de a fi parinti, la gasirea si acceptarea unor solutii alternative.

mai multe pe http://www.nou-nascuti.ro
[ ... ]

INFERTILITATEA, IN GENERAL

Sarcina este un moment special in viata fiecarui cuplu si multi planuiesc cu grija momentul cand vor avea copii. Multe cupluri incep sa se ingrijoreze pe masura ce lunile trec fara sa se intample nimic si devine mai important cand va aparea sarcina decat daca ea va aparea sau nu.

Desi jumatate din cazurile de infertilitate au cauza masculina, primul pas este vizita la ginecolog. De obicei infertilitatea se rezolva de la sine deoarece cuplurile se astepata ca sarcina sa apara imediat. De multe ori, FIV sau fertilizarea in vitro este mai putin eficienta decat FIB sau fertilizarea in pat, iar cuplurile ingrijorate trebuie sa-si ofere o perioada in care sa se relaxeze, asa incat natura sa-si poata urma cursul. Totusi, dupa un an de incercari nereusite e cazul ca un cuplu sa mearga la control.

Ginecologul poate trata infertilitatea pana la un punct, iar apoi trebuie consultat un specialist in endocrinologie si fertilitate. Este o perioada de incercari grele atat pentru femeie cat si pentru barbat si sentimentele pot fi coplesitoare.

Un cuplu care nu comunica eficient nu va putea face fata atator analize si controale medicale. Foarte importanta este si comunicarea cu medicul care poate da cuplului o senzatie de incredere si noi sperante. Trebuie sa stiti cat de important este un plan medical bine pus la punct. Nu e de ajuns sa iei medicamente si sa astepti. Trebuie facuti primi pasi asa incat cauzele cele mai evidente si mai usor de tratat ale infertilitatii sa fie eliminate.

Se presupune ca inaintea incercarilor de a avea un copil s-a facut si un examen medical atent. Conceptia trebuie precedata de un control al functiilor hormonale, al ritmului menstrual si al organelor genitale. Vitaminele prescrise in urma acestui control pot reduce riscul de avort spontan sau de anomalii genetice la fat. Este posibil ca un cuplu tanar care incearca fara success de un an sa aiba o problema. Dar un cuplu in care cei doi sunt trecuti de 35 de ani va avea nevoie de o perioada de gratie de cateva luni inainte sa se puna diagnosticul de infertilitate.

Un bun inceput in evaluarea fertilitatii este graficul temperaturii bazale, o metoda simpla in care femeia isi ia temperatura in fiecare dimineata asa incat sa poata observa acea crestere subtila care arata ca a avut loc ovulatia. Medicul ginecolog iti poate oferi graficul si toate informatiile de care ai nevoie pentru a incepe. Cateva luni de inregistrare a temperaturii bazale pot indica daca ciclurile sunt normale. Odata obtinuta aceasta informatie trebuie stabilit daca aceste cicluri normale sunt propice fecundarii si implantarii ovulului fertilizat. Aceasta se face prin observarea uterului si prin analize de sange care verifica nivelul hormonilor. Este posibil ca ovulul eliberat sa nu fie sanatos sau ca nivelul de progesteron sa nu fie propice implantarii ovulului fecundat. In acest caz ovulul fecundat este eliminate odata cu sangerarea menstruala si are loc o pierdere de sarcina foarte asemanatoare cu mesntruatia normala.

Oricare ar fi problema exista tratamente. Ciclurile neregulate pot fi modificate prin medicamente iar tesutul uterin neadecvat nidatiei poate fi imbunatatit prin suplimente de progesteron. Acestea sunt problemele cele mai usor de rezolavt in infertilitate.

Trompele uterine blocate in urma unor infectii sau a unei endometrioze reprezinta o mare provocare pentru ginecolog. Femeia poate avea cicluri normale si niveluri normale alea hormonilor dar din cauza blocajului spermatozoizi nu vor ajune niciodata la ovul. Daca blocajul este doar partial ovulul va fi fecundat darn u va putea ajunge in uter si se va bloca undeva, pe drum, ducand la o sarcina extrauterina. Pentru deblocarea trompelor adesea este nevoie de o interventie chirurgicala clasica sau laparoscopica.

Exista si cazuri rare de infertilitate provocate de existenta unor anticorpi care distrug spermatozoizii. Alteori, ovulul este fecundat, reuseste sa se implanteze in uter dar sistemul imunitar al mamei il elimina prin avort. Anticorpii asociati anumitor boli (printre care si lupusul ) pot provoca infertilitate si avorturi in primele saptamani de sarcina.

Ginecologul tau te poate ajuta daca suferi de infertilitate, dar in cazuri dificile cand este deposit de situatie trebuie sa-ti recomande un specialist in fertilitate. Interventiile chirurgicale specifice si procedurile sofisticate de laborator trebuie facute numai de catre specialisti.

mai multe pe http://www.nou-nascuti.ro/
[ ... ]

miercuri, 25 noiembrie 2009

O clipa din viata mea


Cea mai frumoasa clipa va sa vina, o stiu, dar pana atunci incerc sa ma bucur de alte clipe.
"Maruntisuri" care imi umplu sufletul de bucurie.
[ ... ]